Dacă aș fi...

Fac un pas timid

în necunoscut.

Simt ecoul unui vis în care rescriu

emoții din trecut.

Alunec și cad

într-o cascadă infinită 

de gânduri și dorințe.

... și atunci simt cum sărutul tău 

dă viață vieții mele.

Acum plecare mea-i definitivă,

Iar tu vei fi mai liberă în toate,

Iar eu voi fi acea locomotivă.

Ce cară grijile comune-n spate.

Vagoanele sunt lungi și grele,

Cu greu se mișcă roțile pe șină,

Iar pentru toate lucrurile rele,

Doar șeful gării e mereu de vină.

Și te-am iubit cu patimă și grijă,

Ai fost regina mea ascunsă-n turn,

Te port în inimă ce pe o schijă.

Dar trenul nu îl mai întorc din drum.

Mai sunt prin gări și triste accidente,

Iar eu, ca un marfar îmi văd de drum,

Din când în când vagoane confidente,

În flăcări izbucnesc, sfârșind în scrum.

Privesc în jur iar totul e arid și rece,

Într-unul din vagoane plânge mama,

Și nimeni nu salută trenul care trece,

Deși, încontinuu prin gară sun alarma.

Mi-e dor de tine, și te zăresc pe șine,

Ca un semnal de stop ori bariera pusă,

Iar trag semnalul, și șuieră din mine,

Un suflet neînțeles și-o inimă răpusă.

Ți-aud și vocea dulce cum suspină,

Vicleană-mi sună-n cap ca un refren,

Adio, îți spun, și te absolv de vină,

Căci voi sfârși sub roțile de tren...

Frumoaso cu gropițe în obraji!

Cu chip curat și ochii plini de soare,

Ce luminezi adânc în viața mea,

Tu scumpă și dulce splendoare!

Mi-e bine doar când mă gândesc la tine,

Tresar,surâd și ne-ncetat zâmbesc,

Și simt atâția dulci fiori cum trec prin mine,

Când iți șoptesc în noapte:te iubesc.

Ești cântec minunat, ești voie bună,

Ești cerul împărțit în mii de bucurii,

Ești zâmbet renăscut în miez de lună,

Ești ceea ce-mi doresc să fii!

Este vorba de tine!

Poate-i timpul să-ți fac o declarație târzie de iubire,

Valabilă astăzi și mâine,

Interminabilă în veșnicie,

Fie că ești singură sau măritată,

Sau cine mai știe cum...

Poate că viața a fost aspră cu tine,

Sau poate că ai șutuit-o,

Așa cum i se cuvine,

Fără regrete sau bocete tardive!

Lumea asistă rece și nepăsătoare la tot ce te doare!

Dumnezeu cere implicare și jertfă,

Și ție și mie, fără Să-i pese ce ne convine...

Poate că știe prea bine ce ne trebuie sau nu;

El fiind veșnicul prieten fără vină,

Sau Adevărul ce pentru noi suspină!

Tăcerea este răspunsul nostru,

Când viața ne minte frumos,

Nici tu nici eu nu suntem mai prejos,

Ochi pentru ochi și dinte pentru dinte!

Eu îți fac o declarație târzie de iubire,

Tu încă nu știi dacă e bine,

Și ce poți face cu mine!

Poate că aștepți să-ți spun cât ești de frumoasă,

Cât te doresc sau că nebunește vrei să te răpesc,

Chiar și pentru o noapte,

Amorul prostesc să nu-l risipesc departe de tine...

Dorințele toate au culorile tale preferate,

Bleu,vernil,roșu și alb

Rochiile și pantofii ce vreau să ți le dăruiesc,

Le ai demult, mi-ai spus...

Încă din vremea când aevea eram împreună în visele mele,

Tu altundeva umblând!

(1 noiembrie 2022/18 ian 2023 Horia Stănicel-Irepetabila iubire)

Mi-as dori ca cineva sa ma iubeasca asa cum iubesc eu

Mi-as dori ca toti sa simta cum simt eu

Mi-as dori sa ne luam dupa ce si cum simtim

Decat sa ne tratam in diferite moduri

Mereu am ales cu sufletul si inima

Sper sincer ca intr-o zi asta se va schimba

Cum e lumea asta rea.. prefer ca fiind eu sa fiu bunul din ea..

Oricat am vrut sa reapari in viata mea

Acum vreau sa-ti spun: DISPARI, PA!

Dar iubesc momentele cu tine

Le-am retrait la nesfarit

In speranta ca poate si tu intr-o zi..

Vei ajunge sa simti ca lumea e mare, dar eu-s doar a ta..

Iubito tu ești poezia mea,

Și-ți scriu o poezie doar cu înțeles de taină pentru tine,

Care să aibă de toate,dramă,comedie,

Deloc hazlie căci tu ești poezia mea cea serioasă,

Nemuritoare și frumoasă,

Fără egal în lumea-ntreagă!

Secretul meu acum e la vedere,

Să-l știe curioșii toți,

Nu-i prima oară când te cer să-mi fii mireasă...

Iubito tu ești poezia mea aleasă,

Poemul ce are rochie albastră

Culoarea cerului și-a mării liniștite

Cu valurile adormite dar care murmură neliniștite,

Vrând să te poarte pe cărarea către casă ,

Tu fiind poemul iubirii infinite,

Cântat armonios de mine...

Iubito tu ești poezia mea,

Și-ți scriu o poezie doar cu înțeles de taină pentru tine, Care să aibă de toate,dramă,comedie,

Deloc hazlie căci tu ești poezia mea cea serioasă, Nemuritoare și frumoasă!

(15 martie 2024 Vasilica dragostea mea)

Aș vrea să sar distanţa

În doi pași până la tine,

Să nu fii doar speranța

Ce ar sta după cortine.

Aș vrea-n secunda următoare

Să fim din nou alături,

La fel ca și-n clipa lucitoare

Pășind prin noile niveluri.

Aș vrea să te revăd,

O secundă, ar fi de ajuns,

O secundă să te văd

Fiind dorul meu dispus.

Aș vrea timpul să-l opresc

Când stau eu langă tine,

Să tot stau și să privesc

Prin peisaje alcaline.

Aș vrea să fiu eu lângă tine,

Astăzi, mâine, întotdeauna,

Privind zorile senine

Lângă inima ta întruna.

Aș vrea să ne iubim mereu,

Eu asta voi și face,

Te voi iubi ca pe-un nucleu

La fel de eficace.

Aș vrea să reușim

Să trecem peste toate,

Gândul să ni-l însușim

Cu pură demnitate.

Aș vrea de mână să ne ținem

Privind drumul înainte,

Fericiți’s ne tot menținem

Prin frumoasele cuvinte.

09.10.24

Zări senine,

Un cer albastru,

Alungă orice dezastru.

Cu valuri fine,

Spre țărm vine,

Marea cea albastră.

Pășind, ușor și ‘ncet,

În câmpul secret,

Albastru, discret.

În câmpul minunat,

Florile m-au încântat,

Cu parfumul fermecat.

O pasăre, de aur ca-n azură

Pe la geam sta și văzură

Măiestria din lectură.

Soarele tot strălucea,

Iar căldura ne-ntrecea,

Gheață-n cub ne aducea.

Cu floricele viorele,

Sau și albăstrele,

Trecem peste rele.

Lipsite de dezastre,

Peșterile albastre,

Sclipesc ca niște astre.

Iar ochii albastrui,

I-atrag pe cei căprui,

Spunea dumnealui.

08.05.24

Să privești în momente din trecut

Nu-i de loc de interesant,

Cunoști din tot ceea ce ai făcut

C-un rezultat neașteptat.

Orice nu s-ar fi-ntâmplat

La prezent tot ai ajuns

Fără să fi renunțat

Peste tot tu ai pătruns.

Dar priveste înapoi în viitor

Căci te mai așteaptă-un dor

Ce la fel n-a renunțat

Fără ca să fi luptat.

Viitorul ce nicicând nu te-ar uita

Doar pentru că-i supărat

Încă te va respecta

Fiind iubit și admirat.

 28.07.24

În fiecare carte dragostea-i ca și un basm,

Un basm frumos, cu fantezii rămase-n vis,

Cu sentimentele trăite-n mare 'ntuziasm 

Ce stau doar după cheia unui lacăt închis.

Momente plăcute poți începe să trăiești,

Clipe imaginare poți începe să percepi,

De fiece dată când un roman îl recitești

Cu un sens ce mai adânc îl tot concepi.

Ori de câte ori auzi o nouă replică-n sondaj

Cum că... dragostea reală-i doar prin cărți...

Doar după acel îndepărtat... tainic pasaj...

Mereu parcă ți-ar rupe inima-n bucăți...

De ce, de ce să fie doar prin cărți,

De ce să nu fie și-n reala vreme,

De ce să nu mai fie ș-prin alte părți,

Să cutremure prin orice culme?

De ce nu credem c-ar fi posibilă voința,

C-ar fi posibil să luptăm cu încredere,

Să mergem înainte mereu tot cu știința 

Că doar fațada-i făcută din acele litere?

15.10.24

Scumpă copilărie

Dragă, argintie,

Mereu cu bucurie

În cămașa aurie.

Pe dealuri alergând,

Floricele culegând,

Coronițe împletind

Și pe cap purtând...

O copilărie fericită,

E viață împlinită!

Fără mamă, tată,

E viață zbuciumată!

Copilăria-i o povață,

Ce mă-ndrumă-n viață!

Cu bujori în obrăjori,

Cu lacrimi în ochișori.

Copilăria e ca o floricică

Ce-nflorăste ca o mămică,

Dulce, dragă și duioasă

Ca bunica de frumoasă!

Copilăria-i prețioasă,

De Dumnezeu aleasă!

Cu bomboane, ciocolată,

Cu o mamă și un tată.

Ce scurtă-i copilăria!

Plecând cu bucuria!

Ce-n suflet o aveam,

Cu drag o purtam...

Copilăria-i lucru de sfânt

Ce-l găsești doar pe Pământ!

Pe ploaie alergând,

De tristețe plângând...

Totuși florile copilăriei

Sunt amintirile veseliei,

Veselia de odinioară,

Cea de ultima oară.

La tăticu alergam,

El în brațe mă lua,

Pe obraji mă săruta -

Ce copilărie dulce aveam!!!

Compusă pe 16.10.2019

Dacă în viitor noi vom mai continua

Să mergem pe unul și același drum,

Dragostea noastră se va accentua 

Făr' de plictiseală prin acest album. 

Să nu-ndrăznești să uiți vreodată 

Că-n orice colț al lumii n-ai fi tu,

Bătaia de la a mea inimă este gradată

Cu infinita iubire, ce mi-o dai doar tu! 

Eu mereu voi fi alături de tine, mereu,

Nu contează ce se află-n jurul tău,

Eu mereu calea-ți voi lumina, mereu,

Chiar dacă te vei afla-ntr-un hău! 

Dacă fac eu ce mai fac și iar mă supăr 

Ia și arată-mi tu mie acea lumină,

Ia și du-mă până-n sus la-cel luceafăr

Să-mi culegi un nou leac de vitamină... 

Spune-mi tu, cu propria-ți voce 

Că nu-s singură eu niciodată,

C-anoastre gânduri sunt reciproce

Și-a noastră fericire-i demult sudată... 

Mereu vom fi alături, fară a justifica

A noastră fericire adevărată,

Mereu ne vom iubi, fară a modifica

A noastră dragoste curată! 

Ce frumos mai i-acest cer de stele luminat,

Ce se vede-n timp și spațiu infinit

Simt c-acum se poate lung de ne plimbat -

Sau că cel puțin așa gândul mi-a foșnit... 

Hainde, hai să mergem împreună 

Pân' l-acest necunoscut sfârșit de lume

În care a noastră inimă să spună

Ce-s mai punem într-a noastre albume... 

În trecut nici să mă gândesc nu mai puteam,

Că de cineva atât de strâns mă voi mai ține 

De loc nu-mi mai puteam imagina, nu mai puteam,

Decât sumbru' viitor ce mai credeam că vine... 

Acum nu-l vreau decât alături de tine,

Alături de-un înger pe care-l pot vedea mereu,

Alături de ale tale brațe eu m-aș ține,

Alături de cela făr' de care nu mai pot trai eu... 

Completează-mă tot mai departe, dar cu seamă,

Făr' de noi noi taine ascunse , făr' de noi secrete,

Făr' de nici o teamă mereu ia și mă tot cheamă

Să cutreierăm din nou printre planete! 

Îți mulțumesc pentru tot ce ai făcut tu pentru mine,

Pentru deschiderea-mi în față a unei lumi diferite,

Pentru dragostea ce-am molipsit-o doar de pe la tine

Iubindu-te mereu prin dulcile-mi cuvinte-n fapte.

16.10.24