Prolog:
Au atomii tăi agilitate emoțională?
Pot ei să-și arate sentimentele?
Cu sentimentele te poți identifica
sentimentele i-ar face să pară aproape umani
iar în mintea mea ei sunt atât de-aproape de divinitate
(o modalitate ciudată de a privi a unui ateu convins).
Ficțiune #1:
În vasta infinitate a Universului
atomii noștri au decis într-o zi să prindă viață.
Stând singuratici, înconjurați de-alte particule și zumzet,
atomii tăi au întins timid mâinile către univers.
Atomii mei s-au prefăcut că nu știu despre ce e vorba
în timp ce simțeau cum li se schimbă gravitația,
cum începe să le bată mai tare inima electronică, până atunci inertă,
cum sunt atrași de însăși chemarea destinului
(dat de concepte complicate spațio-temporale și relativitate, deci aproape divin),
cum mâinile lor se pierd conștient în focul mâinilor îndreptate spre ei..
S-a produs o reacție cu adevărat neașteptată.
În vasta infinitate a Universului, un act neînsemnat
dar plin de însemnătate.
Până și divinitatea a fost surprinsă.
Atomii - plini de fizică, chimie, știință și logică -
se transformau, prindeau agilitate emoțională,
se îndrăgosteau, în felul lor științific.
Ficțiune #2:
În vasta infinitate a Universului
sunt mândru deținător al unui început clar
(particule, atomi, celule, evoluție, energie cinetică, sex, frustrare, regret)
și al unui final și mai clar
(moarte! decadență! moarte! nimic! moarte! întuneric! moarte! rece! moarte!)
de care mă apropii cu claritate după fiecare respirație,
după fiecare pas pe care-l fac pe câmpiile deloc infinite ale vieții.
Mi-am acceptat soarta echilibrată de moarte,
atât de evident de tragică, dar complex de minunată
(dacă viața nu ar avea un sfârșit, cum ar mai putea pretinde vreun sens??)
Dar o singură teamă îmi macină liniștea zi de zi:
Atomii tăi….
se vor regăsi oare cu ai mei după ce dispărem în abis?
poate într-o altă viață? într-un alt univers?
sunt sigur că atomii mei vor fi tulburați
își vor privi anxioși filmele de toate zilele pe canapea
simțind mereu că le lipsește ceva,
ceva vital, însuși sensul vieții, un gol imens
pe care nu-l poate umple nici capitalismul, nici socialismul.
Navigând monoton prin eterna uitare și apatie,
vor fi tot timpul rătăciți, căutând, căutând, căutând…
Epilog:
Atomii mei sunt vast adepți ai extremelor
pentru fiecare efect dăunător pe care-l ai asupra lor
vor exploda în mii și mii de noi universuri toxice
fugind cât mai departe de tine,
așteptându-și eterna, plăcuta, dulce reîntoarcere.
(la viață?! la singurătate!? la tine?!)
Realitate:
În vasta infinitate a Universului
realitatea este într-adevăr mai complexă.
complex de tristă,
lipsită de vreun sens anume, dar mai ales
lipsită de atomi cu agilitate emoțională.
Oare de ce?
Mierloi Bogdan-Stefan
11 августа
"De ce trecutul pune umbră-n viitor"/"Oare de ce lacrima nu invie frunze" - Superbe versuri! Paradoxal as spune, poezia te desprinde de amalgamul sen...
Ai fost ca valurile mării, noaptea....
Tatyana📚
10 августа
Un epilog emoțional intens. Superb poem!
Lectura unui gol
Femeia in litere
9 августа
Textul tău este o confesiune extrem de puternică, profundă și dureros de sinceră. Ai reușit să pui în cuvinte acea stare abstractă și grea pe care mul...
Pe scena unei amintiri
Oros Luciana
9 августа
O poezie scrisă atât de frumos❤️
CULORILE ZĂRII
Victoria
8 августа
.... un strigat profund adresat vietii, o rugăminte sinceră de a păstra darurile simturilor si bucuria de a exista, chiar si atunci când umbra trece...
Beția unei umbre
Victoria
8 августа
Frumos poem... profund.... versuri cu o sensibilitate aparte.....
Sticla din colțul serii
Victoria
8 августа
Impresionant felul în care este descrisă acea strângere de inimă, fără ură, doar cu dor și întrebări... rascolitor...
Citat
Victoria
8 августа
....... Pentru că dorințele sunt adesea oglinda orgoliului nostru, nu a nevoilor noastre. Împlinirea lor este singurul mod în care putem fi treziți la...
Nu-mă-uita
Victoria
8 августа
Ce versuri minunate... Îți mângâie pur și simplu sufletul..... când privești înapoi, înțelegi atât de bine adevărul din spatele acestor cuvinte.Viața...
Lupa sorții
Victoria
8 августа
O poezie ca un suspin profund, unde visul pasiunii se stinge în abisuri de gheață. Sensibilitatea transformă durerea despărțirii într-o metaforă cople...
𝗘𝗥𝗠𝗘𝗧𝗜𝗖
Victoria
8 августа
Dincolo de izolarea ermetică, versurile amintesc că viața adevărată începe abia când avem curajul să fim vulnerabili și să acceptăm culoarea. Profund...
Parfum de salcâm
Maricel Bouros
7 августа
Mulțumesc frumos pentru apreciere!
Suflet de plumb
Maricel Bouros
7 августа
Mulțumesc din suflet pentru apreciere și pentru comentariu!
În parc
Maricel Bouros
7 августа
Mulțumesc frumos pentru apreciere!
Lupa sorții
Maricel Bouros
7 августа
Mulțumesc frumos pentru apreciere!