Tomnatice năluci
Ploaia la fereastră
Mă stropea mărunt,
Ruginind pe -o piatră
Ochiul cerului cărunt.
Pe asfaltul mâzgălit
Cad frunze arămii,
Geme pomul dezgolit
În căușul inimii.
Vântul bate rece,
Suflă-n crăpături
Cu zelul de a seduce,
Hoinărea-n vârtejuri.
Alunecară norii grei
Pe scoarța gălbejită
În brațele umbrei
Suspina înțepenită.
Zbor de aripi vlăguit
Tănguia pe la răscruci
Din zările băntute
De tomnatele năluci...
Категория: Стихи о природе
Все стихи автора: Keller Gabriela
Дата публикации: 21 октября 2024
Просмотры: 249
Стихи из этой категории
Taina Nopții
Noanțe calde de violet
Pictează un amurg perfect
Soarele ca un aprins buchet
De Bujori ce se îneacă încet
Umbre lungi și Raze scurte
Pentru locuri pornesc să lupte
Către soare îs împletite
Până Bolta cerului pălește
Când privesc,cerul înstelat
Zăresc Luceafărul înalt
Sclipesc în inimă scântei
Când visez la razele ei
Vin norii, o i-au în brațe
Și-i fac un Palat de ațe
În el își ascunde raza aleasă
Fiindcă doarme și nu-i mai pasă
Albul ei devine palid
În vârful cerului s-a oprit
Să ridice valul mării
Și să dispară în răsărit...
Astrul galben iar s-a ivit
Să rupă a nopții vrajă
Și-a ei taină sfântă a-nlocuit
Cu a Zilei grabă oarbă.
tandem cu Moku/7
Moku: "năvoade întinse -
lumina se prinde-n ochiuri,
barca nu mișcă."
un pește auriu
se zbate-n mreje-
dorințe-ncolțesc în suflet.
Moku: "pescăruși coboară
în spirală peste valuri -
spuma ia forma."
sirene
domesticesc depărtările-
aici e liniște.
Moku: "pașii lasă urme
pe nisipul nesfârșit -
briza le șterge."
castele din nisip
umbresc țărmurile-
cuvinte fără rod.
Moku: "încă atinge fundul mâlos,
în tăcere, un crab
se întoarce."
pe catarge,
cormorani fixează cu privirea
orizontul.
Moku: "soarele apune
în hubloul ruginit -
nimeni nu strigă."
vântul scutură velele,
nori negri umplu
golul uitării.
Moku: "algele urcă
pe stânci ude și reci -
timpul nu trece."
din uimire-n uimire-
stabilopozi
țin piept abisului.
LA VIE
Stau copiii sus la vie,
Primeniti frumos cu ie,
Pe picioare cu itari
Numai buni de pandari.
Printre frunze vantul adie,
O naluca pe arie invie.
In mintea micilor pandari,
Langa surla cu bondari.
Se agita micii voinici.
Cu priviri parca de arici,
Sufla vantul printre randuri
Fug copiii printre prunduri.
Se opresc se linistesc,
Si in urma lor privesc.
- Ce-a fost asta mai pandari,
Am lasat via la bondari.
Una cu natura
La începutul verii mă pomenesc plimbându-mă prin foioasele păduri,
Puteam vedea frumusețea naturii ce mă scăpa de așa numite gânduri,
Cutreieram câmpiile pe la apus de soare prin iarba verde, pe răcoare,
Priveam fiecare detaliu, întregul pastel încărcat de a soarelui culoare.
În miezul verii mă pomenesc pășind prin apa dimineții din lacul adormit,
Eram una cu lacul, în fiecare dimineață de iulie prin apele lui am plutit,
Puteam simți cum mă trezesc mai tare cu fiecare pas pe care-l făceam,
Cu apa lui atât de rece, de el eu depindeam.
La sfârșitul verii mă pomenesc stând sub copacul cel pustiu ce mai scotea câte un murmur,
Lipit de el, de parca îi citeam povestea, înțelegând că era bătrân și atât de singur...
Singurătatea pe care o împărțeam, prin scoarța lui o puteam captura
Și nu eram atât de singură, eram una de-a lui, una cu natura.
Natura în zori !
Bună dimineață ,natură
M-am trezit ...
Stelele nopții s-au stins
Raza soarelui
Îmi întră pe geam
Cerul e senin
Vântul e doar o nălucă
Adie încet
Copacii foșnesc în tăcere
Păsări își trimit chemarea
De răsină valea.
Tăcut ascult ,primesc mesaje
Natura-mi șoptește
Sunt priten cu tine
Si-ți doresc numai bine!
La cules mere!
Am mers acasă să culeg mere
Până nu vine frigul cu zăpadă,
Să le adun pe toate în panere
Pe jos n-aș vrea nimic să cadă.
Pe ramuri atârnă destule fructe
Chiar dacă anul a fost secetos,
De rod văd multe ramuri rupte
Iar vântul le-a doborât pe jos.
S-ajung la ele mă urc pe scară
Și-n mână am găleată și cârlig,
Ramul îl trag ușor să nu se rupă
Adun și-apoi un ajutor îmi strig.
Mâna de lucru e foarte scumpă
Iar uneori treaba-i de mântuială,
Așa că mă ajut cu-a mea soție
Și mai scăpăm puțin de cheltuială.
Nimic nu este greu când ai plăcere
Și vrei cămara plină pentru iarnă,
Să guști un fruct și poate-o țuică
Când ceru-ncepe fulgi să..cearnă!
Taina Nopții
Noanțe calde de violet
Pictează un amurg perfect
Soarele ca un aprins buchet
De Bujori ce se îneacă încet
Umbre lungi și Raze scurte
Pentru locuri pornesc să lupte
Către soare îs împletite
Până Bolta cerului pălește
Când privesc,cerul înstelat
Zăresc Luceafărul înalt
Sclipesc în inimă scântei
Când visez la razele ei
Vin norii, o i-au în brațe
Și-i fac un Palat de ațe
În el își ascunde raza aleasă
Fiindcă doarme și nu-i mai pasă
Albul ei devine palid
În vârful cerului s-a oprit
Să ridice valul mării
Și să dispară în răsărit...
Astrul galben iar s-a ivit
Să rupă a nopții vrajă
Și-a ei taină sfântă a-nlocuit
Cu a Zilei grabă oarbă.
tandem cu Moku/7
Moku: "năvoade întinse -
lumina se prinde-n ochiuri,
barca nu mișcă."
un pește auriu
se zbate-n mreje-
dorințe-ncolțesc în suflet.
Moku: "pescăruși coboară
în spirală peste valuri -
spuma ia forma."
sirene
domesticesc depărtările-
aici e liniște.
Moku: "pașii lasă urme
pe nisipul nesfârșit -
briza le șterge."
castele din nisip
umbresc țărmurile-
cuvinte fără rod.
Moku: "încă atinge fundul mâlos,
în tăcere, un crab
se întoarce."
pe catarge,
cormorani fixează cu privirea
orizontul.
Moku: "soarele apune
în hubloul ruginit -
nimeni nu strigă."
vântul scutură velele,
nori negri umplu
golul uitării.
Moku: "algele urcă
pe stânci ude și reci -
timpul nu trece."
din uimire-n uimire-
stabilopozi
țin piept abisului.
LA VIE
Stau copiii sus la vie,
Primeniti frumos cu ie,
Pe picioare cu itari
Numai buni de pandari.
Printre frunze vantul adie,
O naluca pe arie invie.
In mintea micilor pandari,
Langa surla cu bondari.
Se agita micii voinici.
Cu priviri parca de arici,
Sufla vantul printre randuri
Fug copiii printre prunduri.
Se opresc se linistesc,
Si in urma lor privesc.
- Ce-a fost asta mai pandari,
Am lasat via la bondari.
Una cu natura
La începutul verii mă pomenesc plimbându-mă prin foioasele păduri,
Puteam vedea frumusețea naturii ce mă scăpa de așa numite gânduri,
Cutreieram câmpiile pe la apus de soare prin iarba verde, pe răcoare,
Priveam fiecare detaliu, întregul pastel încărcat de a soarelui culoare.
În miezul verii mă pomenesc pășind prin apa dimineții din lacul adormit,
Eram una cu lacul, în fiecare dimineață de iulie prin apele lui am plutit,
Puteam simți cum mă trezesc mai tare cu fiecare pas pe care-l făceam,
Cu apa lui atât de rece, de el eu depindeam.
La sfârșitul verii mă pomenesc stând sub copacul cel pustiu ce mai scotea câte un murmur,
Lipit de el, de parca îi citeam povestea, înțelegând că era bătrân și atât de singur...
Singurătatea pe care o împărțeam, prin scoarța lui o puteam captura
Și nu eram atât de singură, eram una de-a lui, una cu natura.
Natura în zori !
Bună dimineață ,natură
M-am trezit ...
Stelele nopții s-au stins
Raza soarelui
Îmi întră pe geam
Cerul e senin
Vântul e doar o nălucă
Adie încet
Copacii foșnesc în tăcere
Păsări își trimit chemarea
De răsină valea.
Tăcut ascult ,primesc mesaje
Natura-mi șoptește
Sunt priten cu tine
Si-ți doresc numai bine!
La cules mere!
Am mers acasă să culeg mere
Până nu vine frigul cu zăpadă,
Să le adun pe toate în panere
Pe jos n-aș vrea nimic să cadă.
Pe ramuri atârnă destule fructe
Chiar dacă anul a fost secetos,
De rod văd multe ramuri rupte
Iar vântul le-a doborât pe jos.
S-ajung la ele mă urc pe scară
Și-n mână am găleată și cârlig,
Ramul îl trag ușor să nu se rupă
Adun și-apoi un ajutor îmi strig.
Mâna de lucru e foarte scumpă
Iar uneori treaba-i de mântuială,
Așa că mă ajut cu-a mea soție
Și mai scăpăm puțin de cheltuială.
Nimic nu este greu când ai plăcere
Și vrei cămara plină pentru iarnă,
Să guști un fruct și poate-o țuică
Când ceru-ncepe fulgi să..cearnă!
Другие стихотворения автора
Visul de a fi iubit
Printre alge mișcătoare
Două lebede pluteau;
Veneau din depărtare
Și pe valuri dănțuiau.
Culegeau din apäraie,
Unduindu-si grațios
Penajul in șiroaie
În ritm silențios
Vântul le da târcoale,
Ciufulindu le obrazul,
Împrăștiind petale,
Dezlănțui talazul.
Înaripatele sublime
În tandem pecetluit
Întrupau la înălțime
Visul de a fi iubit..
Dacă..
Dacă drumul nu mă lasă
Să pășesc în largul meu
Din puhoi și nebuloasă
Sau din furia unui Zeu?..
Dacă vântul răscolește
Calea -mi hărăzită;
Mă supun orbește
Pt fapta-mi ispășită?..
Dacă ploaia mă inundă
Și pe valuri rătăcesc?
Dacă jalea mă scufundă
Pt cel ce îl iubesc?
Dacă pe vârf de munte
Zile -n șir escaladez
Printre firele cărunte
Eu tot culmile visez?..
Mă plimb printre frânturi
Sub umbra unui dacă,
Culegând firimituri
Pt gândul care pleacă...
De dorul tău .
Mi ai stropit amar
Pe cristalul din pahar,
Udă ploaia cenușie
Odaia mea pustie
Ai dispărut in zori
Pe norii curgatori,
Te ai risipit in ceață
In frânturi de gheață.
Pradă uriii sau iubirii,
Pe valul amintirii
Curgeau Pe buze
Cuvinte confuze..
Chipul tău se prelinge,
Ma nfioara ,ma atinge;
Vocea ta răsună
Sub un clar de lună
De dorul tău Ma frâng
Sub râuri care plâng;
E beznă si e frig
Si nopțile te strig
Vreau ușa s o deschizi,
Lampa s o aprinzi,
Galeș sa mi zâmbești,
Din somn sa ma trezești..
Sa fie ca pe vremuri,
In ochii mei sa tremuri,
Caci ma arde lipsa ta
Si gândul de a mai exista!...
Poate mâine ..
Poate mâine ți-e sorocu
Ori cum ți-e prezis norocu;
Printre noi nu vei mai fi,
Ispășit ,te vei jertfi
Pe altarul viselor deșarte
Din tărâmul de departe,
Mai dai semnale, nevăzut,
Bântuind pe holuri,mut.
Căznit oful să ți-l spui
Molecular te descompui.
De lași un gând în urma ta,
Ce memoria nu -ți va păta;
Poate-slăvi te vei -nălța
De frământări te va cruța.
Dar dacă vina te apasă
Și te trage dorul de casă,
Ca să te speli de a ta otravă
Din sufletul tău frivol,
Vei privi etern in gol...
Nu ești decât un muritor de rând
În trecerea frugală pe pământ.
Un atom ce trece prin viață
Cu epilog, capitol și prefață...
Nu ma zori
De ce ma tulburi iar
Si ma cauți in zadar?..
Nu mi esti sortit ci interzis
Esti gândul meu proscris.
Vrei sa fiu a ta din nou
Si te repeți ca un ecou
Imi smulgi inima din piept
Chiar de I tabu, nedrept.
Cum sa ți mai dau crezare
Când ce ai făcut mai doare
Si mi ai lăsat un gust amar
Înecat într-un pahar.
Promiți stelele si luna
Si ma strigi într-una
Zici ca ti e dor nebun
De ce tac și nu te sun.
Nu ma zori,da mi un răgaz..
Nu m avânt in extaz
Sa ma frig mi e teamă
Resimțind aceiași dramă...
Cad sufletele goale .
Ne naștem din fire
Din surâsul primăverii,
Însetați de iubire
Până n cerul gurii
Și pornim la drum,
Râvnind o jumătate,
Purtați de zbucium
Spre o zeitate...
Ne amorezăm în pripă,
Cuprinși de amețeală
Și fericirea se -nfiripă
Prin piele, senzuală. .
Cu fiori de fierbințeală
Ne hrănim din iluzii,
Că făptura ideală
E în spatele oglinzii.
Si din ploaia cu petale,
Și vise sfărâmate
Cad sufletele goale
Cu aripile tăiate ..
Visul de a fi iubit
Printre alge mișcătoare
Două lebede pluteau;
Veneau din depărtare
Și pe valuri dănțuiau.
Culegeau din apäraie,
Unduindu-si grațios
Penajul in șiroaie
În ritm silențios
Vântul le da târcoale,
Ciufulindu le obrazul,
Împrăștiind petale,
Dezlănțui talazul.
Înaripatele sublime
În tandem pecetluit
Întrupau la înălțime
Visul de a fi iubit..
Dacă..
Dacă drumul nu mă lasă
Să pășesc în largul meu
Din puhoi și nebuloasă
Sau din furia unui Zeu?..
Dacă vântul răscolește
Calea -mi hărăzită;
Mă supun orbește
Pt fapta-mi ispășită?..
Dacă ploaia mă inundă
Și pe valuri rătăcesc?
Dacă jalea mă scufundă
Pt cel ce îl iubesc?
Dacă pe vârf de munte
Zile -n șir escaladez
Printre firele cărunte
Eu tot culmile visez?..
Mă plimb printre frânturi
Sub umbra unui dacă,
Culegând firimituri
Pt gândul care pleacă...
De dorul tău .
Mi ai stropit amar
Pe cristalul din pahar,
Udă ploaia cenușie
Odaia mea pustie
Ai dispărut in zori
Pe norii curgatori,
Te ai risipit in ceață
In frânturi de gheață.
Pradă uriii sau iubirii,
Pe valul amintirii
Curgeau Pe buze
Cuvinte confuze..
Chipul tău se prelinge,
Ma nfioara ,ma atinge;
Vocea ta răsună
Sub un clar de lună
De dorul tău Ma frâng
Sub râuri care plâng;
E beznă si e frig
Si nopțile te strig
Vreau ușa s o deschizi,
Lampa s o aprinzi,
Galeș sa mi zâmbești,
Din somn sa ma trezești..
Sa fie ca pe vremuri,
In ochii mei sa tremuri,
Caci ma arde lipsa ta
Si gândul de a mai exista!...
Poate mâine ..
Poate mâine ți-e sorocu
Ori cum ți-e prezis norocu;
Printre noi nu vei mai fi,
Ispășit ,te vei jertfi
Pe altarul viselor deșarte
Din tărâmul de departe,
Mai dai semnale, nevăzut,
Bântuind pe holuri,mut.
Căznit oful să ți-l spui
Molecular te descompui.
De lași un gând în urma ta,
Ce memoria nu -ți va păta;
Poate-slăvi te vei -nălța
De frământări te va cruța.
Dar dacă vina te apasă
Și te trage dorul de casă,
Ca să te speli de a ta otravă
Din sufletul tău frivol,
Vei privi etern in gol...
Nu ești decât un muritor de rând
În trecerea frugală pe pământ.
Un atom ce trece prin viață
Cu epilog, capitol și prefață...
Nu ma zori
De ce ma tulburi iar
Si ma cauți in zadar?..
Nu mi esti sortit ci interzis
Esti gândul meu proscris.
Vrei sa fiu a ta din nou
Si te repeți ca un ecou
Imi smulgi inima din piept
Chiar de I tabu, nedrept.
Cum sa ți mai dau crezare
Când ce ai făcut mai doare
Si mi ai lăsat un gust amar
Înecat într-un pahar.
Promiți stelele si luna
Si ma strigi într-una
Zici ca ti e dor nebun
De ce tac și nu te sun.
Nu ma zori,da mi un răgaz..
Nu m avânt in extaz
Sa ma frig mi e teamă
Resimțind aceiași dramă...
Cad sufletele goale .
Ne naștem din fire
Din surâsul primăverii,
Însetați de iubire
Până n cerul gurii
Și pornim la drum,
Râvnind o jumătate,
Purtați de zbucium
Spre o zeitate...
Ne amorezăm în pripă,
Cuprinși de amețeală
Și fericirea se -nfiripă
Prin piele, senzuală. .
Cu fiori de fierbințeală
Ne hrănim din iluzii,
Că făptura ideală
E în spatele oglinzii.
Si din ploaia cu petale,
Și vise sfărâmate
Cad sufletele goale
Cu aripile tăiate ..