De ce?
De ce mereu vi și pleci,
Oare de ce îți bați joc de mine?
De ce mereu încerci să negi
Că eu nu-nsemn nimic pentru tine?
Dacă este adevărat spune-mi de ce...
De ce nu pleci definitiv din a mea viață?
De ce îmi dai mereu falsă speranță?
Dacă ști că te iubesc, de ce îți bați joc?
Dacă vezi că ard, de ce pui paie pe foc?
De ce mereu îmi faci inima să plângă?
Categoria: Poezii diverse
Toate poeziile autorului: Djl6m6dnn1r
Data postării: 19 mai 2024
Adăugat la favorite: 2
Vizualizări: 535
Poezii din aceiaşi categorie
În zadar în maghiară
Primăvara, cu sufletul vibrând,
Fericirea o așteptăm visând,
Iar în toamnă, când speranțe mor,
Ne rămâne un nor,
Așteptăm cu toții în zadar
Fericiri ce nu mai vin,
Legănând doar un vis fugar
Noaptea pururi cer senin,
Ne avântăm cu un dor nebun spre paradis,
Dar în cor vedem că tot a fost un vis.
Așteptăm cu toții în zadar
Fericiri ce ne ocolesc
Și în suflet se cern amar
Gânduri ce ne amăgesc,
În zadar vom implora,
În zadar vom aștepta
Fericiri ce tot dorim,
Atât nu mai vin!
Așteptăm cu toții în zadar
Fericiri ce ne ocolesc
Și în suflet se cern amar
Gânduri ce ne amăgesc,
În zadar vom implora,
În zadar vom aștepta
Fericiri ce atât dorim
Atât nu mai vin!
Hiába
Tavasszal, vibráló lélekkel,
Álmodva várjuk a boldogságot,
És ősszel, amikor a remények elhalnak,
Egy felhőnk maradt,
Mindannyian hiába várunk
Soha többé nem jön boldogság,
Csak egy röpke álom ölelésében
Éjszaka mindig tiszta az ég,
Szárnyalunk őrült vágyakozással a paradicsom után,
De a kórusban látjuk, hogy ez még mindig álom volt.
Mindannyian hiába várunk
A boldogság, ami elkerül bennünket
A lélekben pedig keservesen szitálnak
A gondolatok, amelyek megtévesztenek bennünket,
Hiába könyörögünk,
Hiába fogunk várni
Boldogságra mindig vágyunk,
Nem jövök többet!
Mindannyian hiába várunk
A boldogság, ami elkerül bennünket
A lélekben pedig keservesen szitálnak
A gondolatok, amelyek megtévesztenek bennünket,
Hiába könyörögünk,
Hiába fogunk várni
Annyira vágyunk a boldogságra
Nem jövök többet!
Citate...
-
Uneori e greu,să renunți la ceea ce e a tău...
-
Unicul prieten care te înțelege ești tu însuți...
-
Dragostea e ca o lupta,incearca sa treci peste...
-
Există multe oportunități,nu renunța...
Eli, Eli, lama sabachthani ?
Sămânță am fost și pui de om,
Deși m-aș fi dorit o floare,
Ori doar un simplu și infim atom,
Ce arde veșnic undeva în soare.
Mi-a fost sortit ca să dau roadă,
Pe-ai mei înspre lumini să îi îndrum,
Dar pentru corbi am fost firavă pradă,
Fiindcă am căzut la margine de drum.
Apoi, m-ai aruncat din nou în lume,
Și m-am pierdut trăind printre străini,
În loc stâncos și infectat de ciume,
Și m-am uscat, că n-aveam rădăcini.
Ca șansă ultimă întru a mea salvare,
M-am pustnicit printre creștini,
Dar m-am simțit precum o târâtoare,
Și sufocat am fost de tufe mari de spini.
Tu, nu mi-ai dat pământ Stăpâne,
Să mă înfig în el, să fi-ncolțit,
Și-n clipa ultimă ce îmi rămâne,
Te întreb smerit…De ce m-ai părăsit?
Eli, Eli, lama sabachthani ?
Iartă necondiționat
Când primăvara își varsă lumina,
Și florile răsar pe sub razele calde,
Un vânt de durere ți-a atins inima,
Și în suflet te doare, simți un abis adânc.
Cineva te-a rănit, ți-a smuls din viață,
A luat ce-i mai frumos, te-a lăsat în negru,
Și-n gândurile tale s-a strecurat ură,
Razbunarea te roade, te înghite în întuneric.
Dar primăvara, în toată splendoarea ei,
Te cheamă să ierți, să nu te pierzi în focul răzbunării.
Iubește ca și Isus, cu inima curată,
Căci doar prin iertare se naște o lume nouă.
Iar dacă îl urăști, dacă vrei să-l distrugi,
Ți-ai pierdut singur drumul, ai pierdut lumina.
Iertarea e cheia, iubirea este dar,
Prin tine poate înflori, ca o floare-n grădină.
Nu lăsa răul să-ți fure zâmbetul,
Căci doar iubirea te poate ridica,
Iartă cu credință, cu lacrimi și zâmbet,
Și lasă primăvara să aducă renașterea.
Nu-i uita pe cei care te-au rănit,
În loc să-i urăști, ajută-i să crească,
Pentru că prin iertarea ta, omul se schimbă,
Iar în loc de frunze uscate, vor înflori flori de pace.
Așadar, iartă necondiționat,
Căci doar așa vei găsi adevărata libertate,
Și primăvara va fi pentru tine un miracol,
În care tu și ceilalți veți înflori cu adevărat.
Podul
Trăiesc la capătul de pod,
Şi nu-l pot trece niciodată,
Picioarele în mersu-mi se înnod,
Și lumea toată-n mine-i suspendată.
Mă uit plângând la cele două maluri,
Aș vrea să zbor ori să înot,
Dar aripi n-am iar apa-i numai valuri,
Și se pornesc furtuni de peste tot.
Sub podul vechi curg ani străini,
Sunt anii ce i-am risipit,
Deasupra lor se văd întunecimi,
În care nopți nebune am topit.
Un vânt amar mă strigă-n spate,
Ca un ecou din ce-am pierdut,
Și podu-i gol iar lemnele-s crăpate,
Și nu zăresc nici urmă de trecut.
Întind o mână, dar nu-i nimeni,
Doar umbra stâlpilor rămași,
Și-n mine crește frigul vremii,
Iar podului îi este dor de câțiva pași.
Și, dus de timp, încet se frânge,
Cu pașii împietriți spre el m-aplec,
Îi iau ruina și mi-o înfig în sânge,
Că n-am avut curajul să îl trec.
Dor
Nu mă duce dorule
Unde-s negre apele.
Nu mă duce nicăieri,
Unde există doar ieri.
Nu mă duce unde-s cruci
Și viețile la răscruci.
Nu mă duce la iubiri,
Care dor și au amintiri.
Dorul doare, dorul plânge,
Inima în două îmi frânge.
Dorul arde și te îndoaie,
Ca pe o creangă după ploaie.
Dorule eu ți-oi cânta,
Inima nu-mi frământa.
Dorule du-te departe,
Să nu te mai simt în noapte.
În zadar în maghiară
Primăvara, cu sufletul vibrând,
Fericirea o așteptăm visând,
Iar în toamnă, când speranțe mor,
Ne rămâne un nor,
Așteptăm cu toții în zadar
Fericiri ce nu mai vin,
Legănând doar un vis fugar
Noaptea pururi cer senin,
Ne avântăm cu un dor nebun spre paradis,
Dar în cor vedem că tot a fost un vis.
Așteptăm cu toții în zadar
Fericiri ce ne ocolesc
Și în suflet se cern amar
Gânduri ce ne amăgesc,
În zadar vom implora,
În zadar vom aștepta
Fericiri ce tot dorim,
Atât nu mai vin!
Așteptăm cu toții în zadar
Fericiri ce ne ocolesc
Și în suflet se cern amar
Gânduri ce ne amăgesc,
În zadar vom implora,
În zadar vom aștepta
Fericiri ce atât dorim
Atât nu mai vin!
Hiába
Tavasszal, vibráló lélekkel,
Álmodva várjuk a boldogságot,
És ősszel, amikor a remények elhalnak,
Egy felhőnk maradt,
Mindannyian hiába várunk
Soha többé nem jön boldogság,
Csak egy röpke álom ölelésében
Éjszaka mindig tiszta az ég,
Szárnyalunk őrült vágyakozással a paradicsom után,
De a kórusban látjuk, hogy ez még mindig álom volt.
Mindannyian hiába várunk
A boldogság, ami elkerül bennünket
A lélekben pedig keservesen szitálnak
A gondolatok, amelyek megtévesztenek bennünket,
Hiába könyörögünk,
Hiába fogunk várni
Boldogságra mindig vágyunk,
Nem jövök többet!
Mindannyian hiába várunk
A boldogság, ami elkerül bennünket
A lélekben pedig keservesen szitálnak
A gondolatok, amelyek megtévesztenek bennünket,
Hiába könyörögünk,
Hiába fogunk várni
Annyira vágyunk a boldogságra
Nem jövök többet!
Citate...
-
Uneori e greu,să renunți la ceea ce e a tău...
-
Unicul prieten care te înțelege ești tu însuți...
-
Dragostea e ca o lupta,incearca sa treci peste...
-
Există multe oportunități,nu renunța...
Eli, Eli, lama sabachthani ?
Sămânță am fost și pui de om,
Deși m-aș fi dorit o floare,
Ori doar un simplu și infim atom,
Ce arde veșnic undeva în soare.
Mi-a fost sortit ca să dau roadă,
Pe-ai mei înspre lumini să îi îndrum,
Dar pentru corbi am fost firavă pradă,
Fiindcă am căzut la margine de drum.
Apoi, m-ai aruncat din nou în lume,
Și m-am pierdut trăind printre străini,
În loc stâncos și infectat de ciume,
Și m-am uscat, că n-aveam rădăcini.
Ca șansă ultimă întru a mea salvare,
M-am pustnicit printre creștini,
Dar m-am simțit precum o târâtoare,
Și sufocat am fost de tufe mari de spini.
Tu, nu mi-ai dat pământ Stăpâne,
Să mă înfig în el, să fi-ncolțit,
Și-n clipa ultimă ce îmi rămâne,
Te întreb smerit…De ce m-ai părăsit?
Eli, Eli, lama sabachthani ?
Iartă necondiționat
Când primăvara își varsă lumina,
Și florile răsar pe sub razele calde,
Un vânt de durere ți-a atins inima,
Și în suflet te doare, simți un abis adânc.
Cineva te-a rănit, ți-a smuls din viață,
A luat ce-i mai frumos, te-a lăsat în negru,
Și-n gândurile tale s-a strecurat ură,
Razbunarea te roade, te înghite în întuneric.
Dar primăvara, în toată splendoarea ei,
Te cheamă să ierți, să nu te pierzi în focul răzbunării.
Iubește ca și Isus, cu inima curată,
Căci doar prin iertare se naște o lume nouă.
Iar dacă îl urăști, dacă vrei să-l distrugi,
Ți-ai pierdut singur drumul, ai pierdut lumina.
Iertarea e cheia, iubirea este dar,
Prin tine poate înflori, ca o floare-n grădină.
Nu lăsa răul să-ți fure zâmbetul,
Căci doar iubirea te poate ridica,
Iartă cu credință, cu lacrimi și zâmbet,
Și lasă primăvara să aducă renașterea.
Nu-i uita pe cei care te-au rănit,
În loc să-i urăști, ajută-i să crească,
Pentru că prin iertarea ta, omul se schimbă,
Iar în loc de frunze uscate, vor înflori flori de pace.
Așadar, iartă necondiționat,
Căci doar așa vei găsi adevărata libertate,
Și primăvara va fi pentru tine un miracol,
În care tu și ceilalți veți înflori cu adevărat.
Podul
Trăiesc la capătul de pod,
Şi nu-l pot trece niciodată,
Picioarele în mersu-mi se înnod,
Și lumea toată-n mine-i suspendată.
Mă uit plângând la cele două maluri,
Aș vrea să zbor ori să înot,
Dar aripi n-am iar apa-i numai valuri,
Și se pornesc furtuni de peste tot.
Sub podul vechi curg ani străini,
Sunt anii ce i-am risipit,
Deasupra lor se văd întunecimi,
În care nopți nebune am topit.
Un vânt amar mă strigă-n spate,
Ca un ecou din ce-am pierdut,
Și podu-i gol iar lemnele-s crăpate,
Și nu zăresc nici urmă de trecut.
Întind o mână, dar nu-i nimeni,
Doar umbra stâlpilor rămași,
Și-n mine crește frigul vremii,
Iar podului îi este dor de câțiva pași.
Și, dus de timp, încet se frânge,
Cu pașii împietriți spre el m-aplec,
Îi iau ruina și mi-o înfig în sânge,
Că n-am avut curajul să îl trec.
Dor
Nu mă duce dorule
Unde-s negre apele.
Nu mă duce nicăieri,
Unde există doar ieri.
Nu mă duce unde-s cruci
Și viețile la răscruci.
Nu mă duce la iubiri,
Care dor și au amintiri.
Dorul doare, dorul plânge,
Inima în două îmi frânge.
Dorul arde și te îndoaie,
Ca pe o creangă după ploaie.
Dorule eu ți-oi cânta,
Inima nu-mi frământa.
Dorule du-te departe,
Să nu te mai simt în noapte.
Alte poezii ale autorului
Fara titlu
Iubirea doare tare și eu simt că nu mai pot
Iubirea doare tare de asta am ales să-i pun stop
Tot ce-am îndurat am îndurat degeaba, sa dovedit că n-avea rost
Ce sens are să tragi tare dacă tragi fără ca măcar să ai un scop
Nu poți să iubești pe deplin dacă ai sufletul pe jumătate mort
Fără ea te simți al nimănui, singur și incomplet
Așa te-ai simțit mereu, în viața ta n-a fost nimic perfect
Ți-ai pus speranța în ea pentru că o vedeai fără nici un defect
N-aveai de unde să ști că asta îți va aduce cel mai mare regret
N-aveai cum să ști c-ai s-ajungi să plângi seară de seară
Nu credeai că iubirea asta blestemată te va lăsa cu inima goală
Nu credeai că sentimentele tale față de ea pot să fie o greșeală
Nu știai că vorbele dulci pot să-ți facă viața amară
Deprimat.
Seara deprimat mă uit la stele
Le privesc și mă gândesc la tine,
De ce nu ești în brațele mele
De ce nu ești lângă mine....
Regret că nu mai ești a mea,
Dar eu încă sunt la tău,
De pe cer s-a furat o stea,
Lipsa ei îmi face rău......
Defapt... nimic nu s-a furat
Eu sunt cel care am pierdut-o,
Merit să fiu deprimat,
Eu sunt cel care am rănit-o.....
Gânduri controversate
M-am săturat de toți oameni din jurul meu,
Sunt sătul să-i ascult cum mă critică mereu.
Fac greșeli la fel cum face orice semizeu
Am un motiv să fiu în război continu cu Dumnezeu
Mă îndrept cu pași grăbiți către destinația finală
Ca la final să fiu judecat de un zeu cu inima goală
Vreau să-i spun în față cât de mult pot să-l detest
Nu iau în calcul că tot ce trăiesc este un simplu test
Nu pot să iau în calcul faptul că ne iubește pe toți
Ne fură șansa la fericire și tot noi suntem numiți hoți
Ne privește de sus, de parcă el este mai bun ca toți
Este un criminal cu sânge rece ce ne vrea morți
N-am să mă închin în fața lui, n-am cum să-l iert
N-am decât ca sfârșitul inevitabil să mi-l aștept
Cu ură în suflet și cuvinte de ură pe buze
Am să-l scuip spiritul dacă vrea să mă acuze
Chiar cu riscul de a suferi o eternitate
N-am să-mi cer scuze nici măcar după moarte
Mă fut în raiul său în viața și fericirea eternă
Divinitatea sa nu-și are loc în viziunea mea modernă
Am să-i iau în pulă fără excepți toți sfinți
De cenvingerile mele am să trag mereu cu dinți
Am să-l urăsc o eternitate fără pic de regret
Simpla lui existență pentru mine rămâne un pamflet
În lumea mea eu am să-mi fiu propriul zeu
Am să fac doar cea ce vreau să fac mereu
Chiar dacă uneori nu țin cont de principi morale
Am să-mi fac viața să înflorească ca o floare,
Am s-o umplu de spini ca să țină la distanță
Pe toți care nu-și au locul în a mea viață.
Regret..
Dacă plec, oare ce las în urmă?
În sufletul tău o mică furtună.......
Dacă rămân, o să fie mult mai rău,
Eu sunt al nimănui, el este al tău.........
Nu pot să mai port povara,
Cu toate că mi-aș dori să pot.....
Inima ta este comoara,
Pentru care acum sunt mort....
În iad o să-ți duc iubirea,
Alinare îmi v-a fi amintirea,
Mare-mi este dezamăgirea
Că n-o să-ți mai văd privirea.....
Regret, că n-o să te mai pot privi,
Regret, că n-o să-ți mai pot vorbi,
Regret, dar nu mă pot opri,
Dar mă bucur că încă te pot iubi......
Fără titlu.
Îmi pare rău dar chiar nu am timp să mă țin de prostii
M-am săturat să-mi tot las gândurile negre pe hârtii
Am să mă schimb în cea mai rea versiune posibilă
N-am cum să rezist unei tentați atât de irezistibilă
Mereu am rămas în impas chiar la un pas de fericire
Pentru mine este o linie subțire între iubire și tragedie
Uneori consider că sunt chiar sinonime blestemate
Oricât ai încerca nu poți să faci în niciuna dreptate
Aproape doi ani de când refuz să mi-o scot din gânduri
Și mai bine de trei de când o tot pun pe rânduri
De când mă știu i-am dezamăgit pe toți, însă nu contează
Nu-I vina mea că toți care mă cunosc mă supraestimează
Vreau să fac ce-mi dictează inima ,nu să ascult de alții
Vreau să nu-mi pese de nimic, n-am timp de conspirații
M-am săturat de toate m-am saturat să tot intru în relații
N-am cum să le iau în serios când în cap au doar aberații
Va încerca....
Poate n-a știut să te iubească,
N-a fost suficient să te dorească,
Poate că este prost,
Ai vărsat lacrimi fără rost
Din pricina unui prost,
Dar el așa iubește,
Fără tine înebunește,
Iartă-l te rog că greșește.....
Este prost,
Nu crede că se poate schimba,
Chiar dacă poate-i fără rost,
Îți promite că va încerca🥺🥺
Fara titlu
Iubirea doare tare și eu simt că nu mai pot
Iubirea doare tare de asta am ales să-i pun stop
Tot ce-am îndurat am îndurat degeaba, sa dovedit că n-avea rost
Ce sens are să tragi tare dacă tragi fără ca măcar să ai un scop
Nu poți să iubești pe deplin dacă ai sufletul pe jumătate mort
Fără ea te simți al nimănui, singur și incomplet
Așa te-ai simțit mereu, în viața ta n-a fost nimic perfect
Ți-ai pus speranța în ea pentru că o vedeai fără nici un defect
N-aveai de unde să ști că asta îți va aduce cel mai mare regret
N-aveai cum să ști c-ai s-ajungi să plângi seară de seară
Nu credeai că iubirea asta blestemată te va lăsa cu inima goală
Nu credeai că sentimentele tale față de ea pot să fie o greșeală
Nu știai că vorbele dulci pot să-ți facă viața amară
Deprimat.
Seara deprimat mă uit la stele
Le privesc și mă gândesc la tine,
De ce nu ești în brațele mele
De ce nu ești lângă mine....
Regret că nu mai ești a mea,
Dar eu încă sunt la tău,
De pe cer s-a furat o stea,
Lipsa ei îmi face rău......
Defapt... nimic nu s-a furat
Eu sunt cel care am pierdut-o,
Merit să fiu deprimat,
Eu sunt cel care am rănit-o.....
Gânduri controversate
M-am săturat de toți oameni din jurul meu,
Sunt sătul să-i ascult cum mă critică mereu.
Fac greșeli la fel cum face orice semizeu
Am un motiv să fiu în război continu cu Dumnezeu
Mă îndrept cu pași grăbiți către destinația finală
Ca la final să fiu judecat de un zeu cu inima goală
Vreau să-i spun în față cât de mult pot să-l detest
Nu iau în calcul că tot ce trăiesc este un simplu test
Nu pot să iau în calcul faptul că ne iubește pe toți
Ne fură șansa la fericire și tot noi suntem numiți hoți
Ne privește de sus, de parcă el este mai bun ca toți
Este un criminal cu sânge rece ce ne vrea morți
N-am să mă închin în fața lui, n-am cum să-l iert
N-am decât ca sfârșitul inevitabil să mi-l aștept
Cu ură în suflet și cuvinte de ură pe buze
Am să-l scuip spiritul dacă vrea să mă acuze
Chiar cu riscul de a suferi o eternitate
N-am să-mi cer scuze nici măcar după moarte
Mă fut în raiul său în viața și fericirea eternă
Divinitatea sa nu-și are loc în viziunea mea modernă
Am să-i iau în pulă fără excepți toți sfinți
De cenvingerile mele am să trag mereu cu dinți
Am să-l urăsc o eternitate fără pic de regret
Simpla lui existență pentru mine rămâne un pamflet
În lumea mea eu am să-mi fiu propriul zeu
Am să fac doar cea ce vreau să fac mereu
Chiar dacă uneori nu țin cont de principi morale
Am să-mi fac viața să înflorească ca o floare,
Am s-o umplu de spini ca să țină la distanță
Pe toți care nu-și au locul în a mea viață.
Regret..
Dacă plec, oare ce las în urmă?
În sufletul tău o mică furtună.......
Dacă rămân, o să fie mult mai rău,
Eu sunt al nimănui, el este al tău.........
Nu pot să mai port povara,
Cu toate că mi-aș dori să pot.....
Inima ta este comoara,
Pentru care acum sunt mort....
În iad o să-ți duc iubirea,
Alinare îmi v-a fi amintirea,
Mare-mi este dezamăgirea
Că n-o să-ți mai văd privirea.....
Regret, că n-o să te mai pot privi,
Regret, că n-o să-ți mai pot vorbi,
Regret, dar nu mă pot opri,
Dar mă bucur că încă te pot iubi......
Fără titlu.
Îmi pare rău dar chiar nu am timp să mă țin de prostii
M-am săturat să-mi tot las gândurile negre pe hârtii
Am să mă schimb în cea mai rea versiune posibilă
N-am cum să rezist unei tentați atât de irezistibilă
Mereu am rămas în impas chiar la un pas de fericire
Pentru mine este o linie subțire între iubire și tragedie
Uneori consider că sunt chiar sinonime blestemate
Oricât ai încerca nu poți să faci în niciuna dreptate
Aproape doi ani de când refuz să mi-o scot din gânduri
Și mai bine de trei de când o tot pun pe rânduri
De când mă știu i-am dezamăgit pe toți, însă nu contează
Nu-I vina mea că toți care mă cunosc mă supraestimează
Vreau să fac ce-mi dictează inima ,nu să ascult de alții
Vreau să nu-mi pese de nimic, n-am timp de conspirații
M-am săturat de toate m-am saturat să tot intru în relații
N-am cum să le iau în serios când în cap au doar aberații
Va încerca....
Poate n-a știut să te iubească,
N-a fost suficient să te dorească,
Poate că este prost,
Ai vărsat lacrimi fără rost
Din pricina unui prost,
Dar el așa iubește,
Fără tine înebunește,
Iartă-l te rog că greșește.....
Este prost,
Nu crede că se poate schimba,
Chiar dacă poate-i fără rost,
Îți promite că va încerca🥺🥺