Tăcere
Tăcere, tu ești blestem!
Să pleci degrabă de la mine
Și să nu stai vreodată-n preajma iubitei mele!
Mai bine mor decât să fiu cuprins de tine,
De a iubitei mele groaznică tăcere!
Iubito ,de-ai știi ce groaznică e a iubirii neagră tăcere,
Ai tot cânta sau ai striga la mine,
Știind că poți blestema de moarte pe oricine,
Doar cu tăcere!
Vai Doamne ce blestem este tăcerea
Când vrei să pedepsești Tu Însuți Doamne,
Nu dai răspuns la rugăciuni decât tăcere...
Iar bietul muritor primește dureroasa pedeapsă fără leac,
Tăcerea!
Piei blestemato,arzi in zgomote și vorbe,
Fie și șoapte sau o blândă adiere!
(2 feb 2024 Vasilica dragostea mea)
Категория: Стихи про любовь
Все стихи автора: Horia Stănicel
Дата публикации: 4 февраля 2024
Просмотры: 597
Стихи из этой категории
Din nou... de dor..
Mi-e dor de tine chiar de îmi taci
Privirea ta o port ca pe un vechi apus
În suflet si azi mai trăiesc urme
De zâmbet stins și gând ascuns.
Chiar de te-ai dus pe un drum nou
Te port in amintire viu
Ești visul ce nu se vrea pierdut
Un dor ce renaște în noapte tarziu...
Mi-e dor și visul nu are hotar
Doar aici ești, să mă privești
Căci am rămas o umbră trecătoare
De când mi-e dor și nu mai ești....
Ușa
Am stat și am privit la uşa închisă
Cu gîndul ca se va deschide ...înzadar
Am stat şi-am asteptat cu mîna întinsă
Si nu-mi venea sa cred ...sfîrsitul este clar...
A fost o perioada minunată
Aveam si inima si suflet si speranță
Dar cei cu soarta asta bleatemată
Cînd crezi...ai tot...ea scuipa în a ta viață
Dar iata a iesit si a trecut incet pe lîngă mine
Mergeam din urma ei dezamagit
Știind ca ia deja nu-mi aparține
Si nu mai este tot ce am iubit
La semafor e rouşu ea trecuse
Eu am ramas să aştept ca întotdeauna
Si utima nadejde se pierduse
Dar eu mergeam mergeam din urmă într-una
In urma nu se intoarece si ma doare
De parca nu a fost nimic nici cînd
Rugzacul ma apasa in spinare
Nu vreau sa cred ca-i despre tine gind
Mai e un semafor din nou semanul stop
Dar de aceasta data ea nu a trecut
Rugzacul meu m-apasa chear nonstop
Nu ma apropii... dar dorul e acut
Am mers eu tot asa vrio ciţiva metri
Pîn a intrat într-un butic de linga drum
Am alergat neitrerup si kilometri
Dar nu ma obiseam asa ca acum
Am continuat privind spre geamul mare
De la spinare s-o mai vad odata
Dar n-am vazut....ma doare tot mai tare
Acum chear am pierdut aceasta fata
Doar inainte! ...nu mai da inapoi
Î-mi spune raţiune mea într-una
Dar inima î-mi spune cred in voi
Si nu mai stiu deci unde e minciuna
Scriu totul in momentul de acum
Nu e poveste ...muza...inventare
Eu stau pe un sacunul de linga drum
In citeva secunde de al ei suflare
Stau tot aştept ...scriind i-am pierdut urma
Nu a ieșit... sau poate a ieșit cît va scriu vouă
Aceste gânduri mă frămînta acuma
A dispărut ca după dimineață o rouă
Mă duc să beau pentru a uita de toate
Și știu că în alcool nu e scaparea
Am fel de fel de gîndiri chear și moarte
Așa că cred mai bine e uitarea...
Nu pot sa spun că voi mai scri poezii
Și apropo la semafor e verde
Sunt înecat de gînduri...mii și mii
Am mai simțit odată ce înseamnă a pierde
Duminica sufletele tac
Duminica intră în oameni scormonind întunericul de sub coaste ,
Deschide ferestre să intre bătăi de clopot violet .
Din icoane sfinţii surâd , ţipăt de ochi decolorat sfâşie tăcerea .
Respiraţiile tac , din palme se înalţă rugăciuni , aerul îngenunchează
Căci iată , trec îngeri cu aripi mari cât o duminică
Care şterg lacrimile din ferestre .
Duminica este o poveste cu ore rotunde
Cu mireasmă de mir şi tămâie , cu iubiri mari cât o liturghie .
Duminica este o cetate în care se aprind muguri de lumină
Unde sufletele aşteaptă să primească felii de început ,
În duminică capetele stau plecate pentru iertări ,
Pentru palma lui Dumnezeu aşezată pe ele şi pentru uitare .
Duminica e şoapta din calendar , cămaşă albă de crini înfloriţi ,
Pâine caldă aburindă , coaptă în cuptorul de lut .
Duminica e mare cât roata carului Sfântului Ilie ,
Cu un ochi ne face semn să o urmăm când coboară în spirală peste lume .
Duminica urcă pe fir de lună , la capăt o aşteaptă îngeri cu candela aprinsă .
Putem revedea în mintea noastră imaginea unei persoane care ne-a inspirat în urmă cu 10 ani? în maghiară
Da, trebuie doar să vrem,
Da, dacă a avut o influență pozitivă asupra noastră,
Da, dacă ne-a motivat,
Da, dacă a știut să ne înțeleagă (majoritatea oamenilor nu au cum să o facă),
Da, dacă a putut să ne transmită câte ceva din caracterul, frumusețea sufletului ei și din pasiunile ei,
Da, dacă tot oftez de bucurie, uitându-ne la pozele ei,
Da, dacă ne-a lăsat fără cuvinte la cât de unice erau ideile ei (pe mine una chiar că m-a surprins din toate punctele de vedere),
Da, dacă a știut să ne facă să vrem să vedem punctul ei de vedere,
Da, dacă a avut cum să ne dea a miliarda parte din darurile ei,
Da, dacă ne-a molipsit de râsul, bunătatea și dorințele ei,
Da, dacă crezi că te-a schimbat în bine, că ai devenit mai bogată (moral, etic, emoțional),
Da, dacă nu a renunțat la tine, a preferat să aibă încredere în tine, nu a crezut că își va pierde timpul fără a obține vreun rezultat,
Da, dacă nici tu la rândul tău nu i-ai trădat încrederea,
Da, dacă a știut să ne insufle ambiții și să ni le sporească pe tot parcursul perioadei cât ne-am cunoscut,
Da, dacă constatăm că nu multe au fost ca ea,
Da, dacă chiar îi păsa de valorile morale, de cum poate fiecare om să atingă o versiune mai bună, mai gingașă, mai atentă, mai plăcută a propriei persoane,
Da, dacă aveam mereu același entuziasm de fiecare dată când o vedeam, nu conta că era stropită de apă de ploaie cu noroi, că avea momente în care era mai nervoasă, că s-a supărat, că era obosită, că avea gripă și nu ne mai putea bucura cu aceleași trăsături superbe de caracter,
Da, dacă gândurile îndreptate către ea au rodit în inimile noastre,
Da, dacă nu a fost o străină oarecare, era ceva mai mult de atât, simțeai că te apropii de ea, era ca o prietenă sau ca o soră mai mare,
Da, dacă zi de zi ai mai urcat câte o treaptă, cu ajutorul ei,
Da, dacă a putut să construiască totul cu atâta calm și pasiune, încât chiar nu ai cum să reacționezi gândindu-te la lucrul acesta,
Da, dacă crezi că nu te-ai fi străduit degeaba să o impresionezi,
Da, bătrânețea chiar însemna frumusețe în cazul ei, era mult mai grasă în tinerețe, dar a avut voință și a slăbit, a avut timp să își repare orice defect ar fi deranjat-o la ea însăși, pentru a ne încânta pe toți pe la 50 și ceva de ani,
Da, chiar ar fi meritat să participe la vreun reality show ca "Românii au talent",
Da, că am adus în discuție cuvântul ,,talent", de la ea am aflat că nu există așa ceva, nu primim nici un talent și nici nu luăm cu noi pe lumea cealaltă, talentul de care dădea ea dovadă era o pricepere dobândită, rezultatul unor obișnuite,
Da, când am căzut (m-am împiedicat), a știut cum să mă ajute să mă ridic,
Da, numai de ai mai avea cum să o mai vezi pe trotuar, la piață, la concerte, la primărie, la pe stadion alergând la cei 70 de ani pe care i-ar mai avea în prezent,
Da, mi-ar plăcea să o mai văd încă o dată...
Buna mea femeie (și inițialele C. P.) care ai fost mai ceva ca o soră mai mare pentru mine (mai mare cu vreo 42 de ani) vreme de 7 ani, după a trebuit să pleci și tu, urma altă etapă. Ai rămas ca o enigmă în subconștientul meu, nu știu nici până în ziua de azi cum ai fi vrut să fiu, ce ți-ar fi plăcut mai mult să îți fi arătat, dar ai rămas pe undeva acolo, pe lista ,,Femeilor de 10 și a barbatilor de 10", desprinși parcă dintr-o emisiune de nota 10.
Iartă-mi stângăcia în orice, dar nu a fost cu intenție, dar îngheț, mi se zbânțuie inima, mă apucă palpitațiile, transpirație când rece, când caldă, parcă nu îmi intră destul aer în plămâni atunci când admir personalitatea, eforturile, tot ce mi-ai arătat, iar eu socotind în nepriceperea mea de atunci, n-am putut să îți arăt mai nimic altceva decât ceea ce vedeai mereu.
Igen, csak akarnunk kell,
Igen, ha pozitív hatással volt ránk,
Igen, ha ez motivált minket,
Igen, ha megértene minket (a legtöbb ember nem tud),
Igen, ha közvetítene nekünk valamit jelleméből, lelkének szépségéből és szenvedélyeiből,
Igen, ha még mindig örömömben sóhajtok a képeit nézegetve,
Igen, ha szótlanul hagyott minket, hogy milyen egyediek az ötletei (az egyik nagyon meglepett minden tekintetben),
Igen, ha tudná, hogyan keltsen bennünket arra, hogy lássuk az ő nézőpontját,
Igen, ha ajándékai egymilliárd részét nekünk adhatná,
Igen, ha megfertőzött minket a nevetésével, a kedvességével és a kívánságaival,
Igen, ha úgy gondolja, hogy jó irányba változtatott, gazdagabb lett (erkölcsileg, etikailag, érzelmileg),
Igen, ha nem mondott le rólad, inkább bízott benned, nem gondolta, hogy eredmény nélkül pazarolja az idejét,
Igen, ha te sem árultad el a bizalmát,
Igen, ha tudta, hogyan csepegtesse belénk ambíciókat és növelje azokat mindaddig, amíg ismertük egymást,
Igen, ha azt látjuk, hogy nem sokan voltak hozzá hasonlók,
Igen, ha valóban törődött az erkölcsi értékekkel, hogyan érheti el minden ember önmaga jobb, szelídebb, gondoskodóbb, kellemesebb változatát?
Igen, ha mindig ugyanaz volt az izgalom, valahányszor megláttam, akkor nem számított, hogy sáros esővízzel fröcskölte, voltak pillanatai, amikor idegesebb volt, dühös volt, fáradt, influenzás volt, és már nem tudtuk élvezni ugyanazokat a kiváló jellemvonásokat,
Igen, ha a rá irányuló gondolatok gyümölcsöt hoznak a szívünkben,
Igen, ha nem valami idegen, akkor valami több volt annál, érezted, hogy közelebb kerülsz hozzá, olyan volt, mint egy barát vagy egy nővér.
Igen, ha minden nap feljebb lépnél az ő segítségével,
Igen, ha mindent olyan higgadtsággal és szenvedéllyel tudna felépíteni, hogy nem tudsz reagálni, ha rá gondolsz,
Igen, ha úgy gondolja, hogy hiába próbálta volna lenyűgözni őt,
Igen, az idős kor valóban a szépséget jelentette az ő esetében, fiatalon sokkal kövérebb volt, de volt benne fogyni akarás, volt ideje kijavítani az őt zavaró hibákat, hogy 50 évesen mindannyiunkat megörvendeztessen. ,
Igen, tényleg érdemes lett volna részt venni egy olyan valóságshow-ban, mint a "románoknak van tehetsége".
Igen, mert felhoztam a "tehetség" szót, tőle tanultam meg, hogy ilyen nincs, tehetséget nem kapunk és nem viszünk magunkkal a másik világra, az a tehetség, amit mutatott, megszerzett. készség, valami szokásos eredménye,
Igen, amikor elestem (megbotlottam), tudta, hogyan tud felsegíteni,
Igen, ha még mindig látnád őt a járdán, a piacon, a koncerteken, a városházán, a stadionban, amely ma 70 évesen fut,
Igen, szeretném még egyszer látni...
Drága asszonyom (és a C. P. kezdőbetűvel), akik nekem (kb. 42 évvel) inkább nővéremnek számítottak 7 évig, aztán neked is menned kellett, jött egy újabb szakasz. Rejtélyként maradtál a tudatalattimban, nem is tudom a mai napig, hogyan akartál volna lenni, mit szeretted volna jobban megmutatni neked, de valahol ott maradtál, a "Nők" listáján 10 és 10 férfiból", mintha egy 10 osztályos műsorból lenne.
Bocsásd meg az ügyetlenségem mindenben, de nem szándékosan, de megfagyok, hevesen kalapál a szívem, szívdobogásom van, izzadok néha hidegen, néha melegen, olyan, mintha nem kapnék elég levegőt a tüdőm, amikor csodálom a személyiséget, az erőfeszítéseket, mindazt, amit mutattál nekem, és én, tekintve, hogy azóta nem vagyok hozzáértőm, nem tudtam mást mutatni, mint amit mindig láttál.
Gândul..îmi fuge!
Astăzi mai mult ca niciodată
Gândul îmi fuge fără oprire,
Și-l las să văd unde mă duce
Poate spre-un loc de fericire.
Mă trece prin copilăria mea
Și prin sătucul de sub deal,
Vrea să-mi arate ce lipsește
Din viața vie..a omului rural.
Privirea mi-o rotesc în juru-mi
Poate zăresc vreun cunoscut,
Dar nici țipenie de vreo ființă
Și simt că satul...este pierdut.
Mă-ndrept ușor și înspre școală
Dar nu mai văd decât paragină,
Mă întristez și cu amar rostesc
Ăsta-i prezentul cu a lui...pagină.
Cobor pe vale către Siretul mic
Că mare el a fost cândva, odată,
Și mă opresc lângă izvorul rece
Care îmi dă...apa binecuvântată.
Dezamăgit de ce-am văzut în sat
Vreau gândul să mi-l cert puțin,
Dar cum să-mi mint eu adevărul
Să neg c-am devenit, copil...străin.
Totuși, viața curge nu se oprește
Și timpul din păcate nu revine,
Gândului, în gând..îi mulțumesc
Și sper că-n timp...ne va fi bine!
Un fel de gri
Mă tem să-ți spun ce-mi arde pe sub piele,
când tu te-apleci în mine, ca o umbră grea,
ce rost mai au cuvintele, când ele
se frâng în colțul mut al tăcerii tale,
ca de-o stâncă rea.
Sunt un strigăt pe care nu-l mai aud nici eu,
un cântec neterminat, într-o limbă uitată
și timpul o hoinară săgeată
care mă frânge-n secunde
ce ard laolaltă.
Mi-e frică să pun pe hârtie ce simt,
căci simțirea mea e un animal sfâșiat,
și tu taci… și-n tăcerea ta mă mint,
că poate,
poate n-ai plecat.
Dar tăcerea ta e un oraș fără uși,
o mare fără mal, un sfârșit fără început
și eu un fel de gri, printre cruci,
care încă-ți caută pașii
pierduți.
Aș vrea poate să taci mai blând
să nu mai doară gândul la tine,
căci tot ce nu-mi vorbești se face scrum
în pieptul meu,
o bibliotecă de ruine.
Pare că te-ai ascuns în fiecare stea,
printre cuvinte nespuse și priviri furișate,
dar eu, eu încă te caut în tăcerea ta
ca un nebun ce n-a învățat niciodată
cum să te lase.
Dacă m-ai fi auzit,
dacă ai fi știut că tăcerea ta
mă face să mă îndoiesc că-s om,
ai fi venit,
sau ai fi spus ceva,
sau nu ai fi spus nimic,
și poate lumea n-ar mai fi atât de grea.
Din nou... de dor..
Mi-e dor de tine chiar de îmi taci
Privirea ta o port ca pe un vechi apus
În suflet si azi mai trăiesc urme
De zâmbet stins și gând ascuns.
Chiar de te-ai dus pe un drum nou
Te port in amintire viu
Ești visul ce nu se vrea pierdut
Un dor ce renaște în noapte tarziu...
Mi-e dor și visul nu are hotar
Doar aici ești, să mă privești
Căci am rămas o umbră trecătoare
De când mi-e dor și nu mai ești....
Ușa
Am stat și am privit la uşa închisă
Cu gîndul ca se va deschide ...înzadar
Am stat şi-am asteptat cu mîna întinsă
Si nu-mi venea sa cred ...sfîrsitul este clar...
A fost o perioada minunată
Aveam si inima si suflet si speranță
Dar cei cu soarta asta bleatemată
Cînd crezi...ai tot...ea scuipa în a ta viață
Dar iata a iesit si a trecut incet pe lîngă mine
Mergeam din urma ei dezamagit
Știind ca ia deja nu-mi aparține
Si nu mai este tot ce am iubit
La semafor e rouşu ea trecuse
Eu am ramas să aştept ca întotdeauna
Si utima nadejde se pierduse
Dar eu mergeam mergeam din urmă într-una
In urma nu se intoarece si ma doare
De parca nu a fost nimic nici cînd
Rugzacul ma apasa in spinare
Nu vreau sa cred ca-i despre tine gind
Mai e un semafor din nou semanul stop
Dar de aceasta data ea nu a trecut
Rugzacul meu m-apasa chear nonstop
Nu ma apropii... dar dorul e acut
Am mers eu tot asa vrio ciţiva metri
Pîn a intrat într-un butic de linga drum
Am alergat neitrerup si kilometri
Dar nu ma obiseam asa ca acum
Am continuat privind spre geamul mare
De la spinare s-o mai vad odata
Dar n-am vazut....ma doare tot mai tare
Acum chear am pierdut aceasta fata
Doar inainte! ...nu mai da inapoi
Î-mi spune raţiune mea într-una
Dar inima î-mi spune cred in voi
Si nu mai stiu deci unde e minciuna
Scriu totul in momentul de acum
Nu e poveste ...muza...inventare
Eu stau pe un sacunul de linga drum
In citeva secunde de al ei suflare
Stau tot aştept ...scriind i-am pierdut urma
Nu a ieșit... sau poate a ieșit cît va scriu vouă
Aceste gânduri mă frămînta acuma
A dispărut ca după dimineață o rouă
Mă duc să beau pentru a uita de toate
Și știu că în alcool nu e scaparea
Am fel de fel de gîndiri chear și moarte
Așa că cred mai bine e uitarea...
Nu pot sa spun că voi mai scri poezii
Și apropo la semafor e verde
Sunt înecat de gînduri...mii și mii
Am mai simțit odată ce înseamnă a pierde
Duminica sufletele tac
Duminica intră în oameni scormonind întunericul de sub coaste ,
Deschide ferestre să intre bătăi de clopot violet .
Din icoane sfinţii surâd , ţipăt de ochi decolorat sfâşie tăcerea .
Respiraţiile tac , din palme se înalţă rugăciuni , aerul îngenunchează
Căci iată , trec îngeri cu aripi mari cât o duminică
Care şterg lacrimile din ferestre .
Duminica este o poveste cu ore rotunde
Cu mireasmă de mir şi tămâie , cu iubiri mari cât o liturghie .
Duminica este o cetate în care se aprind muguri de lumină
Unde sufletele aşteaptă să primească felii de început ,
În duminică capetele stau plecate pentru iertări ,
Pentru palma lui Dumnezeu aşezată pe ele şi pentru uitare .
Duminica e şoapta din calendar , cămaşă albă de crini înfloriţi ,
Pâine caldă aburindă , coaptă în cuptorul de lut .
Duminica e mare cât roata carului Sfântului Ilie ,
Cu un ochi ne face semn să o urmăm când coboară în spirală peste lume .
Duminica urcă pe fir de lună , la capăt o aşteaptă îngeri cu candela aprinsă .
Putem revedea în mintea noastră imaginea unei persoane care ne-a inspirat în urmă cu 10 ani? în maghiară
Da, trebuie doar să vrem,
Da, dacă a avut o influență pozitivă asupra noastră,
Da, dacă ne-a motivat,
Da, dacă a știut să ne înțeleagă (majoritatea oamenilor nu au cum să o facă),
Da, dacă a putut să ne transmită câte ceva din caracterul, frumusețea sufletului ei și din pasiunile ei,
Da, dacă tot oftez de bucurie, uitându-ne la pozele ei,
Da, dacă ne-a lăsat fără cuvinte la cât de unice erau ideile ei (pe mine una chiar că m-a surprins din toate punctele de vedere),
Da, dacă a știut să ne facă să vrem să vedem punctul ei de vedere,
Da, dacă a avut cum să ne dea a miliarda parte din darurile ei,
Da, dacă ne-a molipsit de râsul, bunătatea și dorințele ei,
Da, dacă crezi că te-a schimbat în bine, că ai devenit mai bogată (moral, etic, emoțional),
Da, dacă nu a renunțat la tine, a preferat să aibă încredere în tine, nu a crezut că își va pierde timpul fără a obține vreun rezultat,
Da, dacă nici tu la rândul tău nu i-ai trădat încrederea,
Da, dacă a știut să ne insufle ambiții și să ni le sporească pe tot parcursul perioadei cât ne-am cunoscut,
Da, dacă constatăm că nu multe au fost ca ea,
Da, dacă chiar îi păsa de valorile morale, de cum poate fiecare om să atingă o versiune mai bună, mai gingașă, mai atentă, mai plăcută a propriei persoane,
Da, dacă aveam mereu același entuziasm de fiecare dată când o vedeam, nu conta că era stropită de apă de ploaie cu noroi, că avea momente în care era mai nervoasă, că s-a supărat, că era obosită, că avea gripă și nu ne mai putea bucura cu aceleași trăsături superbe de caracter,
Da, dacă gândurile îndreptate către ea au rodit în inimile noastre,
Da, dacă nu a fost o străină oarecare, era ceva mai mult de atât, simțeai că te apropii de ea, era ca o prietenă sau ca o soră mai mare,
Da, dacă zi de zi ai mai urcat câte o treaptă, cu ajutorul ei,
Da, dacă a putut să construiască totul cu atâta calm și pasiune, încât chiar nu ai cum să reacționezi gândindu-te la lucrul acesta,
Da, dacă crezi că nu te-ai fi străduit degeaba să o impresionezi,
Da, bătrânețea chiar însemna frumusețe în cazul ei, era mult mai grasă în tinerețe, dar a avut voință și a slăbit, a avut timp să își repare orice defect ar fi deranjat-o la ea însăși, pentru a ne încânta pe toți pe la 50 și ceva de ani,
Da, chiar ar fi meritat să participe la vreun reality show ca "Românii au talent",
Da, că am adus în discuție cuvântul ,,talent", de la ea am aflat că nu există așa ceva, nu primim nici un talent și nici nu luăm cu noi pe lumea cealaltă, talentul de care dădea ea dovadă era o pricepere dobândită, rezultatul unor obișnuite,
Da, când am căzut (m-am împiedicat), a știut cum să mă ajute să mă ridic,
Da, numai de ai mai avea cum să o mai vezi pe trotuar, la piață, la concerte, la primărie, la pe stadion alergând la cei 70 de ani pe care i-ar mai avea în prezent,
Da, mi-ar plăcea să o mai văd încă o dată...
Buna mea femeie (și inițialele C. P.) care ai fost mai ceva ca o soră mai mare pentru mine (mai mare cu vreo 42 de ani) vreme de 7 ani, după a trebuit să pleci și tu, urma altă etapă. Ai rămas ca o enigmă în subconștientul meu, nu știu nici până în ziua de azi cum ai fi vrut să fiu, ce ți-ar fi plăcut mai mult să îți fi arătat, dar ai rămas pe undeva acolo, pe lista ,,Femeilor de 10 și a barbatilor de 10", desprinși parcă dintr-o emisiune de nota 10.
Iartă-mi stângăcia în orice, dar nu a fost cu intenție, dar îngheț, mi se zbânțuie inima, mă apucă palpitațiile, transpirație când rece, când caldă, parcă nu îmi intră destul aer în plămâni atunci când admir personalitatea, eforturile, tot ce mi-ai arătat, iar eu socotind în nepriceperea mea de atunci, n-am putut să îți arăt mai nimic altceva decât ceea ce vedeai mereu.
Igen, csak akarnunk kell,
Igen, ha pozitív hatással volt ránk,
Igen, ha ez motivált minket,
Igen, ha megértene minket (a legtöbb ember nem tud),
Igen, ha közvetítene nekünk valamit jelleméből, lelkének szépségéből és szenvedélyeiből,
Igen, ha még mindig örömömben sóhajtok a képeit nézegetve,
Igen, ha szótlanul hagyott minket, hogy milyen egyediek az ötletei (az egyik nagyon meglepett minden tekintetben),
Igen, ha tudná, hogyan keltsen bennünket arra, hogy lássuk az ő nézőpontját,
Igen, ha ajándékai egymilliárd részét nekünk adhatná,
Igen, ha megfertőzött minket a nevetésével, a kedvességével és a kívánságaival,
Igen, ha úgy gondolja, hogy jó irányba változtatott, gazdagabb lett (erkölcsileg, etikailag, érzelmileg),
Igen, ha nem mondott le rólad, inkább bízott benned, nem gondolta, hogy eredmény nélkül pazarolja az idejét,
Igen, ha te sem árultad el a bizalmát,
Igen, ha tudta, hogyan csepegtesse belénk ambíciókat és növelje azokat mindaddig, amíg ismertük egymást,
Igen, ha azt látjuk, hogy nem sokan voltak hozzá hasonlók,
Igen, ha valóban törődött az erkölcsi értékekkel, hogyan érheti el minden ember önmaga jobb, szelídebb, gondoskodóbb, kellemesebb változatát?
Igen, ha mindig ugyanaz volt az izgalom, valahányszor megláttam, akkor nem számított, hogy sáros esővízzel fröcskölte, voltak pillanatai, amikor idegesebb volt, dühös volt, fáradt, influenzás volt, és már nem tudtuk élvezni ugyanazokat a kiváló jellemvonásokat,
Igen, ha a rá irányuló gondolatok gyümölcsöt hoznak a szívünkben,
Igen, ha nem valami idegen, akkor valami több volt annál, érezted, hogy közelebb kerülsz hozzá, olyan volt, mint egy barát vagy egy nővér.
Igen, ha minden nap feljebb lépnél az ő segítségével,
Igen, ha mindent olyan higgadtsággal és szenvedéllyel tudna felépíteni, hogy nem tudsz reagálni, ha rá gondolsz,
Igen, ha úgy gondolja, hogy hiába próbálta volna lenyűgözni őt,
Igen, az idős kor valóban a szépséget jelentette az ő esetében, fiatalon sokkal kövérebb volt, de volt benne fogyni akarás, volt ideje kijavítani az őt zavaró hibákat, hogy 50 évesen mindannyiunkat megörvendeztessen. ,
Igen, tényleg érdemes lett volna részt venni egy olyan valóságshow-ban, mint a "románoknak van tehetsége".
Igen, mert felhoztam a "tehetség" szót, tőle tanultam meg, hogy ilyen nincs, tehetséget nem kapunk és nem viszünk magunkkal a másik világra, az a tehetség, amit mutatott, megszerzett. készség, valami szokásos eredménye,
Igen, amikor elestem (megbotlottam), tudta, hogyan tud felsegíteni,
Igen, ha még mindig látnád őt a járdán, a piacon, a koncerteken, a városházán, a stadionban, amely ma 70 évesen fut,
Igen, szeretném még egyszer látni...
Drága asszonyom (és a C. P. kezdőbetűvel), akik nekem (kb. 42 évvel) inkább nővéremnek számítottak 7 évig, aztán neked is menned kellett, jött egy újabb szakasz. Rejtélyként maradtál a tudatalattimban, nem is tudom a mai napig, hogyan akartál volna lenni, mit szeretted volna jobban megmutatni neked, de valahol ott maradtál, a "Nők" listáján 10 és 10 férfiból", mintha egy 10 osztályos műsorból lenne.
Bocsásd meg az ügyetlenségem mindenben, de nem szándékosan, de megfagyok, hevesen kalapál a szívem, szívdobogásom van, izzadok néha hidegen, néha melegen, olyan, mintha nem kapnék elég levegőt a tüdőm, amikor csodálom a személyiséget, az erőfeszítéseket, mindazt, amit mutattál nekem, és én, tekintve, hogy azóta nem vagyok hozzáértőm, nem tudtam mást mutatni, mint amit mindig láttál.
Gândul..îmi fuge!
Astăzi mai mult ca niciodată
Gândul îmi fuge fără oprire,
Și-l las să văd unde mă duce
Poate spre-un loc de fericire.
Mă trece prin copilăria mea
Și prin sătucul de sub deal,
Vrea să-mi arate ce lipsește
Din viața vie..a omului rural.
Privirea mi-o rotesc în juru-mi
Poate zăresc vreun cunoscut,
Dar nici țipenie de vreo ființă
Și simt că satul...este pierdut.
Mă-ndrept ușor și înspre școală
Dar nu mai văd decât paragină,
Mă întristez și cu amar rostesc
Ăsta-i prezentul cu a lui...pagină.
Cobor pe vale către Siretul mic
Că mare el a fost cândva, odată,
Și mă opresc lângă izvorul rece
Care îmi dă...apa binecuvântată.
Dezamăgit de ce-am văzut în sat
Vreau gândul să mi-l cert puțin,
Dar cum să-mi mint eu adevărul
Să neg c-am devenit, copil...străin.
Totuși, viața curge nu se oprește
Și timpul din păcate nu revine,
Gândului, în gând..îi mulțumesc
Și sper că-n timp...ne va fi bine!
Un fel de gri
Mă tem să-ți spun ce-mi arde pe sub piele,
când tu te-apleci în mine, ca o umbră grea,
ce rost mai au cuvintele, când ele
se frâng în colțul mut al tăcerii tale,
ca de-o stâncă rea.
Sunt un strigăt pe care nu-l mai aud nici eu,
un cântec neterminat, într-o limbă uitată
și timpul o hoinară săgeată
care mă frânge-n secunde
ce ard laolaltă.
Mi-e frică să pun pe hârtie ce simt,
căci simțirea mea e un animal sfâșiat,
și tu taci… și-n tăcerea ta mă mint,
că poate,
poate n-ai plecat.
Dar tăcerea ta e un oraș fără uși,
o mare fără mal, un sfârșit fără început
și eu un fel de gri, printre cruci,
care încă-ți caută pașii
pierduți.
Aș vrea poate să taci mai blând
să nu mai doară gândul la tine,
căci tot ce nu-mi vorbești se face scrum
în pieptul meu,
o bibliotecă de ruine.
Pare că te-ai ascuns în fiecare stea,
printre cuvinte nespuse și priviri furișate,
dar eu, eu încă te caut în tăcerea ta
ca un nebun ce n-a învățat niciodată
cum să te lase.
Dacă m-ai fi auzit,
dacă ai fi știut că tăcerea ta
mă face să mă îndoiesc că-s om,
ai fi venit,
sau ai fi spus ceva,
sau nu ai fi spus nimic,
și poate lumea n-ar mai fi atât de grea.
Другие стихотворения автора
Imaginația
Nu mi-am imaginat vreodată
Că imaginația își are propria imaginație,
Născută din imaginația Creatorului!
Îți poți imagina lesne ce dar este imaginația,
Ce săracă ar fi fost lumea în absența ei,
Iar eu fără ea n-aș avea mare lucru de spus!
Dragostea ar amuți veșnic dacă această biată copilă
Desculță și mai mereu înfometată,
Nu ne-ar vizita!
Rămasă nesupravegheată,ar ajunge repede la casa de nebuni
Cu tot cu posesorul ei...
Necontrolată, imaginația are destulă putere să transforme frumosul în urât, viața în moarte, adevărul în minciună,
Este lipsită de maturitate dar totuși,
Dacă ai ajuns într-o înfundătură de unde nu mai ai scăpare,
Apelează la ea!
Cu siguranță te va salva!
Imaginatia are personalitate nu glumă,
Incredibil ce putere are!
Vei înțelege că imaginația trăiește într-o lume separată în timp ce este umilă slugă a ta!
(19 ian 2023.Horia Stănicel-Irepetabila iubire)
O altă zi
De nu-ți voi spune ale amorului cuvinte,
De voi lăsa ziua să zboare iar Precum suratele ei fac mereu,
Să nu bag clipele în seamă,
Iar timpului să nu-i mai recunosc valoarea,
Nici calendarului să-i dau vreun ban,
Să nu-mi mai pese de nimic în lumea asta rece, trecătoare
Să mă prefac precum un bolovan,
Ei bine eu aleg să fiu o ființă vie,
Să-ți spun într-una Te iubesc
Și iar și iar același infinit rostogolit,
Știind la fel de bine ca și tine,
Că doar amorul sincer
Nu vrea s-audă de sfârșit,
Aleg o altă zi,adică astăzi
Să te iubesc declarativ!
(30 ian 2024 Vasilica dragostea mea)
Buchet de gânduri de amor
Am prins în gândurile mele
Frumosu-ți chip de înger nepământean,
Purtându-ți sacru ca-ntr-un templu,
Imaginea surâsului copilăresc și diafan,
Dorind să te iubesc șoptit sau poate altfel,
Nici eu neștiind cum să o fac...
Dar sigur voi găsi o cale,
Să te cuprind în veșnicia fericită,
Chiar dacă sunt biet muritor,
Și nu sunt Zeu....
Există dragoste, există Dumnezeu,
Exiști doar tu în gândul meu!
Iubito,ești buchetul gândurilor mele,
Și fiecare gând este o floare
Ce-ți poartă chipul și parfumul,
Aroma ta este sfințită în lumină,
Și-i răspândită la răsărit sau asfințit,
Știu asta când te țin de mână,
Dar și atunci când te sărut!
(15 mai 2024 Vasilica dragostea mea)
Pentru tine
N-am să las ziua să treacă
Fără să-ți spun cât te iubesc...
Chiar dacă timpul încearcă pe furiș să plece
Mereu făcând la fel,
Jucându-și infinitul rol,
Lăsându-și doar umbrele,
Foșnind clipele, furându-le..
Știi bine cum face!
Dispare zâmbind,tăcând
Lăsând al tristeții întunecat zeu
Blestemul meu...
Nu,nu voi lăsa ziua să moară!
O voi ține cu secundele cu orele cu chipul ei încremenită acum,
Cu timp cu tot ce are,cine poate cunoaște,
Dacă mâine renaște
Știind că nu vrea
Pe loc să stea...
Și-ți voi spune cât te iubesc,
Același refren dar altfel,
Mereu cu alte culori,șoptit poate,
Ce-și poartă muzica veselă,
O mică și trecătoare simfonie,
Un foc ce-și arde flacăra sa,
Mister adus din altă lume...
Poate Paradisul din inima ta sau a mea....
Nu-i dragostea însăși viața,
Ce-aduce speranța,gonind tristețea și moartea?
Cum să las ziua să treacă așa,
Fără să-ți spun cât te iubesc,
Parându-mi-se că-s risipit fără tine,
Să fiu doar o tristă fantomă, duh rătăcit
Ori timpul m-a pierdut nemilosul în trecerea sa,
Nelasându-mă să fac ceva..
Pentru tine!
(17 mai 2023 Horia Stănicel-Irepetabila iubire).
Nebun de dorul tău
Frumoasă doamnă îți spun acum,
Sunt doar acel nebun de dorul tău,
Ce îți cersesc iubirea ce mi-o dai cu greu,
Iar de amor se pare că nu-ți pasă ,
Ce să mai zic de-n prost ce sunt
Cum bine stiu,adică eu!
Frumoasă doamnă ce-l ce-a fugit de la matale din frumoasa casă
Cu greu agonisită și cu multă trudă
Și ți-a jurat iubire-acum un sfert de secol
Eu îl declar un trădător ca orice trădător,
Și-i mulțumesc că astfel bunul Dumnezeu
Mi te-a trimis să te iubesc ca pe-o zeiță,
Visând noapte de noapte la matale!
Căci nu există-n lumea largă
Femeie mai frumoasă și deșteaptă,
Și adevarul este că te-aștept de-o viață!
De nu venei mă aruncam pe clasica fereastră
Uitând că sinuciderea-i păcatul cel mai mare,
Eu doar visându-mă în brațe la matale!
(3 feb 2024 Vasilica dragostea mea).
Infinit
De tu ești dragostea
Și ești,
Cu siguranță îți pot spune...
Iar pentru cei ce vor să știe cine-s eu,
Îti spun doar ție s-audă toată lumea,
Glumesc știi vorba asta,
Sunt portavocea sau glasul îngerilor noștri sau mai degrabă doar ai tăi!
Nu-i Dumnezeu si El acolo,
Cel care mi te-a scos in cale?
Nu eu sunt un pribeag căzut în ale tale brațe,
Sau poate tu cea care-mi cade-n față
Să o salvez de negrele tristeți?
Și cei iubirea de nu-i însuși Dumnezeu,
Când vrea să ne vorbească infinit?
Nu ești tu însăși nemurirea?
Nu-s eu iubitul tău ce-l ține de mână pe Hristos?
Nu suntem noi acei captivi ai libertății noastre?
Crezi tu că a murit iubirea sau că e mort El însuși Dumnezeu
Când îl rugăm să ne ajute,
Să evadam în infinitul Său?
Curaj iubito a sosit și ceasul nostru,
Al meu,al tău și-acolo e același Dumnezeu!
(30 ian 2024 Vasilica dragostea mea)
Imaginația
Nu mi-am imaginat vreodată
Că imaginația își are propria imaginație,
Născută din imaginația Creatorului!
Îți poți imagina lesne ce dar este imaginația,
Ce săracă ar fi fost lumea în absența ei,
Iar eu fără ea n-aș avea mare lucru de spus!
Dragostea ar amuți veșnic dacă această biată copilă
Desculță și mai mereu înfometată,
Nu ne-ar vizita!
Rămasă nesupravegheată,ar ajunge repede la casa de nebuni
Cu tot cu posesorul ei...
Necontrolată, imaginația are destulă putere să transforme frumosul în urât, viața în moarte, adevărul în minciună,
Este lipsită de maturitate dar totuși,
Dacă ai ajuns într-o înfundătură de unde nu mai ai scăpare,
Apelează la ea!
Cu siguranță te va salva!
Imaginatia are personalitate nu glumă,
Incredibil ce putere are!
Vei înțelege că imaginația trăiește într-o lume separată în timp ce este umilă slugă a ta!
(19 ian 2023.Horia Stănicel-Irepetabila iubire)
O altă zi
De nu-ți voi spune ale amorului cuvinte,
De voi lăsa ziua să zboare iar Precum suratele ei fac mereu,
Să nu bag clipele în seamă,
Iar timpului să nu-i mai recunosc valoarea,
Nici calendarului să-i dau vreun ban,
Să nu-mi mai pese de nimic în lumea asta rece, trecătoare
Să mă prefac precum un bolovan,
Ei bine eu aleg să fiu o ființă vie,
Să-ți spun într-una Te iubesc
Și iar și iar același infinit rostogolit,
Știind la fel de bine ca și tine,
Că doar amorul sincer
Nu vrea s-audă de sfârșit,
Aleg o altă zi,adică astăzi
Să te iubesc declarativ!
(30 ian 2024 Vasilica dragostea mea)
Buchet de gânduri de amor
Am prins în gândurile mele
Frumosu-ți chip de înger nepământean,
Purtându-ți sacru ca-ntr-un templu,
Imaginea surâsului copilăresc și diafan,
Dorind să te iubesc șoptit sau poate altfel,
Nici eu neștiind cum să o fac...
Dar sigur voi găsi o cale,
Să te cuprind în veșnicia fericită,
Chiar dacă sunt biet muritor,
Și nu sunt Zeu....
Există dragoste, există Dumnezeu,
Exiști doar tu în gândul meu!
Iubito,ești buchetul gândurilor mele,
Și fiecare gând este o floare
Ce-ți poartă chipul și parfumul,
Aroma ta este sfințită în lumină,
Și-i răspândită la răsărit sau asfințit,
Știu asta când te țin de mână,
Dar și atunci când te sărut!
(15 mai 2024 Vasilica dragostea mea)
Pentru tine
N-am să las ziua să treacă
Fără să-ți spun cât te iubesc...
Chiar dacă timpul încearcă pe furiș să plece
Mereu făcând la fel,
Jucându-și infinitul rol,
Lăsându-și doar umbrele,
Foșnind clipele, furându-le..
Știi bine cum face!
Dispare zâmbind,tăcând
Lăsând al tristeții întunecat zeu
Blestemul meu...
Nu,nu voi lăsa ziua să moară!
O voi ține cu secundele cu orele cu chipul ei încremenită acum,
Cu timp cu tot ce are,cine poate cunoaște,
Dacă mâine renaște
Știind că nu vrea
Pe loc să stea...
Și-ți voi spune cât te iubesc,
Același refren dar altfel,
Mereu cu alte culori,șoptit poate,
Ce-și poartă muzica veselă,
O mică și trecătoare simfonie,
Un foc ce-și arde flacăra sa,
Mister adus din altă lume...
Poate Paradisul din inima ta sau a mea....
Nu-i dragostea însăși viața,
Ce-aduce speranța,gonind tristețea și moartea?
Cum să las ziua să treacă așa,
Fără să-ți spun cât te iubesc,
Parându-mi-se că-s risipit fără tine,
Să fiu doar o tristă fantomă, duh rătăcit
Ori timpul m-a pierdut nemilosul în trecerea sa,
Nelasându-mă să fac ceva..
Pentru tine!
(17 mai 2023 Horia Stănicel-Irepetabila iubire).
Nebun de dorul tău
Frumoasă doamnă îți spun acum,
Sunt doar acel nebun de dorul tău,
Ce îți cersesc iubirea ce mi-o dai cu greu,
Iar de amor se pare că nu-ți pasă ,
Ce să mai zic de-n prost ce sunt
Cum bine stiu,adică eu!
Frumoasă doamnă ce-l ce-a fugit de la matale din frumoasa casă
Cu greu agonisită și cu multă trudă
Și ți-a jurat iubire-acum un sfert de secol
Eu îl declar un trădător ca orice trădător,
Și-i mulțumesc că astfel bunul Dumnezeu
Mi te-a trimis să te iubesc ca pe-o zeiță,
Visând noapte de noapte la matale!
Căci nu există-n lumea largă
Femeie mai frumoasă și deșteaptă,
Și adevarul este că te-aștept de-o viață!
De nu venei mă aruncam pe clasica fereastră
Uitând că sinuciderea-i păcatul cel mai mare,
Eu doar visându-mă în brațe la matale!
(3 feb 2024 Vasilica dragostea mea).
Infinit
De tu ești dragostea
Și ești,
Cu siguranță îți pot spune...
Iar pentru cei ce vor să știe cine-s eu,
Îti spun doar ție s-audă toată lumea,
Glumesc știi vorba asta,
Sunt portavocea sau glasul îngerilor noștri sau mai degrabă doar ai tăi!
Nu-i Dumnezeu si El acolo,
Cel care mi te-a scos in cale?
Nu eu sunt un pribeag căzut în ale tale brațe,
Sau poate tu cea care-mi cade-n față
Să o salvez de negrele tristeți?
Și cei iubirea de nu-i însuși Dumnezeu,
Când vrea să ne vorbească infinit?
Nu ești tu însăși nemurirea?
Nu-s eu iubitul tău ce-l ține de mână pe Hristos?
Nu suntem noi acei captivi ai libertății noastre?
Crezi tu că a murit iubirea sau că e mort El însuși Dumnezeu
Când îl rugăm să ne ajute,
Să evadam în infinitul Său?
Curaj iubito a sosit și ceasul nostru,
Al meu,al tău și-acolo e același Dumnezeu!
(30 ian 2024 Vasilica dragostea mea)