Delir sufletesc
Suflă din neant un crivăţ câinesc,
Generaţia mea se risipă pe drum,
Cortegii funebre peste tot se zăresc,
Şi mă văd recitit de nepoţi, în postum.
Uitarea îmi ţese o pânză pe creier,
Şi uit cine sunt şi unde trăiesc,
Cu privirea-mi caducă încep să cutreier,
Ceva realist, ceva omenesc.
Şi totul din jur îmi joacă o farsă,
Nevoit mă contemplu în ea,
Mi-e somnul priveghi şi pâine mi-i arsă,
Şi moartea mă aşteaptă după perdea.
Vreau somnul să-l legăn în braţele mamei,
În ochii ei nedumerit să privesc,
Să mă-nchin smerit în faţa icoanei,
Şi să cer pe vecie ajutor părintesc.
Categoria: Poezii de dragoste
Toate poeziile autorului: Gabriel Trofin
Data postării: 24 septembrie 2023
Vizualizări: 186
Poezii din aceiaşi categorie
Alte poezii ale autorului
#Interesant
Poem: Ritmuri în minte
Poem: Cine ma aude?
Omagiu lui Grigore Vieru. Regretatul poet ar fi împlinit astăzi 83 de ani
Poem: Amurg de toamnă
Poem: Ceas rezistent la apă în suedeză
Test de personalitate: Alege una din cele cinci cărţi şi află-ţi destinul
Poem: toamna tirziu
Poem: O iubire complicată
(video) Un teatru din România a ajuns în Cartea Recordurilor Guinness. Ce record a reușit să înregistreze