Plata și rasplata
Privesc în jurul meu mergind
Pe strada mare, suspinînd
Cînd văd o lume mare de nebuni
Ma-ntreb în gînd, e adevărat
Că lumea asta s-a stricat?
Nu-i de mirare ce trăim
O sa primim cu ce plătim
Plătim cu bune ne va fi bine
Plătim cu rău ne va fi greu.
Îi mulțumesc lui Dumnezeu
Că-mi dă putere cînd mi-e greu
Dar și îl rog că să mă ierte
Cînd mai greșesc, e omenește.
Incerc sa fiu și bun și drept
Și să plătesc cit mai corect
Că vreau doar bine să îmi fie
Nebun i
n lume nu-i domnie.
Categoria: Poezii diverse
Toate poeziile autorului: Cristian Mircea
Data postării: 7 decembrie 2024
Vizualizări: 162
Poezii din aceiaşi categorie
Drept cine-o să mă chemi?
drept cine-o să mă chemi
când negru va veni
tot timpul peste tine
tributul său să-și ia
o să mă chemi c-un nume?
vei aminti valsând cu epilogul
pe-al urmelor obscure șerpuit
cum ai uitat pecetluit cu taine
suspin de suflet
în iubire ghemuit
drept cine-o să mă chemi
îmi vei rosti culoarea?
împodobită
sumbră
doar cu ciori
ea peste ani cu umbre
mi-a potcovit lumina
în soare să-ți întunec
albul din scrisori
iar tu
din întuneric
peste vremi
drept cine-o să mă chemi?
Cândva de mult
Am început să trec peste
Însa inima tot mai grea îmi este,
Sufletul mi se deprinde
Din cauza lacrimilor vărsate de mine.
Corpul plin de cicatrici
În locuri care candva erau prea fine
Și neatinse de mâinile altora,
Neatinse nici acum, decat de mainile mele.
Obișnuiam să cred că
Lumea este un loc pașnic și bun,
Însa am realizat ca nimic din ceea ce pare
Nu este adevărat, de fapt totul este doar o aparitie.
În mintea în care înainte erau doar povești cu zâne
Și tărâmuri buune cu fericire veșnică,
Acum se află doar gânduri rele despre
Sinucidere și tot ce nu îti dorești.
Inima o simțeam cum bătea atât de tare
De fericire doar dacă primeam o bomboană,
În schimb, acum o simt de parca...
Este pentru ultima oara.
Țineam mereu un lup de pluș în brațe
Crezând că îmi dă putere,
Acum stau cu un urs de pluș
Ștergandu-mi lacrimile de 'blana' lui.
Mă machez,
Mă spăl, pieptăn și mă îmbrac,
Învăț și scriu singură,
Lucruri care mi se pareau atât de greu când eram mică.
Mă urasc din cauza aspectului meu,
Mă atac, mă judec și mă fac cu placa.
Încerc să mă costumez în ceva ce nu sunt,
Doar sa nu mai simt durerea din înauntrul meu.
Cât de multe s-au schimbat
De când eram mica până acum...
Însă eu tot mă cert cu ai mei
Și nu mă întreabă niciodată "ești bine?" sau "de ce ești așa cum ești?".
Lucrurile dor și dor din ce în ce mai tare
Atunci când noaptea se lasă
Și zgomotul revine iară in mintea mea ciudată
Și dezorientată de copil.
Nu m-am marurizat,
Doar am început să văd adevărul crunt
Din lumea rea în care ne aflăm
De când ne-am născut.
Tot ce se află în jurul meu
Simt că mă copleșește din ce în ce mai mult
Și nu mai vreau nimic
Decât inocența pe care o aveam cândva de mult.
Psalm II - Psalmul sufletului rănit
Doamne, cât de departe ești când cerul mi se frânge?
De ce-mi lași pașii să alunece-n tăcerea adâncă?
În noaptea fără margini strig numele Tău,
Dar ecoul mi se întoarce gol, fără răspuns.
M-ai zidit cu lacrimi și foc,
M-ai învățat dorul și crucea,
Iar acum tremur în praf,
Ca o frunză uitată în toamnă.
Vrăjmașii mei râd și spun:
„Unde este Dumnezeul tău?”
Dar eu îmi port rana în piept,
Ca o rugăciune nerostită.
Ridică-Ți ochii, Doamne, spre valea durerii,
Atinge cu degetul Tău rana mea aprinsă.
Nu mă lăsa să cad în uitare,
Nu mă închide în noaptea fără margini!
Tu ești scutul inimii mele,
Și în Tine nădăjduiește plânsul meu.
Adu-mi lumina zorilor,
Și voi cânta iarăși numele Tău printre vii.
Societate
O furtună îmi bate în piept,
Amețindu-mi atât mintea cât și pașii.
Dar eu nu stau, merg drept,
Să ies din marea în care mă sufoc.
Marea de oameni fără duh,
Fără scop și fără ochi.
Unde vântul mä va duce .
Departe de tărâmul drag
Stau rezematä-n prag,
Și plutind în nostalgie,
Mä transform ca prin magie
Într-o pasăre ciudată
De fantezia mea creată,
Ce prinse viață, subit,
Zburând spre zări, tacit.
Unde gândul meu o duce,
Poposind la o răscruce,
Privi în urma ei cu teamă,
Se cuibări la mine-n palmă,
Proroci al meu destin,
Gläsuind in grai străin.
Pe raza Stelei călătoare
Pecetlui a mea cărare.
Închisem ușa pe -nserate;
Poate norocu mi bate,
Să mă smulg din colivie,
Să fac și un pic de terapie;
Ca să mi pot lua avântul,
Unde mă va duce vântul...
Pentru....
pentru fata cu părul soare
creatoarea ultimelor 16 zile ale săptămânii
care a emanat repezită un ultimatum că va șterge
ultimele 7 zile de pocăință
un an de zile voi lumina capul tău tăiat
cuprinzând ca un macrocosmos pogorârea a încă
unui fir soare rază veșnică
începând cu noaptea dintre 14 și 15 adar
când asimptomatic voi șterge eu
toate zilele genital valabile
Drept cine-o să mă chemi?
drept cine-o să mă chemi
când negru va veni
tot timpul peste tine
tributul său să-și ia
o să mă chemi c-un nume?
vei aminti valsând cu epilogul
pe-al urmelor obscure șerpuit
cum ai uitat pecetluit cu taine
suspin de suflet
în iubire ghemuit
drept cine-o să mă chemi
îmi vei rosti culoarea?
împodobită
sumbră
doar cu ciori
ea peste ani cu umbre
mi-a potcovit lumina
în soare să-ți întunec
albul din scrisori
iar tu
din întuneric
peste vremi
drept cine-o să mă chemi?
Cândva de mult
Am început să trec peste
Însa inima tot mai grea îmi este,
Sufletul mi se deprinde
Din cauza lacrimilor vărsate de mine.
Corpul plin de cicatrici
În locuri care candva erau prea fine
Și neatinse de mâinile altora,
Neatinse nici acum, decat de mainile mele.
Obișnuiam să cred că
Lumea este un loc pașnic și bun,
Însa am realizat ca nimic din ceea ce pare
Nu este adevărat, de fapt totul este doar o aparitie.
În mintea în care înainte erau doar povești cu zâne
Și tărâmuri buune cu fericire veșnică,
Acum se află doar gânduri rele despre
Sinucidere și tot ce nu îti dorești.
Inima o simțeam cum bătea atât de tare
De fericire doar dacă primeam o bomboană,
În schimb, acum o simt de parca...
Este pentru ultima oara.
Țineam mereu un lup de pluș în brațe
Crezând că îmi dă putere,
Acum stau cu un urs de pluș
Ștergandu-mi lacrimile de 'blana' lui.
Mă machez,
Mă spăl, pieptăn și mă îmbrac,
Învăț și scriu singură,
Lucruri care mi se pareau atât de greu când eram mică.
Mă urasc din cauza aspectului meu,
Mă atac, mă judec și mă fac cu placa.
Încerc să mă costumez în ceva ce nu sunt,
Doar sa nu mai simt durerea din înauntrul meu.
Cât de multe s-au schimbat
De când eram mica până acum...
Însă eu tot mă cert cu ai mei
Și nu mă întreabă niciodată "ești bine?" sau "de ce ești așa cum ești?".
Lucrurile dor și dor din ce în ce mai tare
Atunci când noaptea se lasă
Și zgomotul revine iară in mintea mea ciudată
Și dezorientată de copil.
Nu m-am marurizat,
Doar am început să văd adevărul crunt
Din lumea rea în care ne aflăm
De când ne-am născut.
Tot ce se află în jurul meu
Simt că mă copleșește din ce în ce mai mult
Și nu mai vreau nimic
Decât inocența pe care o aveam cândva de mult.
Psalm II - Psalmul sufletului rănit
Doamne, cât de departe ești când cerul mi se frânge?
De ce-mi lași pașii să alunece-n tăcerea adâncă?
În noaptea fără margini strig numele Tău,
Dar ecoul mi se întoarce gol, fără răspuns.
M-ai zidit cu lacrimi și foc,
M-ai învățat dorul și crucea,
Iar acum tremur în praf,
Ca o frunză uitată în toamnă.
Vrăjmașii mei râd și spun:
„Unde este Dumnezeul tău?”
Dar eu îmi port rana în piept,
Ca o rugăciune nerostită.
Ridică-Ți ochii, Doamne, spre valea durerii,
Atinge cu degetul Tău rana mea aprinsă.
Nu mă lăsa să cad în uitare,
Nu mă închide în noaptea fără margini!
Tu ești scutul inimii mele,
Și în Tine nădăjduiește plânsul meu.
Adu-mi lumina zorilor,
Și voi cânta iarăși numele Tău printre vii.
Societate
O furtună îmi bate în piept,
Amețindu-mi atât mintea cât și pașii.
Dar eu nu stau, merg drept,
Să ies din marea în care mă sufoc.
Marea de oameni fără duh,
Fără scop și fără ochi.
Unde vântul mä va duce .
Departe de tărâmul drag
Stau rezematä-n prag,
Și plutind în nostalgie,
Mä transform ca prin magie
Într-o pasăre ciudată
De fantezia mea creată,
Ce prinse viață, subit,
Zburând spre zări, tacit.
Unde gândul meu o duce,
Poposind la o răscruce,
Privi în urma ei cu teamă,
Se cuibări la mine-n palmă,
Proroci al meu destin,
Gläsuind in grai străin.
Pe raza Stelei călătoare
Pecetlui a mea cărare.
Închisem ușa pe -nserate;
Poate norocu mi bate,
Să mă smulg din colivie,
Să fac și un pic de terapie;
Ca să mi pot lua avântul,
Unde mă va duce vântul...
Pentru....
pentru fata cu părul soare
creatoarea ultimelor 16 zile ale săptămânii
care a emanat repezită un ultimatum că va șterge
ultimele 7 zile de pocăință
un an de zile voi lumina capul tău tăiat
cuprinzând ca un macrocosmos pogorârea a încă
unui fir soare rază veșnică
începând cu noaptea dintre 14 și 15 adar
când asimptomatic voi șterge eu
toate zilele genital valabile
Alte poezii ale autorului
Seara
A venit seara
Frumoasă ca marea
Cînd o privești.
Liniștită seara
Liniștită tare
Cînd o asculți.
S-așeaza întuneric
Devine coleric
Pe străzi
le pustii.
Înalță o rugăciune
Cînd deschizi ochii și dimineața vine
Înalța o rugăciune din suflet pentru tine
Sa nu îți fie ziua plina de amărăciune
Si noaptea lunga tristă așa cum se cuvine
Și tot ce astăzi ești și tot ce azi trăiești,
Mereu in gînd soptește-i
Doar Lui să-i mulțumești.
De-aș fi Dumnezeu pentru o zi
De-aș fi Dumnezeu pentru o zi
Aș aduna mulțimea-n zori de zi
In ochi să-i privesc și să le spun
Războiul e zadarnic,
Mor oameni și mor copii.
Durerea mă apasă
Și lacrimi curg pe față
Am tot sperat că ei vor fi
Și blinzi și buni iubindu-se în viața.
Le-am dat suflare,le-am dat și viata
Le-am dat frumos in lume,
Sa fie fericiți cu toții
In pace și armonie.
Nu prețuiesc nimic
Sint rai își poartă ură
Se dușmănesc și se rănesc
Ei nu mai au măsură.
Stau și privesc la ei
Cum frații își omoară
Copii, bunici și mamă și tată într-o doară.
Sunt vremuri de răscruce
Nu-s bune cum am vrut
Nici lumea nu e lume așa cum mi-am dorit.
As vrea să închei odată să nu mai pot vedea,
Atîta dușmănie ce traieste-n ea.
De-aș fi Dumnezeu pentru o noua zi
Nu i-aș mai crește mari
Ci, i-aș lăsa copii.
Mai vino luna lui Mai
El,soare agreabil
Drăguț și amabil
Își face loc și danseaza
Printre noureț.
Căldura vine
Și frunza devine
Un verde stralucitor.
Totul e-n floare
Nimic nu mai doare
Ramura-i verde stralucitor.
Zumzet de albine
Cu burțile pline
Zboară haotic
Trezite la viața
Prin flori cu verdeață,
De-un verde stralucitor.
Atit de verde
Parca se pierde
Cînd soarele-i mare strălucitor.
Și parcă tot deodată
Se transforma îndată
In verde de Aur strălucitor.
Cu atîtea karate
De verzi nestemate
Este aici nemuritor.
E tot ce poftesc
E Mai nebunesc
Mai
mult de atît
E Mai și l-am vrut.
O Doamne
Doamne ce-ai făcut cu noi
Tu ne-ai adus desculți și goi
Pe-acest pămînt ce este sfint,
Sa creștem sa ne înmulțim
Sa ne iubim și să trăim.
De toate Doamne tu ne-ai dat
Și trup și minte neîncetat
Iar noi cei goi in suflet cu nevoi
Cei goi de dragoste in noi
Am uitat să-ți mulțumim
Pentru viața ce-o trăim.
Copilul meu
Azi e ziua ta copilul meu
E ziua Sfântului Andrei
E ziua-n care te-ai născut
Doamne ție-ți mulțumesc
Că Tu mi-ai dat ce ți-am cerut.
E ziua ta copilul meu
Tare aș vrea să te sărut
Să te string la pieptul meu
Să mă satur de iubire
Nu să pling și iar să pling.
Azi e ziua ta copile
Toți la masa ne-adunarăm
Numai tu nu ești cu noi
Ai plecat și-au luat cu tine
Tot ce-a fost mai bun din noi.
Azi e ziua ta copile
Mult mi-e dor sa fi cu noi
Să-ți ador a ta privire
Să mă satur de-al meu dor.
Mult mi-e dor să te ating
Mai mi-e dor de ochii tăi
Să-ți ating a tale mâini
Să te privesc nu să mă sting.
Nu mai pot de dorul tău
Mama plînge neîncetat
Fratele și sora ta pling și ei la poza ta.
Azi e ziua ta copile
Casa-i plina cu de toate
Noi te așteptăm acasă
Să îți spunem La multi ani
Și să te strîngem in brațe.
Tu nu mai vii
Dar noi nu credem
Te-asteptăm in capul mesei
Să zâmbești la noi puțin
Să-nchinam și să fim veseli.
Trece ziua și s-a dus
Noi nu am primit răspuns
Am mai sta să așteptăm
Dar visăm și iar visăm.
Noi vom sta și aștepta
Tu să vi la casa ta
Mama sa te imbrățișeze
Să îți spună să-ți ureze
La mulți ani de ziua ta
Și să-ți pupe gurița.
Iarăși eu să-ți string mînuța
Și să-ți pup din nou gurița.
Eu și mama te-om iubi
Pururi veci și de-om muri
Bunicuța mama Ina și bunica mama Ana
Fratele și sora ta, cumanțica și nepoții ,Nouăcel micuțul tău
Ei te vor iubi cu toții .
La mulți ani copilul meu
Ai lasat in urma greu
Ai lăsat o cruce grea
La toată familia.
Dumnezeu așa a vrut
Viața ta sa fie atît
Pe pămînt suntem nimic
Doar adiere de vînt.
Eu mă rog neîncetat
Și Ileana la fel face
Suflețelul tău curat
Să se odihneasca-n pace.
Voi privi mereu la stele
In toate zilele mele
Poate te zăresc.
O clipă as vrea să te arăți
Să-ți văd ochii tăi frumoși
Să-ți spun că TE IUBESC!
Copilul meu celest.
Doamne Tu m-ai incercat
Și copilul mi-ai luat
Pling și ziua pling și noaptea
Și voi plînge toată viața.
Seara
A venit seara
Frumoasă ca marea
Cînd o privești.
Liniștită seara
Liniștită tare
Cînd o asculți.
S-așeaza întuneric
Devine coleric
Pe străzi
le pustii.
Înalță o rugăciune
Cînd deschizi ochii și dimineața vine
Înalța o rugăciune din suflet pentru tine
Sa nu îți fie ziua plina de amărăciune
Si noaptea lunga tristă așa cum se cuvine
Și tot ce astăzi ești și tot ce azi trăiești,
Mereu in gînd soptește-i
Doar Lui să-i mulțumești.
De-aș fi Dumnezeu pentru o zi
De-aș fi Dumnezeu pentru o zi
Aș aduna mulțimea-n zori de zi
In ochi să-i privesc și să le spun
Războiul e zadarnic,
Mor oameni și mor copii.
Durerea mă apasă
Și lacrimi curg pe față
Am tot sperat că ei vor fi
Și blinzi și buni iubindu-se în viața.
Le-am dat suflare,le-am dat și viata
Le-am dat frumos in lume,
Sa fie fericiți cu toții
In pace și armonie.
Nu prețuiesc nimic
Sint rai își poartă ură
Se dușmănesc și se rănesc
Ei nu mai au măsură.
Stau și privesc la ei
Cum frații își omoară
Copii, bunici și mamă și tată într-o doară.
Sunt vremuri de răscruce
Nu-s bune cum am vrut
Nici lumea nu e lume așa cum mi-am dorit.
As vrea să închei odată să nu mai pot vedea,
Atîta dușmănie ce traieste-n ea.
De-aș fi Dumnezeu pentru o noua zi
Nu i-aș mai crește mari
Ci, i-aș lăsa copii.
Mai vino luna lui Mai
El,soare agreabil
Drăguț și amabil
Își face loc și danseaza
Printre noureț.
Căldura vine
Și frunza devine
Un verde stralucitor.
Totul e-n floare
Nimic nu mai doare
Ramura-i verde stralucitor.
Zumzet de albine
Cu burțile pline
Zboară haotic
Trezite la viața
Prin flori cu verdeață,
De-un verde stralucitor.
Atit de verde
Parca se pierde
Cînd soarele-i mare strălucitor.
Și parcă tot deodată
Se transforma îndată
In verde de Aur strălucitor.
Cu atîtea karate
De verzi nestemate
Este aici nemuritor.
E tot ce poftesc
E Mai nebunesc
Mai
mult de atît
E Mai și l-am vrut.
O Doamne
Doamne ce-ai făcut cu noi
Tu ne-ai adus desculți și goi
Pe-acest pămînt ce este sfint,
Sa creștem sa ne înmulțim
Sa ne iubim și să trăim.
De toate Doamne tu ne-ai dat
Și trup și minte neîncetat
Iar noi cei goi in suflet cu nevoi
Cei goi de dragoste in noi
Am uitat să-ți mulțumim
Pentru viața ce-o trăim.
Copilul meu
Azi e ziua ta copilul meu
E ziua Sfântului Andrei
E ziua-n care te-ai născut
Doamne ție-ți mulțumesc
Că Tu mi-ai dat ce ți-am cerut.
E ziua ta copilul meu
Tare aș vrea să te sărut
Să te string la pieptul meu
Să mă satur de iubire
Nu să pling și iar să pling.
Azi e ziua ta copile
Toți la masa ne-adunarăm
Numai tu nu ești cu noi
Ai plecat și-au luat cu tine
Tot ce-a fost mai bun din noi.
Azi e ziua ta copile
Mult mi-e dor sa fi cu noi
Să-ți ador a ta privire
Să mă satur de-al meu dor.
Mult mi-e dor să te ating
Mai mi-e dor de ochii tăi
Să-ți ating a tale mâini
Să te privesc nu să mă sting.
Nu mai pot de dorul tău
Mama plînge neîncetat
Fratele și sora ta pling și ei la poza ta.
Azi e ziua ta copile
Casa-i plina cu de toate
Noi te așteptăm acasă
Să îți spunem La multi ani
Și să te strîngem in brațe.
Tu nu mai vii
Dar noi nu credem
Te-asteptăm in capul mesei
Să zâmbești la noi puțin
Să-nchinam și să fim veseli.
Trece ziua și s-a dus
Noi nu am primit răspuns
Am mai sta să așteptăm
Dar visăm și iar visăm.
Noi vom sta și aștepta
Tu să vi la casa ta
Mama sa te imbrățișeze
Să îți spună să-ți ureze
La mulți ani de ziua ta
Și să-ți pupe gurița.
Iarăși eu să-ți string mînuța
Și să-ți pup din nou gurița.
Eu și mama te-om iubi
Pururi veci și de-om muri
Bunicuța mama Ina și bunica mama Ana
Fratele și sora ta, cumanțica și nepoții ,Nouăcel micuțul tău
Ei te vor iubi cu toții .
La mulți ani copilul meu
Ai lasat in urma greu
Ai lăsat o cruce grea
La toată familia.
Dumnezeu așa a vrut
Viața ta sa fie atît
Pe pămînt suntem nimic
Doar adiere de vînt.
Eu mă rog neîncetat
Și Ileana la fel face
Suflețelul tău curat
Să se odihneasca-n pace.
Voi privi mereu la stele
In toate zilele mele
Poate te zăresc.
O clipă as vrea să te arăți
Să-ți văd ochii tăi frumoși
Să-ți spun că TE IUBESC!
Copilul meu celest.
Doamne Tu m-ai incercat
Și copilul mi-ai luat
Pling și ziua pling și noaptea
Și voi plînge toată viața.