Delir sufletesc
Suflă din neant un crivăţ câinesc,
Generaţia mea se risipă pe drum,
Cortegii funebre peste tot se zăresc,
Şi mă văd recitit de nepoţi, în postum.
Uitarea îmi ţese o pânză pe creier,
Şi uit cine sunt şi unde trăiesc,
Cu privirea-mi caducă încep să cutreier,
Ceva realist, ceva omenesc.
Şi totul din jur îmi joacă o farsă,
Nevoit mă contemplu în ea,
Mi-e somnul priveghi şi pâine mi-i arsă,
Şi moartea mă aşteaptă după perdea.
Vreau somnul să-l legăn în braţele mamei,
În ochii ei nedumerit să privesc,
Să mă-nchin smerit în faţa icoanei,
Şi să cer pe vecie ajutor părintesc.
Категория: Стихи про любовь
Все стихи автора: Gabriel Trofin
Дата публикации: 24 сентября 2023
Просмотры: 396
Стихи из этой категории
Другие стихотворения автора
#Интересно
Поэма: Acvatic
Поэма: Visul
Au iesit cu cartile in strada. Modul in care zeci de oameni pasionati de lectura au sarbatorit Ziua Mondiala a Cititului cu voce tare - VIDEO
Поэма: Carul Mic
Поэма: Pre - judecăți
Pe 1 octombrie, de Ziua Internațională a Cafelei, la Librăria Bestseller din Chișinău plătești cafeaua cu o poezie
Поэма: Prea multă sensibilitate în suedeză
Поэма: Ex libris
Miliarde de cărţi pe rafturi. Acestea sunt cele mai mari 7 biblioteci din lume