Durere

Fără o mână de paie sub ciolane,

Fără un codru de pâine,

Citesc cărţi medicale,

Să-mi tratez boala de mâine.

Macin în trup o durere bălaie,

Mă arunc la picioarele morţii,

Ea îmi mai aruncă o mâna de paie,

Lăsându-mă la învoiala sorţii.

Plâng îngropat până la gât în omăt,

Lacrimile în ţurţuri lucesc,

Mestec durere şi parcă mă îmbăt,

Lângă troiene călăii zâmbesc.

Muguri îmi răsar pe piciorul de lemn,

E bocnă şi inima-n piept,

Moartea din nou încerc să o chem,

Îmi face cu mâna şi-mi spune s-aştept.

Şuieră vântul ca glonţul din puşcă,

Croncăne ciori spânzurate-n copac,

Gerul de faţă crâncen mă muşcă,

Lângă mine râde un drac.

Mă simt sfărâmat ca o piatră,

De dejecţii umane schilodit,

Uitat de mamă, de tată,

Iar de moarte din nou părăsit.

Vasilica tu ești dragostea mea!

Ce mult aș vrea

Să-ti fiu și eu ceva,

Nu mă-ntreba ce...

Poate vântul sau ploaia

Ori norii sau zăpada ce-o calci agale-n picioare,

Sa-ți sărut talpa și ochii

Crezând că moartea pe noi ne pierde,ne uită..

Iar viața mea ți-o fac cadou de ziua ta..

Nu-i glumă doar priveste-ți oglinda,

În chipul tău stau și eu,

Fie și-o clipă ce trece aevea,

Tu stând în gândul meu,

Sau în visele ce par vii..

Știi tu,parcă ți-am mai spus,

Te voi răpi cu armăsarul meu înaripat,

Deasupra norilor în zbor

Te voi duce către insula mea,

Tu râzând nebunește,

Eu cantând refrenul de mine scornit

Vasilica dragostea mea...

Parcă te-aud plângând în trecut,

Tristețe a fost,

Acum timpul are alt rost

Ce-a fost, astăzi e mort,

Prezentul zâmbește

Zâmbește-i și tu,

Uitarea vorbește ceva,

Ce ne pasă nouă de furtuna apusă,

De ce-i dus sau apus,

Vasilica dragostea mea!

(24 ian 2024 Vasilica dragostea mea)

Mi-am dorit o revedere,

Dar nu-i doar o simplă plăcere,

Dorința mea a prins amploare,

Ca o stea căzătoare,

Glasul tău a prins culoare,

Peste cer și peste mare,

Peste râuri și câmpii,

Peste norii cei mai gri.

Nu-s jurămintele frumoase minciuni colorate?

Nu-s culorile toate vesele jurăminte?

Și ce-s săruturile noastre iubită dragă,

Minciuni ori jurăminte ori nici că ne pasă,

Că marea-i albastră ce are un evantai de sclipiri cu valurile sparte...

Iar tu ești acum acasă,

Eu scriindu-ți cu lacrimi,

Știindu-te mult prea departe...

Există dragoste cu jurăminte?

Există!

Însă nouă ne pasă,

Mie de tine ,ție de mine,

Noi credem în iubirea cu jurăminte..!

Chiar dacă o lume întreagă întreabă,

De-s jurămintele frumoase minciuni colorate,

Ori culorile toate-s vesele jurăminte....

Și ce-s săruturile noastre iubită dragă,

Minciuni ori jurăminte ori nici că ne pasă,

Dar mie îmi pasă de tine

Sperând că și ție îți pasă de mine,

Iar dragostea noastră,

Nu știe și nici nu vrea să moară vreodată,

Jurând de taină neauzite șoptite jurăminte!

(20 martie 2024 Vasilica dragostea mea)

Urmez pașii lui pe cărare,

Mi-e bine,dar vad cum se-nalta frumoasele păsări în zare.

Deasupra,cu aripi uriase,zbori tu.

Îmi zâmbești și-mi întinzi perechea de aripi albastre.

Privesc fascinata.M-opresc.Un vis minunat sta in fata-mi.

Departe,mă strigă un glas.O lacrima grea cade pe aripa-albastra.

Alerg pe cărare,mi-e bine,mi-e bine,

Din ochii-mi cad stropi ca de ploaie.

Privesc spre înalt și surâd si-apoi iar urmez pașii lui 

Dar inima mea e străpunsă de tristețe,nehotărâre,visare.

O parte din ea mă urmează,

O parte e departe,păzind aripa-albastra.

Mi-e bine...,și lacrima cade,

În mine jumătăți de inimi se zbat

Mi-e bine,de sus n-o sa cad,

Și plâng,vreau sa zbor cu aripi albastre spre zare..

Era odată un băiat,

Nepăsător,ca niciodată 

Plimbânduse pe deal în sat,

Dă nas în nas c-o fata.

Cei doi își cer iertare,

Își iau la revedere 

Inima le bate tare,

Și se sărută cu putere.

…Te-am cautat. Unde erai ?

Am deschis usa , casa goala , pustiul dinlauntrul sau ,

O dara de parfum lasata , intr-un colt , o glastra sparta

Miresme imbietoare , te-am savurat pana-n strafunduri

…Te-am cautat. Unde erai ?

Prin munti si vai , si pesteri multe , ai lasat urme , tot necunoscute

Prin firicele de nisip , te-am scapat printre degete ,

Si in adancurile marii , m-am imbatat de dorul tau nebun…

…Te-am cautat. Unde erai ?

Am zburat sus la stele , si Soarele din departare , lumina-mi facu calea

Te-am gasit , sus , pe Luna

 Cu sufletul inlacrimat , te-am intrebat :

Te-am cautat, esti bine ?

Plimbam prin firul amintirilor , un gand ce nu-mi da pace

Strapunge incet pana-n adancuri , prinde din urma , tace

La fel ca tine a fugit , prin departate strainataturi

Acum se-ntoarce negresit si a promis sa-si ceara,

Din toate drepturile sale , doar un cuvant  si iara,

Ma chinuie incet , in intunericul pustiu launtric

Mi-as scoate inima din piept ,doar nesimtirea sa mai simt

Nu vrea decat sa spuna : iti amintesti? Ce mai nebuna!

Te-a iubit viata toata si insasi ca pe viata

Ar da si ultima suflare in brate sa te tina iara !

Un gand si-atat, ce inocent

Nu vrea sa faca rau , ce-i drept !

Isi cauta dreptatea , si drumul duce doar la tine

Iubitule , adu-ti aminte ,cum m-ai iubit si tu pe mine.

Si e mai mult decat un gand , e insasi sentimentul

Ca te-as putea pierde oricand , dar dorul nu ma lasa

Isi face loc intai ca gand , apoi invaluita-mi fiinta

Si sa nu uiti iubitul meu ,oriunde-ai fi in lume

Aici in coltul lumii eu , te voi iubi pe tine .

In tristeti sau bucurii , in surasuri sau in plansuri ,

Spune-mi ca nu vei veni ! Si inima mi-o voi opri

Voi cladi castele de nisip , intre valurile marii

Altare voi construi , in adancurile sale

Voi muta muntii la vale , marea ti-o voi aseza in cale

Spune-mi ca nu vei veni ! Si inima mi-o voi opri

Voi urca trepte la cer , le voi lumina de stele ,

voi intinde praf din ele ! Norii ii voi disipa

Zeii ii voi aduna , sa se-nchine in fata ta

Iar daca vei veni , in dans ceresc ne vom uni

Vom avea oaspeti de seama ! Ingerii ne vor canta ,

Sorii se vor minuna , Luna in zare va valsa ,

Cerul se va despica , Dumnezeu va-ncununa

In lacul negru , tulbure , ea s-arunca fara clipiri

O mana simti-n crestet , cum o-mpingea in adancimi

Zbatandu-se necontenit , pierea cate putin , incet, incet

Si vietatile de dedesubt , sa-i fure inima din piept !

Avea sa-si vada viata toata , trecand intr-o clipita

Regrete adunate-n saci , ieseau la suprafata

Si amagiri, dezamagiri , aduse de curenti degraba

Prieteni, rude, ce alai ! se adunara-n graba

Si demonii de dedesubt aveau sa ii surada ,

Se stransera in jurul ei , jugul sa il puna

De gat avea lanturi de fier , purtandu-le vesmant

Povara grea ii atarna , pe umerii sai ,plumb .

Si biata fata se zbatea, in propiul iad, necontenit

Dureri acumulate-n timp, aveau sa piara negresit

Si-atunci, in ultimul moment si suflu, ea se vazu !

In vesnicul sicriu de apa, mireasa moarta intruchipata !

Zambesc cu ochii ! Ce vad la mine ?

Ai scos din adancuri, doar prospetime…

Idei si dorinte  ,  ganduri profunde

Ca un ghiocel , timid , printre friguri

Rasarind pur , in al sau anotimp

Prevestind noul , si viata , povesti d’ abia incepute….

Zambesc cu ochii ! Ce vad la mine ?

Verdele crud , pajisti intinse

Toate vestesc prea bine ‘nceputul…

Stoluri de pasari rostind in vazduh

Libertate , creatie , tot e permis !

Zambesc cu ochii , caci ce vad la mine

Sadit  inlauntru , e tot pentru tine !