Anii trec, în discuțiile mele cu părinții, le tot dau
speranțe.Deocamdată ei se descurcă încă bine cu foate. Eu
și soțul meu chiar ne dorim să ne întoarcem în țară. Hotărârea,
am comunicat-o părinților mei. Mare bucurie pe sufletele lor.
Eu cu soțul ne pregătim sufletește de plecare. Am pus
casa la vânzare, avem mobilă și diverse lucruri la vânzare.
S-a creeat oarecare tensiune. Soțul meu era cam agitat.
Îl văd că se agață de un fotoliu , până ajung el s-a prăbușit
lângă pat .Am chemat salvarea, dar nu mai era nimic de făcut...
În loc de plecare, a avut loc o înmormântare, o moarte
neprevăzută: soarta?.....destinul?.....ce-i omul?....
Doamne !.... ce greu mi-a fost....Jumătate din mine a
plecat cu el. Ce-mi rămâne de făcut? Am venit în România.
Părinții mei nu știau ce să-mi facă. A fost o vreme lungă în care
nu eram bună de nimic. Ce ași fi făcut singură?,,,străină?
Dragii mei părinți, m-au ajutat, mi-au alinat suferințele,
m-au pus iar pe picioare.În următorii ani convețuirea noastră
a fost plină de afecțiune, liniște și împăcarea sufletelor noastre.
Acum mă simțeam iar acasă, ca în copilârie, doar că sufletul
îmi era tare rănit.
Timpul trece, tata are 75 de ani. Cade victimă ,covitului.
Îl pierdem și pe el.Rămân cu mama.Nu plânge, nu se vaită, e doar
o umbră mișcătoare. Acum am grijă de sufletul ei care plânge, un plâns
interior... nu mai pleacă din curte,nu mai merge la cumpărături,dar cu
mine vorbeste foarte mult. Dar nemișcarea o slăbește și asta se vede.
Nu știu cum s-o fac să înțeleagă că are nevoie de mișcare.Draga mea mă
ascultă, dar tace.Avem o curte mare dreptunghiulară cu ieșire la strada
principală. Tata a făcut casa în fundul curții, cu gândul să fim cât mai departe
de zgomotul și praful străzi.De la casă până la poartă este o alee lungă cu flori.
Mi-a venit o idee, și am pus-o în aplicare. A dat roade...Am sunat
insistent la sonerie...mama știa că nu-s acasă. A fost nevoită să meargă să vadă ce-i.
cu un mers zorit ... s-a uitat în stânga, s-a uitat în dreapta...nimic. Așa am făcut
câteva zil, mama nu era supărată , doar surprinsă și îmi mărturisește că i-a prins
bine mișcarea- că nu mai credea că se poate mișca într-un ritm așa alert.Dacă am
văzut părerea ei, am continuat jocul.Până la urmă, mama s-a prins și m-a rugat s-o
scot șa plimbare.... cine știe ce ne mai rezervă viitorul ? Am rămas singure , suport,
una pentru alta... Mama mă întreabă uneori -ce ai să faci tu singură?-Bună întrebare.
Chiar că rămân, pustie eu, pustie casa...
Am să încerc să scriu prin ce am trecut, cred că sunt mulți ca mine, am să
mă alătur unui grup de supravețuitori, dar mai am pe Dumnezeu deasupra mea!!!!!
Adevărul nu e drept. Nici blând. Nici...
Smaranda Ploaie
23 июня
Un text care atinge, răscolește, trezește Felicitări!
VINUL DE VEGHE
Valentin Ailenei
23 июня
O poezie cu o forță incredibilă. De la vulnerabilitate la independență absolută. Metafora vinului este geniala. Felicitări! 🍷
Bachata Nebuniei
Valentin Ailenei
23 июня
Pură stare, transformată în artă. O poezie care te prinde în ritmul ei și nu-ți mai dă drumul. Un dans brutal între extaz și agonie care îți taie răsu...
Sarcastic
celina balan
23 июня
Sensibilitate și realism. Schimbul de brațe lipsă, vinul vărsat, tăcerea grea... imagini care dor, dar care dor frumos. Durerea își cere dreptul la ve...
O clipă... numai una!...
celina balan
23 июня
Frumos! Eminescian!❤️
Ceasul
celina balan
23 июня
O creație care amintește brutal că „mai târziu” ne fură, de fapt, propriul potențial. Absolut superbă și plină de adevăr!
Filtre diferite
Johnny.J
23 июня
Nimic mai adevărat!
Pahar de poezie și... atât!
Johnny.J
23 июня
Superbă!
Iubire de fațadă..
Vlad VIDA
22 июня
O poezie superbă despre eliberare și puterea de a renaște. 👍
Filtre diferite
Vlad VIDA
22 июня
COrect!👍👍👍
🎦 În serile tale
Anastasia Brăescu
22 июня
Adorabila!❤️
Ecouri sub umbrelă
Anastasia Brăescu
22 июня
O poezie superbă, plină de sensibilitate! Am simțit fiecare vers ca pe o îmbrățișare caldă
Leac contra tăcerii
Bogdana Ivanov
22 июня
Fiecare cuvânt doare, dar vindecă prin frumusețea lui. O poezie despre singurul leac care funcționează cu adevărat... timpul!
VINURILOR TALE
Bogdana Ivanov
22 июня
O poezie superbă! Metafora vinului curge atât de fin prin toate etapele iubirii. M-a mișcat profund acea naivitate curată și plină de inocență din ver...
Stea
anca_nistor
22 июня
Superb! Felicitări pentru emoția transmisă!