Durere

Cand viata perfecta nu-i ceea ce pare

Si simpla existenta e pusa la grea incercare,

Regretele zilei noaptea asteapta,

Intunericul sa acopere o existenta nedreapta.

Caci noaptea era plina de vise-nghetate,

Menite sa umple adanca pustietate.

Acum se-aud in soapta rugaciuni disperate,

Sa treaca iubirea, sa se vindece toate!

Sa treaca iubirea si durerea din glas,

Caci fara iubire nimic n-a ramas.

Ramane speranta ca si durerea dispare,

Ca-l doare si-n vise, ca nu te mai are.

Dă-mi la o parte versurile …

și șoaptele

Dă-mi la o parte visele

și gândul cum că … noi doi!

Dă-mi trupul la o parte iar palmele ...

de pe umeri-ți goi …

Dă-mi la o parte razele de soare

Și o să vezi cum stelele apar pe cer,

Și cum lumea se răcește într-un aprig ger.

Dă-mi la o parte frunzele …

de pe al meu pământ

să vezi cum toate se sfârșesc …

în măcinatul morilor de vânt.

Dă-mi totul uitării,

ia-mi totul si lasă-mi nimic!

Dă-le pe toate la o parte

și ai să mă găsești așa cum sunt eu,

un fel de … al tău întuneric.

(Autor: Aurel Alexandru Donciu / volum: Cub de gheață - Editura Etnous - 2020 / ISBN: 978-606-712-760-7)

Odată, atunci, undeva...

Lumina ta,

Lumina mea,

Au coborât de pe o stea,

Și-a ars mocnit,

În lutul tău,

În lutul meu,

La infinit.

Atunci, undeva, deodată...

Suflarea ta,

Suflarea mea,

Cerul porni să-l străbată,

Sfârșind într-un vis,

Sub perna ta,

Sub perna mea,

Peste noi mai precis.

Undeva, odată, atunci...

Sărutul tău,

Sărutul meu,

Dădură cărnii porunci,

Devenind creatori,

De lumină,

De lut,

De sărut,

Și de tot, uneori...

Zboară tăcerile în stol plutind frustrate

Vântul cuvintelor suflând introvertit

Ascunse gânduri clocotesc îngrijorate

Poartă delirul sentimentului rănit

Visele ard păcătuind necenzurate

Umblă  vopsite povestind adăpostit

Conturbă noaptea delirând exagerate

Spre dimineață fumegând s-au risipit

Zilele curg orbecăind îndurerate

Caută stelele privirilor grăbit

Apar năluci ademenind idei ciudate

Delirul naște adevăr închipuit

Au înflorit dezamăgirile uscate

Durerea veștedă rodește ascuțit

Rumegă caii tulburările plantate

Aleargă liberi delirâd  nemărginit

Pădurea norilor stropește ploi bogate

Soarele umbrelor pășește alungit

Tritețea umedă șoptește de sub pleoape

Delirul crește amețind rostogolit

ușa coliviei deschisă-i

luna

se-nfoaie

prin spinii întunericului

un tril colorat

de sticlete

Zambesc cu ochii ! Ce vad la mine ?

Ai scos din adancuri, doar prospetime…

Idei si dorinte  ,  ganduri profunde

Ca un ghiocel , timid , printre friguri

Rasarind pur , in al sau anotimp

Prevestind noul , si viata , povesti d’ abia incepute….

Zambesc cu ochii ! Ce vad la mine ?

Verdele crud , pajisti intinse

Toate vestesc prea bine ‘nceputul…

Stoluri de pasari rostind in vazduh

Libertate , creatie , tot e permis !

Zambesc cu ochii , caci ce vad la mine

Sadit  inlauntru , e tot pentru tine !

Plimbam prin firul amintirilor , un gand ce nu-mi da pace

Strapunge incet pana-n adancuri , prinde din urma , tace

La fel ca tine a fugit , prin departate strainataturi

Acum se-ntoarce negresit si a promis sa-si ceara,

Din toate drepturile sale , doar un cuvant  si iara,

Ma chinuie incet , in intunericul pustiu launtric

Mi-as scoate inima din piept ,doar nesimtirea sa mai simt

Nu vrea decat sa spuna : iti amintesti? Ce mai nebuna!

Te-a iubit viata toata si insasi ca pe viata

Ar da si ultima suflare in brate sa te tina iara !

Un gand si-atat, ce inocent

Nu vrea sa faca rau , ce-i drept !

Isi cauta dreptatea , si drumul duce doar la tine

Iubitule , adu-ti aminte ,cum m-ai iubit si tu pe mine.

Si e mai mult decat un gand , e insasi sentimentul

Ca te-as putea pierde oricand , dar dorul nu ma lasa

Isi face loc intai ca gand , apoi invaluita-mi fiinta

Si sa nu uiti iubitul meu ,oriunde-ai fi in lume

Aici in coltul lumii eu , te voi iubi pe tine .

In lacul negru , tulbure , ea s-arunca fara clipiri

O mana simti-n crestet , cum o-mpingea in adancimi

Zbatandu-se necontenit , pierea cate putin , incet, incet

Si vietatile de dedesubt , sa-i fure inima din piept !

Avea sa-si vada viata toata , trecand intr-o clipita

Regrete adunate-n saci , ieseau la suprafata

Si amagiri, dezamagiri , aduse de curenti degraba

Prieteni, rude, ce alai ! se adunara-n graba

Si demonii de dedesubt aveau sa ii surada ,

Se stransera in jurul ei , jugul sa il puna

De gat avea lanturi de fier , purtandu-le vesmant

Povara grea ii atarna , pe umerii sai ,plumb .

Si biata fata se zbatea, in propiul iad, necontenit

Dureri acumulate-n timp, aveau sa piara negresit

Si-atunci, in ultimul moment si suflu, ea se vazu !

In vesnicul sicriu de apa, mireasa moarta intruchipata !

…Te-am cautat. Unde erai ?

Am deschis usa , casa goala , pustiul dinlauntrul sau ,

O dara de parfum lasata , intr-un colt , o glastra sparta

Miresme imbietoare , te-am savurat pana-n strafunduri

…Te-am cautat. Unde erai ?

Prin munti si vai , si pesteri multe , ai lasat urme , tot necunoscute

Prin firicele de nisip , te-am scapat printre degete ,

Si in adancurile marii , m-am imbatat de dorul tau nebun…

…Te-am cautat. Unde erai ?

Am zburat sus la stele , si Soarele din departare , lumina-mi facu calea

Te-am gasit , sus , pe Luna

 Cu sufletul inlacrimat , te-am intrebat :

Te-am cautat, esti bine ?

Zambesc cu ochii ! Ce vad la mine ?

Ai scos din adancuri, doar prospetime…

Idei si dorinte  ,  ganduri profunde

Ca un ghiocel , timid , printre friguri

Rasarind pur , in al sau anotimp

Prevestind noul , si viata , povesti d’ abia incepute….

Zambesc cu ochii ! Ce vad la mine ?

Verdele crud , pajisti intinse

Toate vestesc prea bine ‘nceputul…

Stoluri de pasari rostind in vazduh

Libertate , creatie , tot e permis !

Zambesc cu ochii , caci ce vad la mine

Sadit  inlauntru , e tot pentru tine !

In tristeti sau bucurii , in surasuri sau in plansuri ,

Spune-mi ca nu vei veni ! Si inima mi-o voi opri

Voi cladi castele de nisip , intre valurile marii

Altare voi construi , in adancurile sale

Voi muta muntii la vale , marea ti-o voi aseza in cale

Spune-mi ca nu vei veni ! Si inima mi-o voi opri

Voi urca trepte la cer , le voi lumina de stele ,

voi intinde praf din ele ! Norii ii voi disipa

Zeii ii voi aduna , sa se-nchine in fata ta

Iar daca vei veni , in dans ceresc ne vom uni

Vom avea oaspeti de seama ! Ingerii ne vor canta ,

Sorii se vor minuna , Luna in zare va valsa ,

Cerul se va despica , Dumnezeu va-ncununa