Eveniment inedit la Biblioteca Națională. A fost lansată cartea BUNELOR MANIERE

Cum să ne îmbrăcăm la şcoală sau la bal, cum să ne comportăm în locuri publice sau ce nu trebuie să facem atunci când mergem în vizită.

Toate acestea sunt explicate în cartea "Bunele Maniere" sau "Cartea Virtuţiilor", lansată astăzi de Oreste Tărîță, expert în protocol şi scriitor. Evenimentul a avut loc în incinta Bibliotecii Naționale, iar la prezentarea cărţii au venit elevi, profesori dar şi colegi ale scriitorului. 

Timp de doi ani, autorul Oreste Tărâţă a acumulat informaţii pentru a închega cele mai de bază reguli de bune maniere. Astfel, cartea abundă de sfaturi simple și practice cum ar fi formele de salut la noi și în străinătate, folosirea telefonului și scrierea mesajelor, arta conversației, cum să ne comportăm la şcoală, la masă dar şi cum să ne îmbrăcăm la biserică sau la un eveniment festiv.

"Când îl înveţi pe fiul tău îl înveţi pe fiul fiului tău, sau... Fiule păzeşte sfaturile tatălui tău şi nu lepăda învăţătura mamei tale, leagă-le la inimă, atârnă-le de gât", a spus expertul în protocol ceremonial şi etichetă, autorul cărţii lansate, Oreste Tărâță.

Copiii au rămas entuzismaţi de prezentarea cărţii şi au spus că le-a trezit un mare interes de o citi.

"Este o carte foarte utilă deoarece în ziua de astăzi foarte multe persoane sunt lipsite de bunele maniere şi asta este o cauză a unor neînţelegi între persone. - Cunoştiu bunele maniere?- Parţial da, bazele sunt puse. Mi-ar prinde bine dacă această carte ar fi în bibliotecile şcolilor."

"Am asultat cu mult interes despre tot ce au spus oamenii aici, mi-a trezit interes şi doresc şi eu aşa carte."

"Eu am nevoie să iau cartea asta acasă pentru că nu sunt Dumnezeu şi nu ştiu tot, toată lumea are de învăţat. Eu cunosc că la şcoală trebuie să mă comport frumos, să îmi respect învăţătoarea şi colegii de clasă. Să am o ţinută corespunzătoare cerinţelor de la şcoală, adică să port uniformă."

"Manierele pe care trebuie să le practicăm la masă este să nu vorbim în timp ce mâncăm, să avem o postură dreaptă, să nu mâncăm cu gura deschisă. Să nu vorbim cu gura plină şi să nu ţinem coatele pe masă."

Autorul lucrării spune că a hotărât să scrie o carte în iniţierea bunelor maniere, pentru că a observat că în ultima perioadă tot mai puţini oameni dau dovadă de cei şapte ani de acasă.

"La etapa actuală se observă o decădere vădită a lor aş zice că parcă există nişte forţe obscure care ar dori să distrugă această frumuseţe creată mai mut de cinci mii de ani de civilizaţie", a spus expert în protocol ceremonial şi etichetă, autorul cărţii lansate, Oreste Tărâță.

Colegii autorului l-au felicitat şi au spus că o astfel de carte va prinde bine tuturor.

"În era tehnologiilor avansate, tot mai mult simţim necesitatea şi nevoia de afecţiune. Domnu Oreste, cartea dumneavoastră este un adevărat compendiu de norme, reguli, aforimse care spirituaşizează, care încurajează sensibilitatea umană", a spus profesoară de limba şi literatura româna Liceul "Gheorghe Asachi" din Capitală, Olesea Urâtu.

"Aceasta ar trebui să fie o carte de căpătâi pentru părinţii noştri, buneii şi în general pentru copiii. Pentru că de la bunele maniere porneşte totul", a spus ziaristul Liviu Belâi.

Autorul cărții, Oreste Tărîță, s-a născut în anul 1952, în satul Hâjdieni, raionul Glodeni. Este expert în Protocol ceremonial şi etichetă dar şi doctor în politologie. Cartea lansată astăzi costă 120 de lei şi poate fi cumpărată în câteva dintre librăriile din Capitală.


Preluat de la: Publika.md

Случайные публикации :)

Vată de zahăr

În laboratorul numit bucătărie, vom face experimente,

Din unele raționamente,

Cum că ar fi interesant să mâncăm ce n-am gustat de două decenii,

Da, fix de două decenii, nu spun tâmpenii,

Fără prea multe ezitări

Sau orice alte amânări,

Ne apucăm să facem vată de zahăr,

Ce altceva ar putea pofti un suflet tânăr?

Așadar, ne trebuie zahăr, 

Nu mult, doar 250 de grame,

Dacă vreau să o fac mai dulce, nu strică alte câteva micrograme,

Adăugăm 30 de grame se sirop de glucoză,

Mă străduiesc să nu mai depășesc această doză,

O jumătate de linguriță de oțet alb și 120 de mililitri de apă,

Presimt că vata să prindă contur o să înceapă,

Mai punem și 500 de grame de amidon de porumb,

Opțional, mai folosim și bomboane colorate, nu doar albastre, că începe să capete culoare de plumb,

Mai punem și roșii și obținem violet,

Chiar arată ca în poza de pe acel bilet

Lăsat pe masă,

Fără de care vata nu ar fi putut să-mi iasă.

Poftă bună vă urez,

În timp ce vata cu bucățele minuscule de ciocolată mi-o decorez.

Еще ...

De-aș fi Dumnezeu pentru o zi

De-aș fi Dumnezeu pentru o zi

Aș aduna mulțimea-n zori de zi

In ochi să-i privesc și să le spun

Războiul e zadarnic, 

Mor oameni și mor copii.

 

Durerea mă apasă

Și lacrimi curg pe față

Am tot sperat că ei vor fi

Și blinzi și buni iubindu-se în viața.

 

Le-am dat suflare,le-am dat și viata

Le-am dat frumos in lume,

Sa fie fericiți cu toții

In pace și armonie.

 

Nu prețuiesc nimic

Sint rai își poartă ură

Se dușmănesc și se rănesc

Ei nu mai au măsură.

 

Stau și privesc la ei

Cum frații își omoară

Copii, bunici și mamă și tată într-o doară. 

 

Sunt vremuri de răscruce

Nu-s bune cum am vrut

Nici lumea nu e lume așa cum mi-am dorit.

 

As vrea să închei odată să nu mai pot vedea,

Atîta dușmănie ce traieste-n ea.

 

De-aș fi Dumnezeu pentru o noua zi

Nu i-aș mai crește mari

Ci, i-aș lăsa copii.

 

 

 

 

 

 

 

 

Еще ...

Balada pentru cel ce n-a mai fost

Baladă pentru cel ce n-a mai fost

(cu dor care nu mai întreabă și iubire care nu mai cere)

 

Nu ți-am scris când tăcerile strigau,

Când umbrele tale dansau prin perdele —

Doar am învățat să respir lipsa ta,

Să iubesc tăcerea — ca pe tine, în stele.

 

A venit aseară vântul, o umbră,

Să mă-ntrebe cu glasul tău stins:

„Mai plângi?” Iar eu am zâmbit amar,

Cum zâmbești când durerea s-a prins.

 

Și am lăsat lacrimile să curgă cu ploaia,

Să le poarte pe drumuri străine,

Să nu mai știe nimeni că dor,

Că încă port numele tău în mine.

 

N-am cerut să te-ntorci. Nici nu mai sper.

Pașii tăi s-au pierdut ca-n vis —

Dar port în mine un cântec fără glas,

Un ecou de tine, nedescris.

 

Noaptea s-a așternut peste mine ca o rană,

Blândă, dar adâncă, ca un legământ,

Și i-am spus: „E-n altă lume iubirea mea,

Una fără întoarceri, fără cuvânt.”

 

Stelele – candele oarbe, fără foc,

Luna – o corabie ce-și plânge drumul,

Și cerul e gol, fără tine-n el,

Ca un templu părăsit ce-și uită rostul.

 

Frunza tremură pe ram ca dorul meu,

Sub fiecare bătaie de vânt —

Tremură, dar nu cade…

Așa cum nici eu nu renunț.

 

Am păstrat locul tău la fereastra vieții,

De parcă te-ai fi întors vreodată,

Dar știu — nu mai ești nici în zare, nici în vis,

Doar în mine… ca o rană niciodată coaptă.

 

Și dacă vreodată vei trece prin gând,

Ca o umbră de frunză în visul tăcut,

Să știi că aici, în inima mea care tace,

Ești încă… neșters, netrecut, neminut.

 

Iar când adorm, te văd ca pe-o icoană —

Într-un colț de cer, prăfuit, neuitat,

Și mă sting câte puțin cu fiecare noapte,

Cu fiecare „te iubesc” nerostit, îngropat.

A.Turcanu

Еще ...

RUGĂMINȚI

Vorbeste-mi..

Simt teamă să-ti ascult tăcerea

Sufletu-i plin de tainice vorbiri

Cu înțelesuri șterse și confuze

Ce-mi nasc doar lacrimi în priviri.

Lasă-mă..

Vreau să-ți pătrund în gânduri

Să îmi arăți ce nu am înteles

Nu-mi lăsa sufletu-ntre scânduri

Nu-I pedepsi.. să-ți ducă dorul a ales...

Privește-mă..

Vreau să-ți ridici din nou privirea

Ultima nu am știut să ti-o traduc

Poate așa voi vedea nepotrivirea

Ce in trecut nu am știut să o deduc.

Vreau...dar mi-e teamă ce ai devenit

Un personaj pierdut dintr-o poveste

Ce zadarnic caut dar nu-i găsesc sfârşit

..și din păcate, nici prezentul nu mai este.

Asculta-ma ..desi știu că nu ai întelege

Din drumul tău nu ai să te întorci

Și-mi las cuvintele să lege, să dezlege

Iluzia că într-o zi ... te reîntorc..

#unpahardepoezie 2024-10-18

Еще ...

...punct...iubire

Iubire simt cand te vad

Iubire strig cand te aud

Iubire te chem cand te vreau

Iubire te am cand te ating

 

 

Еще ...

Din când în când

faci totul aluziv și-acum depind,
în mare măsură de contrastul
pe care îl are o idee, cu odrasla unui gând,
oribil, etern și nonșalant, din când în când...

faci dinadins să pară că nu merg împreună plângând,
nici unduiri de vânt și nici apusuri cu strigoi,
chiar dacă pânza pe care o ungi, lasă dâre colorate
neinteligibil, într-o poveste cu tâlc...

și, de când s-au scurs, mai demult,
clepsidre-ntregi de plaje,
ne-am cuprins într-o îmbrățișare
pe care statuile au plâns-o și atât...

cu toate că doare, hoinăresc profund,
de mână, sub soare, cu ode zise
scurt, concis unor metafore răsfățate
și privirilor mirate, care-și caută retina...

uit diverse amănunte cu care, dacă aș vrea,
fără explicație m-aș întoarce
spre partea din care răsare tot timpul,
aceeași explozie de lumină, mereu!

ai spune ca aceasta discutie nu duce nicăieri
altundeva decât, concentric, în simetria
ce imită fildeșul colorat optimist,
în spirala unui scâncet viu.

parcă ai vrea să revii de dincolo de
gestul infantil, care, cu ochiul albastru,
l-ai dăruit florilor de cireș înfumurate,
cu gust asurzitor de cheie sol.

și-atunci răspunsul la întrebare,
mereu în gând, din când în când,
ideea că prăpastiile au flori de colț
cu catifea perenă, e înspăimântătoare!

Еще ...
Radio Poezii.online Apasă play
AUTO
Află mai multe 🎙 Live