nucă
Îs o nucă mică.
Cresc fericită.
dar când cad,
pe ciment,
și mi-semparte capul în două,
mă uit și nu văd nimic,
și mă-ntreb:
Unde-mi capul?
Unde-mi capul?
Unde-mi capul?
Unde-mi capul?
Unde-mi capul?
Unde-mi capul?
Unde-mi capul?
Unde-mi capul?
Unde-mi capul?
Unde-mi capul?
Unde-mi capul?
Nu mai pot.
E GOL!
Mă gândeam.
Și țin minte cum mama zicea că nu-s proastă.
Mare mincinoasă.
Categoria: Poezii diverse
Toate poeziile autorului: bogdan_900
Data postării: 26 aprilie
Vizualizări: 93
Poezii din aceiaşi categorie
Alte poezii ale autorului
#Interesant
Poem: N-ar trebui
Poem: Calea mea
S-a deschis raiul pentru micii cititori, la Moldexpo. Peste 16 mii de carti sunt in asteptarea cumparatorilor, iar picii pot invata cum sa faca povesti digitale - VIDEO
Poem: Lazaret - Dincolo de zid (roman foileton) 2. Trecut și prezent
Poem: Soarele și Luna
„Cel mai trist poet din Europa” ar fi împlinit 70 de ani
Poem: Mii de dispoziții
Poem: Vis pierdut și fantezii
Honoré de Balzac et George Călinescu