Labirintul
Când urma ne-o vom pierde, infinitul va cădea,
Fiind departe sau aproape oricum nu vom vedea,
Decât, o umbră ne-nțeleasă din trecutul cel uitat
Ce-n inimă rămâne o amintire-n timp nelimitat...
Când speranța va pleca, luna se va depărta,
Mistic lumea va vedea, un tablou ce-ar arăta
Pustiu în jurul lor, făr' de tine, făr' de mine,
Făr' de căldura ce stătea cândva-n cămine..
Când drumul nu vom memora, apa va ardea,
Neștiind ce să mai facem pentru a ne vedea,
Focul, brusc va inunda gândurile noastre
Conducându-ne-n drum spre unicile astre.
Când inima ne-o vom uita, vom fi ca-ntr-un abis,
De parcă am fi într-un coșmar ce l-am numi ca vis.
Nu vom ajunge la asta atât cât inima ne va zâmbi,
Cât inima fără cuvinte ne vamai putea vorbi...
26.10.24
Категория: Стихи про любовь
Все стихи автора: Ababii Faina
Дата публикации: 16 ноября 2024
Добавлено в избранное: 1
Просмотры: 362
Стихи из этой категории
Dor cu dor până în Rai
Te caut printre amintiri,
Prin vise blânde, prin priviri,
Dar timpul crud și nemilos
Te-a dus departe… prea frumos.
Și dor cu dor urc către stele,
Prin nopți tăcute, gânduri grele,
Și știu că dincolo de zări
Mă aștepți lin, fără-ntristări.
Mi-e dor de glasul tău duios,
De râsul cald, de chip frumos
De grijile de pe pământ—
Acum ești înger și cuvânt.
Dar știu că-n liniștea cerească
Ne-om regăsi în zi firească,
Că dor cu dor se face rai
Și-n ceruri nu există grai
Decât iubirea ce ne leagă—
Din veșnicie… înspre veșnicie tată.
Cu gândul la tine...
Cand greul ma apasa-n noapte
Si gandurile mele printre soapte
Imi spun adesea la culcare
Ca inima in piept de dor tresare
Un dor nebun , un dor de altadata
Ce-mi canta zi de zi in soapta
Caci numai ieri eram ingandurata
Astazi ma simt mai mult ca niciodata ...
Inima mea inca mai asteapta
Sa vi sa vezi cum sufletul mi e trist
Asa cum dorul meu de tine ma cuprins
Caci te-am zarit azi noapte intr-un vis ...
O suflet bun , cald ,iubitor
Ce imi spuneai adesea somn usor
Acum n-aud decat ganduri cum cad in gol
Despre iubirea ce ti-o port pe interior...
Noi
Viața e senină,
Când îți dă lumea lumină
La bine și la greu,
Noi, vom fii mereu
Chiar de-i ploaie, sau de-i vânt,
Acasă este locul nostru sfânt,
În care ne vom revedea chiar și-n noaptea aia grea.
Împreună vom învinge,
Orice taur ce ne-n pinge,
Prin noroi și prin șuvoi,
Împreună, vom fi doi.
Eu cu tine,
Siguranța, împlinire.
Un altfel te iubesc
Tăcerea este un altfel te iubesc firesc...
Iubito îți șoptesc tăcând,
Știind că ai auz dumnezeiesc,
M-auzi și-atunci când nu-ți vorbesc!
Îți tot repet că te iubesc tăcând și tac,
Fără să-ți povestesc iubirea ce ți-o port
Și totuși îți spun neîncetat că te iubesc,
Cu riscul să te plictisesc...
Dar oare valurile mării furtunoase,
Pot să-i alunge pe curajoșii marinari?
Ce-i vitejia?
O simplă nebunie de moment?
Nu-i dragostea deasupra nebuniei?
Nu se sfârșește în suferință pe final?
Ei bine preafrumoasa mea iubită,
Cum să iubesc un crin,un trandafir,un liliac
De nu-mi declar amorul meu
Celei mai parfumate flori,
Ce strălucește în nesfârșita-i frumusețe,
Adică ție!
Și-atunci găsesc că pot să-ți spun
Un altfel te iubesc!
(22 mai 2024 Vasilica dragostea mea)
Te Strig
Şi te strig întâia oară,
Eşti doar un ecou pe prispă
Precum surâsul ploii care
Curge din burlan pe-o cizmă.
Chiar sub gât, în partea stângă,
Am o raclă ritmică
Ce nu vrea să dea uitării
Un ecou fad de pe prispă.
Şi te strig a doua oară,
Trag speranța c-o s-aud
Glasul tău ca asta vara,
Când şedeam sub pomul surd.
Încă ii mai dau târcoale,
Pentru mine e loc sfânt
Şi vorbesc cu frunza care
Ți-a sărutat obrazul stâng.
Tot încerc de ceva vreme
Din zori şi până la amurg
Să sap pentru a mea raclă
O tombă sub pomul surd.
Şi te strig ultima oară
Tomba a dispărut de tot.
Prispa îmi răsună goală.
Pomul surd e doar un ciot
Vocea ţi-a amuțit banală
Timpul ne prinde pe toți.
Ac de iubire
Un ac de iubire dacă mi-ai oferit
Eu am încercat să construiesc un întreg viitor,
Am rămas în abstinență și tu doar absent
Nici că te mai iubesc,nici că te mai ador.
O greșeală și o galaxie a murit
O vorbă și un sărut și ai picat în univers,
Iar eu? Eu am rămas să culeg ce nu a fost,
Iar tu? Tu ai plecat cu iubire și stele în ochi în paradis.
Dar ce este iubirea în final?
Un blestem,un apogeu de trandafiri spinoși și sânge vărsat în străzi străine,
Și tu? Tu ai fost doar un criminal
Și eu? Eu am fost doar un visător în țări străine.
Dor cu dor până în Rai
Te caut printre amintiri,
Prin vise blânde, prin priviri,
Dar timpul crud și nemilos
Te-a dus departe… prea frumos.
Și dor cu dor urc către stele,
Prin nopți tăcute, gânduri grele,
Și știu că dincolo de zări
Mă aștepți lin, fără-ntristări.
Mi-e dor de glasul tău duios,
De râsul cald, de chip frumos
De grijile de pe pământ—
Acum ești înger și cuvânt.
Dar știu că-n liniștea cerească
Ne-om regăsi în zi firească,
Că dor cu dor se face rai
Și-n ceruri nu există grai
Decât iubirea ce ne leagă—
Din veșnicie… înspre veșnicie tată.
Cu gândul la tine...
Cand greul ma apasa-n noapte
Si gandurile mele printre soapte
Imi spun adesea la culcare
Ca inima in piept de dor tresare
Un dor nebun , un dor de altadata
Ce-mi canta zi de zi in soapta
Caci numai ieri eram ingandurata
Astazi ma simt mai mult ca niciodata ...
Inima mea inca mai asteapta
Sa vi sa vezi cum sufletul mi e trist
Asa cum dorul meu de tine ma cuprins
Caci te-am zarit azi noapte intr-un vis ...
O suflet bun , cald ,iubitor
Ce imi spuneai adesea somn usor
Acum n-aud decat ganduri cum cad in gol
Despre iubirea ce ti-o port pe interior...
Noi
Viața e senină,
Când îți dă lumea lumină
La bine și la greu,
Noi, vom fii mereu
Chiar de-i ploaie, sau de-i vânt,
Acasă este locul nostru sfânt,
În care ne vom revedea chiar și-n noaptea aia grea.
Împreună vom învinge,
Orice taur ce ne-n pinge,
Prin noroi și prin șuvoi,
Împreună, vom fi doi.
Eu cu tine,
Siguranța, împlinire.
Un altfel te iubesc
Tăcerea este un altfel te iubesc firesc...
Iubito îți șoptesc tăcând,
Știind că ai auz dumnezeiesc,
M-auzi și-atunci când nu-ți vorbesc!
Îți tot repet că te iubesc tăcând și tac,
Fără să-ți povestesc iubirea ce ți-o port
Și totuși îți spun neîncetat că te iubesc,
Cu riscul să te plictisesc...
Dar oare valurile mării furtunoase,
Pot să-i alunge pe curajoșii marinari?
Ce-i vitejia?
O simplă nebunie de moment?
Nu-i dragostea deasupra nebuniei?
Nu se sfârșește în suferință pe final?
Ei bine preafrumoasa mea iubită,
Cum să iubesc un crin,un trandafir,un liliac
De nu-mi declar amorul meu
Celei mai parfumate flori,
Ce strălucește în nesfârșita-i frumusețe,
Adică ție!
Și-atunci găsesc că pot să-ți spun
Un altfel te iubesc!
(22 mai 2024 Vasilica dragostea mea)
Te Strig
Şi te strig întâia oară,
Eşti doar un ecou pe prispă
Precum surâsul ploii care
Curge din burlan pe-o cizmă.
Chiar sub gât, în partea stângă,
Am o raclă ritmică
Ce nu vrea să dea uitării
Un ecou fad de pe prispă.
Şi te strig a doua oară,
Trag speranța c-o s-aud
Glasul tău ca asta vara,
Când şedeam sub pomul surd.
Încă ii mai dau târcoale,
Pentru mine e loc sfânt
Şi vorbesc cu frunza care
Ți-a sărutat obrazul stâng.
Tot încerc de ceva vreme
Din zori şi până la amurg
Să sap pentru a mea raclă
O tombă sub pomul surd.
Şi te strig ultima oară
Tomba a dispărut de tot.
Prispa îmi răsună goală.
Pomul surd e doar un ciot
Vocea ţi-a amuțit banală
Timpul ne prinde pe toți.
Ac de iubire
Un ac de iubire dacă mi-ai oferit
Eu am încercat să construiesc un întreg viitor,
Am rămas în abstinență și tu doar absent
Nici că te mai iubesc,nici că te mai ador.
O greșeală și o galaxie a murit
O vorbă și un sărut și ai picat în univers,
Iar eu? Eu am rămas să culeg ce nu a fost,
Iar tu? Tu ai plecat cu iubire și stele în ochi în paradis.
Dar ce este iubirea în final?
Un blestem,un apogeu de trandafiri spinoși și sânge vărsat în străzi străine,
Și tu? Tu ai fost doar un criminal
Și eu? Eu am fost doar un visător în țări străine.
Другие стихотворения автора
Privirea ta
Zări senine,
Un cer albastru,
Alungă orice dezastru.
Cu valuri fine,
Spre țărm vine,
Marea cea albastră.
Pășind, ușor și 'ncet,
În câmpul secret,
Albastru, discret.
În câmpul minunat,
Florile m-au încântat,
Cu parfumul fermecat.
O pasăre, de aur ca-n azură
Pe la geam sta și văzură
Măiestria din lectură.
Soarele tot strălucea,
Iar căldura ne-ntrecea,
Gheață-n cub ne aducea.
Cu floricele viorele,
Sau și albăstrele,
Trecem peste rele.
Lipsite de dezastre,
Peșterile albastre,
Sclipesc ca niște astre.
Iar ochii albastrui,
I-atrag pe cei căprui,
Spune dumnealui.
08.05.24
Sentimentul
Într-o seară plictisitoare;
Mă gândeam eu, cu ardoare,
Gândindu-mă la tine:)
Mi-am spus...In fine...
Nu pot sa cred...Am înțeles
C-am un vis ales;
Chiar de visam atât de rar -
Totul era arbitrar...
Ai spus visurilor spre mine să se îndrepte,
Să visez mai des succesul de pe trepte...
Și visam deja mai des
Care-i acel sens
Ce era total neinteles
Dar, acum l-am înțeles.
În special te văd de-atunci,
Fiind descris in versuri lungi:
Fiind cel mai dragut
Simpatic, hărnicuț...
Stii...Cred că...da...
Cred că m-a cucerit inima ta:)
Exact aşa cum, prințul din poveste
Din senin se ivește
Pe printesă-o cucerește
Si-i spune c-o iubeste!!
24.02.24
HappyCinema
Anul Nou în prag răsare
La filmul din cinema
Moș Crăciun, cum că dispare
Părăsind el tema așa...
Un copil în cale-i sare
Șoptindu-i să se oprească,
El doar drumul vede-n zare
Încetând să mai gândească...
Tristețea s-a împrăștiat
Pe la toți cei ce vedeau
Plecarea moșului înfumurat,
Pe care încă-l mai credeau...
Toți ca toți, dat mintea mea
Vedea cu totul altceva,
Vedea ceea de ce-s temea -
Plecarea ta altundeva...
Plecarea ta de negăsit
Departe, în universul infinit,
Doar centimetri de pășit,
Dar țarul junglei a foșnit...
Jungla sub a lui control se află,
Dar o junglă-i lumea-ntreagă?
Care-i sensul stapânirii în tiflă
Trăind apoi viața-ți neagă?
Îmi lipsește atât de mult
Căldura ce mă cuprindea
Cu gingășia de demult,
Din trecutul ce ardea...
Ardea în flăcări uriașe,
Dar nimic nu distrugea
Acum în salturi ucigașe
Mocnește timpul ce fugea...
17.11.24
Floarea Vieții
Iarna a sosit, din nou în sărbători,
Nu, nu-n Noul An sau în Crăciun,
A mai sosit și pentru acei călători
Plutind ca viața-n fulgerul cel brun.
Combinația-i perfectă-n stimă și iubire,
În zâmbetele din fericitele-ți amintiri,
Lângă prietenul ce-așteaptă la iesire
Fiind mereu el gata de noile-ți sclipiri.
S-a-nțeles c-o anumită floare
Ce-n jur s-ar mai afla la trebuință,
Vorbește-n taină cu splendoare,
Trezindu-ți mișcarea-n credință.
Cat timp zâmbește cu putere
Fiecare frunză, din orice copac,
Poți urca-n unicile-i cutere
Făr' de-a pune un nou capac.
Cât păsările-ncă mai cântă
Poți călători mereu oriunde,
Până-n lacrima-ți latentă
Zărită-n văile-ți profunde.
(Creată pentru data de 13.12.24
pentru a onora stima și respectul
unei persoane dragi)
În umbra Cometei
A doua oară când văd luna
Stând culcată lângă geam,
Dar e alta-mi spune-ntruna
Lacrima ce-o tot pierdeam....
Prima mea țintire-n astă toamnă,
Spre luciul fermecat în diafragmă
Era la poza noastră, mai deseamă,
Când o priveam tot mai cu teamă.
La secunda încercare în a o privi
Striga cu îndurerare și se liniști,
Și-amintea încet, estetic a grivi
Ca-n desenul ce nicicând nu-l ști.
O cometă mai târziu ar fi căzut
Văzând doar un singur meteor,
Izbindu-se de tot lucrul făcut
Luând-l iar peste-al său picior...
Într-o clipită totul s-a stricat,
Fiind total de ne-nteles,
De parcă, nimic n-ar fi existat,
Asta a fost menit de-ales.
Meteorul a plecat făr' ca să termine
Fenomenul conceput făr' de planuire
În stare totu-n jur să exerermine
Rezolvând cu o simplă învinuire...
Inima-n infinitul de bucăți s-a rupt
În timpu-n care tot scruta iubirea
Pe luna-n care trebuia din nou să lupt
Pentru a găsi rătăcita-mi fericirea...
Privirea ta
Zări senine,
Un cer albastru,
Alungă orice dezastru.
Cu valuri fine,
Spre țărm vine,
Marea cea albastră.
Pășind, ușor și 'ncet,
În câmpul secret,
Albastru, discret.
În câmpul minunat,
Florile m-au încântat,
Cu parfumul fermecat.
O pasăre, de aur ca-n azură
Pe la geam sta și văzură
Măiestria din lectură.
Soarele tot strălucea,
Iar căldura ne-ntrecea,
Gheață-n cub ne aducea.
Cu floricele viorele,
Sau și albăstrele,
Trecem peste rele.
Lipsite de dezastre,
Peșterile albastre,
Sclipesc ca niște astre.
Iar ochii albastrui,
I-atrag pe cei căprui,
Spune dumnealui.
08.05.24
Sentimentul
Într-o seară plictisitoare;
Mă gândeam eu, cu ardoare,
Gândindu-mă la tine:)
Mi-am spus...In fine...
Nu pot sa cred...Am înțeles
C-am un vis ales;
Chiar de visam atât de rar -
Totul era arbitrar...
Ai spus visurilor spre mine să se îndrepte,
Să visez mai des succesul de pe trepte...
Și visam deja mai des
Care-i acel sens
Ce era total neinteles
Dar, acum l-am înțeles.
În special te văd de-atunci,
Fiind descris in versuri lungi:
Fiind cel mai dragut
Simpatic, hărnicuț...
Stii...Cred că...da...
Cred că m-a cucerit inima ta:)
Exact aşa cum, prințul din poveste
Din senin se ivește
Pe printesă-o cucerește
Si-i spune c-o iubeste!!
24.02.24
HappyCinema
Anul Nou în prag răsare
La filmul din cinema
Moș Crăciun, cum că dispare
Părăsind el tema așa...
Un copil în cale-i sare
Șoptindu-i să se oprească,
El doar drumul vede-n zare
Încetând să mai gândească...
Tristețea s-a împrăștiat
Pe la toți cei ce vedeau
Plecarea moșului înfumurat,
Pe care încă-l mai credeau...
Toți ca toți, dat mintea mea
Vedea cu totul altceva,
Vedea ceea de ce-s temea -
Plecarea ta altundeva...
Plecarea ta de negăsit
Departe, în universul infinit,
Doar centimetri de pășit,
Dar țarul junglei a foșnit...
Jungla sub a lui control se află,
Dar o junglă-i lumea-ntreagă?
Care-i sensul stapânirii în tiflă
Trăind apoi viața-ți neagă?
Îmi lipsește atât de mult
Căldura ce mă cuprindea
Cu gingășia de demult,
Din trecutul ce ardea...
Ardea în flăcări uriașe,
Dar nimic nu distrugea
Acum în salturi ucigașe
Mocnește timpul ce fugea...
17.11.24
Floarea Vieții
Iarna a sosit, din nou în sărbători,
Nu, nu-n Noul An sau în Crăciun,
A mai sosit și pentru acei călători
Plutind ca viața-n fulgerul cel brun.
Combinația-i perfectă-n stimă și iubire,
În zâmbetele din fericitele-ți amintiri,
Lângă prietenul ce-așteaptă la iesire
Fiind mereu el gata de noile-ți sclipiri.
S-a-nțeles c-o anumită floare
Ce-n jur s-ar mai afla la trebuință,
Vorbește-n taină cu splendoare,
Trezindu-ți mișcarea-n credință.
Cat timp zâmbește cu putere
Fiecare frunză, din orice copac,
Poți urca-n unicile-i cutere
Făr' de-a pune un nou capac.
Cât păsările-ncă mai cântă
Poți călători mereu oriunde,
Până-n lacrima-ți latentă
Zărită-n văile-ți profunde.
(Creată pentru data de 13.12.24
pentru a onora stima și respectul
unei persoane dragi)
În umbra Cometei
A doua oară când văd luna
Stând culcată lângă geam,
Dar e alta-mi spune-ntruna
Lacrima ce-o tot pierdeam....
Prima mea țintire-n astă toamnă,
Spre luciul fermecat în diafragmă
Era la poza noastră, mai deseamă,
Când o priveam tot mai cu teamă.
La secunda încercare în a o privi
Striga cu îndurerare și se liniști,
Și-amintea încet, estetic a grivi
Ca-n desenul ce nicicând nu-l ști.
O cometă mai târziu ar fi căzut
Văzând doar un singur meteor,
Izbindu-se de tot lucrul făcut
Luând-l iar peste-al său picior...
Într-o clipită totul s-a stricat,
Fiind total de ne-nteles,
De parcă, nimic n-ar fi existat,
Asta a fost menit de-ales.
Meteorul a plecat făr' ca să termine
Fenomenul conceput făr' de planuire
În stare totu-n jur să exerermine
Rezolvând cu o simplă învinuire...
Inima-n infinitul de bucăți s-a rupt
În timpu-n care tot scruta iubirea
Pe luna-n care trebuia din nou să lupt
Pentru a găsi rătăcita-mi fericirea...