Animale și păsări la circ
Astăzi leul cel poznaș
Este puțin cam golaș
A sărit prin foc odată
Și-a pârlit blănița toată.
Maimuțica cu cercei
Sare acum cât alți trei
E haioasă și frumoasă
Eu o vreau la mine acasă.
Elefantul cel bătrân
Cântă parcă e nebun
Și mai louă niște apă
Și stropi lumea dintr-o dată.
O panteră supărată
Gura o deschise toată
Parc ar vrea că să inghită
Deodată lumea toată.
Iată vine și un cangur
Cu puiul în sacul lui
Se rostogoli și sare
Peste mingi și baloane
Zebra intră în arenă
Defilă că pe o scenă
Merge țanțoș la șareta
Bucuros de lumea toată
Cine vine cine vine?
O girafă mândră tare
Intră dintre coridoare
Bucuros de lumea toată
Asta-i circul cel frumos
Animale peste tot
Se dau în spectacol azi
Pentru voi copii mei dragi
Versiunea 1 , De Cocoru David Cristian
Категория: Стихи про животных
Все стихи автора: ANONIM
Дата публикации: 27 марта 2023
Просмотры: 2068
Стихи из этой категории
CÂȚELUȘA MEA ISTEAȚĂ
Cățelușa mea isteață
Azi ,în zori de dimineață ,
Î-și strângea cu drag în brațe
Trei ființe militele !...
Se uita cu drag la ele.
Și această mamă mică
Harnică ca o furnică
Îi tot spală și-i îngrijește
Și de străini îi păzește.
Dacă ,tot îi ții în brațe
Cu privirea te răsfață
Cu ochii te dojenește
În țeleg ,cât îi iubește.
Dar te roagă pe muțește
Puii dragi să-i ocrotești
Că sunt mici ,fără putere
Și frumoși ,ca o părere!...
Albuța și Negruța
Intr-o zi de vacanță. Albuța dorea să se joace, dar știa că Stăpânul ei nu o să vrea să se joace cu ea și a spus:
Nimeni nu vrea să se joace cu mine! și ea a făcut o prostie și știa că pentru asta o să plătească.
Ea a mâncat mâncarea pentru cină și a zgâriat tapetele pereților, ce au fost cumpărați din banii stăpânului care îi primise de la clădirea centrală unde lucrau cei care îți dau bani, când ai intrat la pensie. Era vinovată Albuța, dar a dat toată vina pe Negruța, pentru că Negruța nu vroia să se joace cu ea și au pedepsit-o pe cea nevinovată . Apoi peste un timp au aflat că Negruța nu era vinovată și au știut că Albuța e cea care a făcut lucrurile păcătoase. Și în scurt timp pe Albuța era pedepsită. Iar Negruța a primit mii de dulciuri minunate.
Uite și greșeala Albuței, iar la final Negruța se împărțise cu prietena ei.
Vrăbiuța
--Încotro zbori, vrăbiuță,
fără pui, fără surori,
tocmai când se lasă noaptea
și e cerul plin de nori?
--Puii dorm și merg la mama,
sus în paltin, să-i duc mei
că de-o vreme nu mai zboară
și-i sunt, ochii, tare grei…
Și mi-e dor de glasul mamei
cum ne ciripea duios,
învelindu-ne sub aripi
să putem visa frumos!...
Îmi aduc aminte ziua
când m-a învățat să zbor
și mi-a dăruit o fragă
pe floarea unui bujor.
Apoi, câte și mai câte
mângâieri, cum numai ea
știa să ni le împartă
în timp ce ne adormea…
Ne-a adus și o petală
de cais, în cuib, cândva,
să bem picături de rouă,
în zori, când se lumina.
Dac-ar fi să zbor cu mama
iarăși, ca de-atâtea ori,
ne-am opri încă o dată
printre fragi, printre bujori…
Nu e noapte pentru mine
și nici nori nu sunt destui
ca să nu ajung la mama
și apoi, din nou, la pui!
Pisica
Pisicuța mea, de dimineață stă la ușă,
La mâncare Vine ea, pisicuța jucăușă,
Mă uit la ea în fiecare zi,
Și spun așa, e ca o păpușă.
Frumușică...frumușică,
Drept se spune... în căsuțe,
Că este... ca o păpușică,
De parcă i...nătăfleață mititică.
Autor Nicoleta postovan
Informație: a doua strofă se citește mai lent unde se află punctele.
U N PRIETEN
Când ești ,sau te simți pierdut
Nu - ți srica ziua plângând ,
Că n-ai rude ,că n-ai prieteni,
Că te auzi ,singur vorbind.
Un prieten devotat poate fi un cățeluș
Unul viu, nu cel de pluș
Un companion grozav .
Te salută din codiță ,
Te măngâie cu lăbuța ,
E pe post de sonerie....
Și câte alte nu știe ...
Câte acestea vi le spun
Le-am trăit cu adevărat !.
Nu mai sunt înstrăinat .
Am un prieten mititel ,
Și mi-e tare drag de el ,
Știe când îmi fac cafeaua ,
Și o beau ,stând lângă geam
Lui îi dau o gustărică
Ne înțelegem din privire
Amândoi acum știm bine
Cum e ,când ai un prieten
Lângă tine!...
CÂȚELUȘA MEA ISTEAȚĂ
Cățelușa mea isteață
Azi ,în zori de dimineață ,
Î-și strângea cu drag în brațe
Trei ființe militele !...
Se uita cu drag la ele.
Și această mamă mică
Harnică ca o furnică
Îi tot spală și-i îngrijește
Și de străini îi păzește.
Dacă ,tot îi ții în brațe
Cu privirea te răsfață
Cu ochii te dojenește
În țeleg ,cât îi iubește.
Dar te roagă pe muțește
Puii dragi să-i ocrotești
Că sunt mici ,fără putere
Și frumoși ,ca o părere!...
Albuța și Negruța
Intr-o zi de vacanță. Albuța dorea să se joace, dar știa că Stăpânul ei nu o să vrea să se joace cu ea și a spus:
Nimeni nu vrea să se joace cu mine! și ea a făcut o prostie și știa că pentru asta o să plătească.
Ea a mâncat mâncarea pentru cină și a zgâriat tapetele pereților, ce au fost cumpărați din banii stăpânului care îi primise de la clădirea centrală unde lucrau cei care îți dau bani, când ai intrat la pensie. Era vinovată Albuța, dar a dat toată vina pe Negruța, pentru că Negruța nu vroia să se joace cu ea și au pedepsit-o pe cea nevinovată . Apoi peste un timp au aflat că Negruța nu era vinovată și au știut că Albuța e cea care a făcut lucrurile păcătoase. Și în scurt timp pe Albuța era pedepsită. Iar Negruța a primit mii de dulciuri minunate.
Uite și greșeala Albuței, iar la final Negruța se împărțise cu prietena ei.
Vrăbiuța
--Încotro zbori, vrăbiuță,
fără pui, fără surori,
tocmai când se lasă noaptea
și e cerul plin de nori?
--Puii dorm și merg la mama,
sus în paltin, să-i duc mei
că de-o vreme nu mai zboară
și-i sunt, ochii, tare grei…
Și mi-e dor de glasul mamei
cum ne ciripea duios,
învelindu-ne sub aripi
să putem visa frumos!...
Îmi aduc aminte ziua
când m-a învățat să zbor
și mi-a dăruit o fragă
pe floarea unui bujor.
Apoi, câte și mai câte
mângâieri, cum numai ea
știa să ni le împartă
în timp ce ne adormea…
Ne-a adus și o petală
de cais, în cuib, cândva,
să bem picături de rouă,
în zori, când se lumina.
Dac-ar fi să zbor cu mama
iarăși, ca de-atâtea ori,
ne-am opri încă o dată
printre fragi, printre bujori…
Nu e noapte pentru mine
și nici nori nu sunt destui
ca să nu ajung la mama
și apoi, din nou, la pui!
Pisica
Pisicuța mea, de dimineață stă la ușă,
La mâncare Vine ea, pisicuța jucăușă,
Mă uit la ea în fiecare zi,
Și spun așa, e ca o păpușă.
Frumușică...frumușică,
Drept se spune... în căsuțe,
Că este... ca o păpușică,
De parcă i...nătăfleață mititică.
Autor Nicoleta postovan
Informație: a doua strofă se citește mai lent unde se află punctele.
U N PRIETEN
Când ești ,sau te simți pierdut
Nu - ți srica ziua plângând ,
Că n-ai rude ,că n-ai prieteni,
Că te auzi ,singur vorbind.
Un prieten devotat poate fi un cățeluș
Unul viu, nu cel de pluș
Un companion grozav .
Te salută din codiță ,
Te măngâie cu lăbuța ,
E pe post de sonerie....
Și câte alte nu știe ...
Câte acestea vi le spun
Le-am trăit cu adevărat !.
Nu mai sunt înstrăinat .
Am un prieten mititel ,
Și mi-e tare drag de el ,
Știe când îmi fac cafeaua ,
Și o beau ,stând lângă geam
Lui îi dau o gustărică
Ne înțelegem din privire
Amândoi acum știm bine
Cum e ,când ai un prieten
Lângă tine!...
Другие стихотворения автора
Formă
Dacă...? M-ai căuta în adâncul pământului!
Dacă...? M-ai vedea în vise!
M-ai găsi călătorind printre stele!
Căutând sentimente demult stinse.
Dacă...? În adâncul oceanului te-ai scufunda,
M- ai afla în a cerului infinitate
Căutând...iubirea mea? Iubirea ta?
...m-ai găsi într-o ploaie de obscuritate.
Am murit demult!
Și încă mor ...în fiecare zi!
Tu...pentru mine? Ai ajuns o simplă formă de lut!
...care nu are loc...printre milioanele de galaxii
Un trup ...fără suflet...
Gol...pentru că iubirea nu l-a umplut.
Câte am pierdut
Câte am pierdut
Am pierdut multe în viaţa aceasta,
Şi nu mai sunt eu bucuroasă,
Cum am fost parcă vreodată.
Am înnotat în sângele morţii,
Fâcând un pas,nebun
Şi straniu.
Dar nu regret,că l-am făcut
Aşa a fost dat de la DUMNEZEU.
Mi-a fost dat multe ori să greşesc,
Să plătesc şi foarte scump.
Dar chiar şi astăzi nu sunt
Ceia care am fost .
M-am schimbat ,dar stau şi mă ìntreb
E bine oare ceia,ce fac?
Iubire vestijita
Oh,atat de dor,atat de frig a fost si este fără tine,
Când știu si simt ca te gândești din nou la mine.
Nimic nu mi sta in minte acum,
Decât momentul când am decis sa mergem pe alt drum.
Mi-era atat de frig si cald cu tine-n brațe,
Dar rănile-mi zăceau pe ale mele antebrațe.
Atat de aprig si intens în pieptul meu te simt,
Cand un gând feroce mă face din nou sa te resimt.
Știam ca vei veni la mine iar,cand al tău piept gol rămâne încă rece,
Când ea nu face decât iubirile sa sece.
Mai am un pas si, poate, vreo doua ore,
Sa simt din nou ale mele răni majore.
Mai vreau o noapte, un vin și-o sărutare,
Sa simt cum te indrepti spre ale mele buze-amare.
Si ma săruți aivea cum,de altfel,o făceai cândva,
Și m-ai făcut sa n-o mai facă si-altcineva.
Nu simt durere si nici placere,nici suspin,
Când noi doi stam in tăcere langa acel vin,
Si ne uitam indiferenti la mohoratul ceas
Si la ceea ce noua nu ne a mai rămas.
Si timpul pleacă câteodată ,
De unde și el simte ca se pierde-n arta.
Si vrea sa ți lase doar mic răgaz,
Sa te rascoleasca si pe tine ale mele zile de extaz.
Gerul
Peste țară a domnit
Gerul rece și cumplit
Ne-nghițit căsuțele
Mia-nghețat mânuțele.
A pictat și flori de gheață
Chiar acum de dimineață
Soarele ni l-a furat
Și cu nori l- a astupat.
Fulgi de vată ne-a adus
Chiar acum pe la apus
Gerul crud și morocănos
Este chiar caraghios.
Săniuș a pregătit
Și copiilor a șoptit
Hai ieșiți acum afară
Nu vă mai uitați la oră.
Nemuritor, dar muritor
Pe pamanturi straine
Asemenea unor ruine
Exista un suflet devotat
Dar in acelasi timp uitat
El iubea, cum nimeni n-a mai iubit vreodata
Dar dragostea nu-i era impartasita niciodata
Soarele răsărea, Luna murea,
Ca sufletul asemenea.
Pact cu Diavolul ar face
Un minut de ar vedea
Cum e dragostea simtita
Într-un infern ar continua.
Gânduri
Vechi drumuri ce deodată s-au transformat în ziduri,
O iederă Ncâlcită le-a prins în cap pe toate,
S-au ridicat și pașii, s-au prefăcut în riduri,
Ca niște jurăminte străvechi, pe care, poate,
În arta mută a serii, primei iubiri, sau ție.
Le-am scrijelit în eu însumi, dar cine le mai știe?
Când au apus în boltă luceferii, cu toții,
Să nu cerșim alți aștrii stupidității nopți.
Câtă risipă pentru iubirea ce nu-ncape,
În vene, în tendoane. Vechi ziduri, peste care,
Stă umbra unei inimi, asemeni unei case,
Atinse de dezastru din carne până-n oase.
Autor: Ot.
Formă
Dacă...? M-ai căuta în adâncul pământului!
Dacă...? M-ai vedea în vise!
M-ai găsi călătorind printre stele!
Căutând sentimente demult stinse.
Dacă...? În adâncul oceanului te-ai scufunda,
M- ai afla în a cerului infinitate
Căutând...iubirea mea? Iubirea ta?
...m-ai găsi într-o ploaie de obscuritate.
Am murit demult!
Și încă mor ...în fiecare zi!
Tu...pentru mine? Ai ajuns o simplă formă de lut!
...care nu are loc...printre milioanele de galaxii
Un trup ...fără suflet...
Gol...pentru că iubirea nu l-a umplut.
Câte am pierdut
Câte am pierdut
Am pierdut multe în viaţa aceasta,
Şi nu mai sunt eu bucuroasă,
Cum am fost parcă vreodată.
Am înnotat în sângele morţii,
Fâcând un pas,nebun
Şi straniu.
Dar nu regret,că l-am făcut
Aşa a fost dat de la DUMNEZEU.
Mi-a fost dat multe ori să greşesc,
Să plătesc şi foarte scump.
Dar chiar şi astăzi nu sunt
Ceia care am fost .
M-am schimbat ,dar stau şi mă ìntreb
E bine oare ceia,ce fac?
Iubire vestijita
Oh,atat de dor,atat de frig a fost si este fără tine,
Când știu si simt ca te gândești din nou la mine.
Nimic nu mi sta in minte acum,
Decât momentul când am decis sa mergem pe alt drum.
Mi-era atat de frig si cald cu tine-n brațe,
Dar rănile-mi zăceau pe ale mele antebrațe.
Atat de aprig si intens în pieptul meu te simt,
Cand un gând feroce mă face din nou sa te resimt.
Știam ca vei veni la mine iar,cand al tău piept gol rămâne încă rece,
Când ea nu face decât iubirile sa sece.
Mai am un pas si, poate, vreo doua ore,
Sa simt din nou ale mele răni majore.
Mai vreau o noapte, un vin și-o sărutare,
Sa simt cum te indrepti spre ale mele buze-amare.
Si ma săruți aivea cum,de altfel,o făceai cândva,
Și m-ai făcut sa n-o mai facă si-altcineva.
Nu simt durere si nici placere,nici suspin,
Când noi doi stam in tăcere langa acel vin,
Si ne uitam indiferenti la mohoratul ceas
Si la ceea ce noua nu ne a mai rămas.
Si timpul pleacă câteodată ,
De unde și el simte ca se pierde-n arta.
Si vrea sa ți lase doar mic răgaz,
Sa te rascoleasca si pe tine ale mele zile de extaz.
Gerul
Peste țară a domnit
Gerul rece și cumplit
Ne-nghițit căsuțele
Mia-nghețat mânuțele.
A pictat și flori de gheață
Chiar acum de dimineață
Soarele ni l-a furat
Și cu nori l- a astupat.
Fulgi de vată ne-a adus
Chiar acum pe la apus
Gerul crud și morocănos
Este chiar caraghios.
Săniuș a pregătit
Și copiilor a șoptit
Hai ieșiți acum afară
Nu vă mai uitați la oră.
Nemuritor, dar muritor
Pe pamanturi straine
Asemenea unor ruine
Exista un suflet devotat
Dar in acelasi timp uitat
El iubea, cum nimeni n-a mai iubit vreodata
Dar dragostea nu-i era impartasita niciodata
Soarele răsărea, Luna murea,
Ca sufletul asemenea.
Pact cu Diavolul ar face
Un minut de ar vedea
Cum e dragostea simtita
Într-un infern ar continua.
Gânduri
Vechi drumuri ce deodată s-au transformat în ziduri,
O iederă Ncâlcită le-a prins în cap pe toate,
S-au ridicat și pașii, s-au prefăcut în riduri,
Ca niște jurăminte străvechi, pe care, poate,
În arta mută a serii, primei iubiri, sau ție.
Le-am scrijelit în eu însumi, dar cine le mai știe?
Când au apus în boltă luceferii, cu toții,
Să nu cerșim alți aștrii stupidității nopți.
Câtă risipă pentru iubirea ce nu-ncape,
În vene, în tendoane. Vechi ziduri, peste care,
Stă umbra unei inimi, asemeni unei case,
Atinse de dezastru din carne până-n oase.
Autor: Ot.