colaj//1

ninge liniștit

peste

orașul răsfirat

pe țărmul mării.

vocile mamelor-

puțin răgușite,

îndulcesc

al zăpezilor crivăț.

tot mai mulți pescăruși

dau târcoale pe la geamuri înghețate,

așteptând

firimituri de pâine.

adânciți în labirintul cărților,

printre drumuri, poduri,

și hărți,

copiii caută- la fel ca pescărușii,

un strop de iubire.

Categoria: Poezii diverse

Toate poeziile autorului: Anișoara Iordache

Data postării: 31 ianuarie

Vizualizări: 73

Loghează-te si comentează!

Poezii din aceiaşi categorie

Zbor

Chiar de ți-e sufletul rănit și plângi adânc în noapte,

Chiar daca iar ai obosit și nu mai ai nici șoapte,

Ai datoria de-a zbura până la capăt..

Știu,porți atâția spini,și te-au lovit ploile toate,

Știu ,lacrimile ți-au secat ades,

Dar trebuie să-ți scrii destinul până la ultima lui fila,

Așa e demn,așa e nobil,

Și chiar de -aripa ți se zbate,

Priveste-n zare și străbate,până la capăt,

Drumul vieții tale,spunând:

Nimic nu mă va-nvinge,privesc în zări,departe,

Lupt până la ultima poveste din a vieții mele carte..

Mai mult...

Omule cu sange albastru
De ce esti atat de aspru
Casa ta e langa lac
Langa un batran copac

Si cand toamna a venit
Capacu sa prapadit
Ia aminte tine minte
Cum copacu a imbatranit
Si poi sa prapadit
Asa omule si tu...

Mai mult...

Un zor mocnit

Din ce s-a sculat putința mea?

Din ani reci, ani de vrăjmășie?

Din adâncul pieptului meu, colea,

Din inimă, o vâlvătaie aprinsă, roșie.

De ani de zile un dor zdruncinător

Mă tot silește la aducere-aminte,

De ani de zile, de decade, un zor

Mocnind în mine șade, de oseminte,

Rămășițe de strămoși duși d-un etern,

Rămași doar prin scrieri din vechime,

Între file galbene și coperte cu asprime.

Iată ce trebuie să stăvilească al meu stern.

Iar de neputința lui mă tem, căci, de bubuie,

La lupt-oi avea să merg, dar cred c-oi fi singur,

Că nimenea nu mă va asista, că-n mine huruie

Singur prostește speranța de al liberării picur.

Mai mult...

Cronologie

Regulă nu-i nicăierea,

Sau doar nu am aflat-o eu.

Toate razele sunt mierea

Dimineților din antreu.

Parcă tot mai ca aierea,

În ace de ceasúri mereu.

Regulă nu-i nicăierea,

Sau doar nu am aflat-o eu...

Împletiri ca de caduceu

Despartă cerul cum or vrea,

Ploua sori căminului meu

Din urma nopții ce pierea.

Regulă nu-i nicăierea?

Mai mult...

colaj//3

în cutia poștală,

timpul

a păstrat câteva

broșe de umăr

clepsidre sparte și

amintiri deșarte.

norii,

mari dinozauri cu pene,

duc criptograme

cerșetorilor orbi

de la poarta Ierihonului.

Mai mult...

Suferinta

Despre adevăratele mele suferinţe nu am vorbit niciodată.
Nu sunt obişnuită să mă plâng, să curg şiroaie.
Să mă preling pe pietre goale că o ploaie.
Căci dacă mă pornesc, voi curge toată.

Mai mult...

#Interesant Experiment despre tristețea și seriozitatea scriitorilor... Poezie: Aniversarea resemnării... Trezește-mă cu o poezie – o inițiativă a unui... Poezie: Departe, prea departe... Poezie: Cocorii... Poezie: Amintirea altor vremuri...