Delir sufletesc
Suflă din neant un crivăţ câinesc,
Generaţia mea se risipă pe drum,
Cortegii funebre peste tot se zăresc,
Şi mă văd recitit de nepoţi, în postum.
Uitarea îmi ţese o pânză pe creier,
Şi uit cine sunt şi unde trăiesc,
Cu privirea-mi caducă încep să cutreier,
Ceva realist, ceva omenesc.
Şi totul din jur îmi joacă o farsă,
Nevoit mă contemplu în ea,
Mi-e somnul priveghi şi pâine mi-i arsă,
Şi moartea mă aşteaptă după perdea.
Vreau somnul să-l legăn în braţele mamei,
În ochii ei nedumerit să privesc,
Să mă-nchin smerit în faţa icoanei,
Şi să cer pe vecie ajutor părintesc.
Категория: Стихи про любовь
Все стихи автора: Gabriel Trofin
Дата публикации: 24 сентября 2023
Просмотры: 187
Стихи из этой категории
Другие стихотворения автора
#Интересно
Поэма: Despre el
Поэма: Poem special de amor
Top 5 motive pentru a alege FOTOCARTEA cadou de Crăciun
Поэма: Eu plec
Поэма: Prezumții
MII DE CĂRȚI PENTRU CEI MICI. La Chişinău s-a deschis un târg de carte pentru copii
Поэма: Bolovanul
Поэма: BASME
Au adunat cartile pe care nu le mai citesc si le-au daruit copiilor