Apăsare
E poate altfel ce s-a scris,
Dar slova așternută strigă,
Eu nu mai am nimic de zis,
Şi lumea-ntreagă mă intrigă.
Eu nu mai știu ce mi se-întâmplă,
Sunt prea adesea păcălit,
Și nici sub soare nu fac umbră,
Sunt eclipsat și pustiit.
Picioarele mi-s ferecate,
În minte parcă am un zid,
Încerc adesea a-l răzbate,
Dar pasu-mi este prea timid.
Alerg turbat înspre prăpăstii,
Cu numele deja în catastif,
Doar griji în jurul meu împrăștii,
Și duc întruna o muncă de sisif.
Neîmblânzit mă întorc în grote,
Să mă ascund de tot ce e uman,
Departe de cutume și marote,
De omul lacom și viclean.
Categoria: Poezii diverse
Toate poeziile autorului: Gabriel Trofin
Data postării: 26 septembrie
Vizualizări: 86
Poezii din aceiaşi categorie
Alte poezii ale autorului
#Interesant
Poem: Cândva în sat!
Poem: Amintirea altor vremuri
Reduceri de 30 la sută pentru cărțile Cartier la Salonul de Carte pentru Copii și în Librăriile Cartier
Poem: Amintiri
Poem: Strigăt
A fost lansată o nouă carte din colecția „Compozitorii Moldovei”. E despre Gheorghe Mustea
Poem: Atâta timp cât mă iubești de Andra în spaniolă
Poem: Neîmplinire
Premiul Nobel pentru Literatură 2019. Un autor irlandez, victima unei farse telefonice