0.04

Ion Druţă, la 89 de ani. 10 cărți ale scriitorului pe care trebuie să le citești

poezii.online Ion Druţă, la 89 de ani. 10 cărți ale scriitorului pe care trebuie să le citești

Pe 3 septembrie, scriitorul, poetul, dramaturgul, istoricul literar din Republica Moldova şi membrul de onoare al Academiei Române, Ion Druţă, a împlinit frumoasa vârstă de 89 de ani.

Opera lui Ion Druţă este apreciată şi recunoscută în ţară şi peste hotare. Drept dovadă sunt distincţiile, ordinele şi medaliile, printre care titlul de Scriitor al Poporului, premiul e stat al R.S.S. Moldoveneşti, membru titular al academiei de Ştiinţe a RM şi altele.

Criticul și istoricul literar, Mihai Cimpoi, afirmă că „Prin caracteristicile ei esențiale, opera lui Ion Druță este în total o expresie a rezistenței spirituale și morale în fața a tot ce subminează naționalul, umanul, sacrul”.

ZUGO propune 10 cărți ale scriitorului pe care neapărat trebuie să le lecturezi în acestă toamnă:

„Ultima lună de toamnă” este nuvela despre rostul omului pe pământ, cuprinsă de un lirism profund. Tata, capul familiei aflat în toamna vârstei, plecă să-și viziteze copiii. Aceştia au cam uitat de casa părintească, iar bătrânul le duce dorul. Cei şase copii îşi trăiesc viaţa departe de părinte, iar tatăl prin acestă călătorie reuşeşte să viziteze toate locurile de care-l leagă soarta.

„Horodişte”. Nuvela scoate în evidență imaginea tatălui, care este tipicul țăran dornic de pământ. Naratorul îşi admiră tatăl găsindu-l dur, voinic, dar, în același timp, enigmatic. Acesta lasă și obiceiul de a juca cărți pentru a nu-și pierde averea, dar deprinderea de „a-i înțepa” pe oameni îi rămâne.

„Clopotniţa”. Horia este protagonistul operei, fiind un bun gospodar şi un soţ iubitor. Din cauza Clopotniţei ajunge a fi duşman cu Balta, deoarece acesta are un rol esenţial în viaţa lui.

„Frunze de dor”. Pentru cei visători propunem frumoasa poveste de dragoste dintre Gheorghe și Rusanda. Mugurii iubirii s-au înfiripat între cei doi în anul 1945, la sfârşitul războiului şi apariția primelor licăriri de pace. Memorii, aşteptări, frica războiului, teamna de noul care vine, toate acestea se regăsesc în roman.

„Povara bunătăţii noastre”. Satul Ciutura din Câmpia Sorocii și destinul localnicilor sunt descrise în timpul regimului sovietic. Atunci când pădurile Basarabiei erau doldora de soldaţi, în satele Moldovei era secetă, foame şi colhozuri. Protagonistul Onache Cărăbuș încântă prin bunătate și înțelepciune. Acesta este prizonierul sistemului, dar cu gândurile şi ideile mereu la copii şi familie.

„Păsările tinereţii noastre”. Opera este o dramă profundă a protagoniştilor. Pavel Rusu este un sclav al timpurilor, iar măușa Ruța - păstrătoarea de tradiții. Aceștia și-au trăit drama vieții în satul Valea Cocorilor, au agonisit multe, au avut bucurii, dar şi tristeţi. Mătuşa este femeia cu experinţă, acea bunicuţă ce ştie toate „doftoriile”. Ciocârliile şi cocorii sunt păsările îndragite ale amândurora, aceasta relevând temperamentul visător al peronajelor.

„Samariteanca”. Reîntoarcerea la cele sfinte, la suflet și la firul ce vine de la Adam și Eva este cheia acestei opere druțiene. Aici regăsim filozofia vieţii şi realitatea dură, care ne dictează să fim nişte materialişti. Samariteanca este fata pură, ce protejează casa lui Dumnezeu. Acesta s-a jertfit mănăstirii, după ce a văzut un vis.

„Biserica albă”. Acţiunea are loc în timpul instaurării Regimului Fanariot în Ţările Române. Biserica din sat se ruinează, iar Ecaterina încearcă să repare lăcaşul sfânt. Dragostea faţă de Dumnezeu a făcut ca biserica să se înalţe pe malul Nistrului şi să minuneze toată lumea, chiar şi pe soldaţii sovietici

„Toiagul păstoriei”. Ciobanul singuratic care locuiește în vârful dealului este protagonistul romanului. Acesta are puternice rădăcini în pământul strămoşesc, de aceea îşi construieşte o casă în vârf de deal. Toate aceste s-au întâmplat în urma deportării cibanului în Siberia, dar munca şi tăria de caracter i-au ajutat să reziste şi să se reîntoarcă acasă.

„Sania”. Moș Mihail este cuprins de trecerea timpului și dorința de a făuri ceva deosebit. Munca îi aduce simțul împlinirii, chiar dacă soţia nu-i înţelege visul şi necesitatea împlinirii acestuia. Viaţa este trecătoare, iar lucrurile valoroase rămân mereu aceleaşi pentru oamenii cu verticalitate, exeplu elocvent fiind Moş Mihail.

Text: Irina Odobescu


Опубликовано 8 сентября 2017

Случайные публикации :)

Sacrificii

mi-e frică să merg noaptea prin viață

 

să bâjbâi

 

să nu-mi mai găsesc punctele cardinale

scara de bloc

cheia de la ușa iubitei

care mă ține de vreo trei zile flotant

noaptea toate blocurile se aseamănă între ele

mai bine rămân alături de ea

lipit de spatele ei ondulat în formă de S

ca o curbă extrem de periculoasă în drum

cu ochii deschiși

așteptând să se-ntoarcă spre mine

nu fără emoție

pentru că uneori se transformă într-o văduvă neagră

într-o femei vampir

știu că mă va devora până în zori

dar nu mi-e teamă
îi cer doar să nu mă rănească
prea mult

nu-mi place să sufăr

să asist la propria moarte
să-mi văd sângele țâșnind spre cer ca apa fierbinte dintr-un gheizer

să văd cum îmi sparge toate oasele între fălci
cum mă înghite bucată cu bucată

cum îmi scuipă părțile necomestibile
oribil

dar ce nu face un bărbat pentru o clipă de dragoste

Еще ...

Am sa-ti scriu

Și totuși am să-ți scriu -

Intr-un cer cu lună plină

Am sa-ti scriu, dar nu de frică

Am sa-ti scriu sa-ți spun

Că gândul tău nu mă mai alină acum

Sa-ti spun cum nu mai simt dureri in piept de dor și vină

Cum cerul tău nu-mi ruină lumea,

Sa-ti spun ca nu-mi ma esti divină

Sa-ti spun că nu mai caut mâna ta pe mine

Sa-ti spun ca te-am uitat, dar sa te uitat nu iti scriam acum...

Sa-ti spun că tot ii efemer

Călcând prin fier topit sa-ti spun

Ca a fost o dragoste-n argint

Să-ți spun, chiar dacă știu că mint...

Еще ...

alean

ne vom iubi 

in targul vechi 

uitat de lume

vom rataci

si nimeni nu va sti

pe unde

vom cauta 

sa poposim 

in limpezi case 

si vom uita 

ca mai traim 

duminica la ora sase

Еще ...

Nu regret, să ştii!

Chiar dacă iubirea noastră a trecut

precum un vânt uşor de primăvară

Eu nu regret nimic să ştii,

Cu toate că o să mă doară!

O să mă doară - o să plâng

Apoi lacrima-mi voi şterge,

Dar nu o să regret nimic

Aşa e viaţa: durerea vine, apoi trece...

Mâine vine o altă zi

Cu oameni noi, cu noi iubiri

Nu o să regret nimic

Rămâne să aştept noi împliniri!

Еще ...

Împăcată cu inima ta 

Respir adânc…

Până-n pragul inimii tale,

Până acolo ajung.

Mă opresc

Si mâna mi-o apăs peste piept.

Vibrează nebuna,

La fiece vers înțelept.

 

Nu știu cum,

Si nu știu când

Am să-i spun inimii tale :

- Între mine și tine,

Sunt secole de punte-suspine.

 

În zori, m-a trezit Dumnezeu.

Avea lumină în plete

Si surâs în priviri

Si mi-a spus:

- Să nu te miri! 

Ai ajuns!

Trece pragul ! Pășește !

E tărâm cunoscut,

E IUBIREA din care-ai născut !

Еще ...

Maluri de Prut

Mă dusei, odată, de mână cu tata...
Pân azi n-am să uit cum îi scârție poarta
Ogrăzii cu casa ce urcă la soare
Si geamuri ce bat către el, sclipitoare.

Grădina cu flori îndesată și plină
Absoarbe-n amiază prin frunze lumină.
Copacii de păsări se tremură -n cânt
Si-un scrânciob sub el se tot leagănă-n vânt.

Trei corni, lângă casă, de rod se îndoaie
Si roșii, ard parcă în foc și văpaie,
Iar seara-n amurg, când lumina se încheie
În ceruri s-aprinde holbata scânteie

Si liniștea-ți face în inimă gheme
Auzi numai Prutul, în valuri, cum geme.
Se zbate în maluri topind bolovanii
Si parcă măsoară cu zilele- anii;

Jelindu-ne, luptă din timp să oprească
Ca-n părul cărunt -fire negre să crească,
S-alerge copii prin ogradă strigând,
Să nu vină toamna și iarna nicicând.

Un dor am departe și dorul e mult-
O casă pe malul bătrânului Prut.

Еще ...