Ție...
Sunt frânt ca frunza-n prag de iarnă,
Strivit sub pași ce nu-s ai mei,
Și-n rana mea de-argint se-așterne,
Un colț uitat de tinere femei.
Prin lutul rece al neființei,
Îmi curg ghețari în loc de sânge,
Iar inima, oglindă a minții,
E-un țărm ce resturi aruncate strânge.
Iubirea-mi este doar o șoaptă,
Un vis închis într-un mormânt,
Iar eu, zdrobit de-a vieții faptă,
Rămân o umbră întinsă pe pământ.
Și poate-n timp, când tu vei plânge,
Când focul meu va fi uitat,
Îți voi fi clocotul din sânge,
Și lacrima în care te-ai scăldat.
Categoria: Poezii de dragoste
Toate poeziile autorului: Gabriel Trofin
Data postării: 29 ianuarie
Vizualizări: 47
Poezii din aceiaşi categorie
Alte poezii ale autorului
#Interesant
Poem: Fără Eminescu
Poem: Anatomia vieții
HOROSCOP: Ce îți este scris în Cartea Destinului, în funcție de zodie
Poem: Viata
Poem: Laudă zilei
Emilian Galaicu-Păun: „Românul s-a născut…” – poet sau proclet?!
Poem: CÂND AI UN PRIETEN !
Poem: Pentru o veșnicie
Lanţul Cărtureşti intră pe piaţa din Republica Moldova cu o librărie