Apăsare
E poate altfel ce s-a scris,
Dar slova așternută strigă,
Eu nu mai am nimic de zis,
Şi lumea-ntreagă mă intrigă.
Eu nu mai știu ce mi se-întâmplă,
Sunt prea adesea păcălit,
Și nici sub soare nu fac umbră,
Sunt eclipsat și pustiit.
Picioarele mi-s ferecate,
În minte parcă am un zid,
Încerc adesea a-l răzbate,
Dar pasu-mi este prea timid.
Alerg turbat înspre prăpăstii,
Cu numele deja în catastif,
Doar griji în jurul meu împrăștii,
Și duc întruna o muncă de sisif.
Neîmblânzit mă întorc în grote,
Să mă ascund de tot ce e uman,
Departe de cutume și marote,
De omul lacom și viclean.
Categoria: Poezii diverse
Toate poeziile autorului: Gabriel Trofin
Data postării: 26 septembrie 2023
Vizualizări: 575
Poezii din aceiaşi categorie
Alte poezii ale autorului
#Interesant
Poem: Frământări
Poem: Linii frânte
Dorul de casă a motivat-o să pună povești pe versuri. Corina Bezdîga își lansează cea de-a treia carte
Poem: Strigăte
Poem: Balanța sorții
OMUL SĂPTĂMÂNII: Igor Guzun SCRIITOR, JURNALIST
Poem: Captiva timpului
Poem: Sub stele- Hotel Cișmigiu
Republica - despre traduceri. Lectură: romanul „Capul” al scriitorului azer Elçin