Tăcerea de după
Mă aflu-n mintea mea spurcată,
Mă uit la marea necurată
Și mă gândesc cu gând amar
La cea de peste hotar.
Privesc la valurile tulburate,
Nu pot să dorm,cât sunt pe moarte
Și chiar de mâine voi muri,
Noi într-o zi ne vom găsi.
Mă aflu în mijlocul unui cuvânt,
Departe sunt de tine,
Aștept să vii la al meu mormânt
Sau măcar să-mi spui “Iubire”.
Și poate cerul va-ngheța
Căci vocea ta n-o pot uita,
Mă-nvăluie liniștea târzie,
Trupul tău aș vrea să fie lângă mine.
Sub valul rece și tăcut
Te-aștept, tu dorul meu pierdut,
Și-n noaptea care vine,
Te strig pe nume,a mea iubire.
Категория: Напутственные стихи
Все стихи автора: Irina Patraș
Дата публикации: 21 апреля
Просмотры: 69
Стихи из этой категории
Crăciun Ștefana
Un soare atât de frumos,
Dar în inima e furtună
Cu tunete și totodată dureros
Aș putea zice "ploaie nebună"
Căci nu mai sunt eu, de multă vreme
Și totuși am puterea să-mi revin
Dar totuși e prea devreme
Și totuși îmi place acest plăcut chin
Și mă uit pe fereastră,
Din depărtare te vad prin suflet cum tu vii
Îți zic :"hai, intră!"
Și îl văd cu ochii mari cum mă privii
De parcă ar spune "îmi pare rău"
Dar deja e prea târziu
Nu mai pot lupta să fiu în viitorul tău
Sunt un mort, cut toate că sunt viu
Așteptarea ta mă destramă
Hei,ce faci acolo în întuneric,
De ce nu vii înapoi la lumină?
Pământul îți acoperă trupul
Cerul îți păstrează sufletul.
N-ai cum sa faci cumva
Să te întorci în brațele mele?
Încă te aștept să vii
Încă aștept temele să mi le scrii.
Teme pe care n-am să le rezolv
Sunt despre tine,omule,
Tu ești casa mea dinainte să fii mort.
În a te reînvia n-am depus niciun efort,
Știam că n-am să pot.
Încă-mi lipsesc bazaconiile tale
Care mă făceau să fiu eu însămi
Câte amintiri frumoase,
Am început tot mai multe să le uit.
De-aș putea, mi-aș da și sufletul
Doar să te întorci
Doar să-ți văd chipul noaptea
Oh, de prezența ți-aș simți-o!
Am s-ajung să nu mai pot continua așa…
Căutarea în miezul tăcerii
M-am pierdut în cuvintele nevăzute,
În umbrele lor, ce se frâng în fiecare silabă.
Ele nu spun nimic, dar mă strâng,
Ca un vânt care vrea să se facă ploaie.
Tu nu erai un om, nici un vis,
Erai absența pe care nu o pot descrie,
Un întreg fără margini,
Un cerc fără centru,
Un răspuns fără întrebare.
Căci te-am căutat în fragmente de lumină,
În buze de amintiri,
Dar nu erai acolo – doar o întindere de timp,
Și fiecare secundă era un minut fără țintă.
Și-am ajuns să mă învârt în cercuri strâmte,
Mângâind umbrele tale,
Dar nu mai știu ce caut –
Poate un țărm care nu există,
Poate un vis în care nu am fost niciodată.
E o tăcere mare, ca o mare neliniștită,
În care mă scufund fără să vreau,
Dar te chem, îți strig numele,
Deși știu că nu răspunde nimeni,
Deși știu că niciodată nu a fost un răspuns.
Și totuși, în fiecare suflu, în fiecare clipă,
Te caut. În noapte, în lumină, în praf, în cer,
În tot ce nu am spus și tot ce am tăcut.
Tu ești această întrebare nespusă,
Și eu sunt singurul care o poartă.
Vinovată de Tăcere
Sunt vinovată, zic ei, pentru tot ce primesc –
Furtuna ce cade, cuvintele ce rănesc.
De parcă palma lor e mâna mea,
De parcă vina e sângele ce-mi stă.
Mă învinovățesc pentru răsuflarea-mi grea,
Pentru că m-am apărat, că nu am tăcut în ea.
Durerea mea? O glumă pe buzele lor,
Un ecou stins, un sunet ce le dă fiori.
„De ce ai vorbit? De ce-ai plâns, de ce-ai stat?
Ai provocat tunetul, ai creat păcat!”
Dar cum să fii vinovat că respiri,
Când tragi aerul lor plin de spini?
Eu sunt agresorul, eu sunt furtuna,
Asta-mi spun fețele ce-mi ard totdeauna.
Și tot ce port e un trup făcut să absoarbă
Loviturile lor – și vina întreagă.
Am încercat să urlu, dar urletul meu
E transformat într-o șoaptă ce-nvinovățește tot eu.
Am fost un copil ce-a cerut un loc,
Dar locul meu e mereu greșit, în foc.
De ce durerea mea trebuie să se plece?
De ce rănile mele sunt „prea mult”, sunt „rece”?
Când toate zgomotele lor se înfig în mine,
Eu tac, eu iau, eu devin rușine.
Poate într-o zi, voi învăța să mă rup,
Să scap de lanțul ce-n suflet mi-a pus un stup.
Dar astăzi, sunt vinovată doar că exist –
Un suflet zdrobit într-un cosmos prea trist.
Dacă m-ai iubit atunci, de ce-ai fost piatră mută?
Dacă m-ai iubit atunci,
de ce-ai fost vânt fără cuvânt?
De ce tăceai când focul arde,
când ochii-mi cerșeau răspuns?
Ai fost aproape, dar străin,
o umbră rece-n miez de vară,
te-ai vrut luceafăr clandestin,
dar ai rămas o stea fugară.
Ți-ai pus iubirea sub sigiliu,
în piept ai dus un dor ascuns,
dar ce folos, că timpul, chipiu,
a scuturat ce n-ai răspuns?
Acum e prea târziu să-mi spui
ce nu ți-ai dat curaj să fii,
cuvintele-n tăcere-ți sui,
dar ele mor—nu pot trăi.
Iluzie
Ma desprind temătoare de el
Visele se destramă din nou
Pașii se-ndeparteaza ușor
Vocea nu-i decât un ecou.
Uneori pare-atât de real
Uneori nu-i decât fantezie
Ochii îl vad ideal
O speranță în suflet învie.
Ma învârte ca-ntrun carusel
Printre mii de vise spulberate
Zbor sus,ajungând pana la cer
Ma prăbușesc în realitate.
Fără s-apuc sa știu ce am pierdut
N-am timp sa lupt ca să păstrez
Pana și umbra rece a dispărut,
Dezamăgirea aievea era.
Crăciun Ștefana
Un soare atât de frumos,
Dar în inima e furtună
Cu tunete și totodată dureros
Aș putea zice "ploaie nebună"
Căci nu mai sunt eu, de multă vreme
Și totuși am puterea să-mi revin
Dar totuși e prea devreme
Și totuși îmi place acest plăcut chin
Și mă uit pe fereastră,
Din depărtare te vad prin suflet cum tu vii
Îți zic :"hai, intră!"
Și îl văd cu ochii mari cum mă privii
De parcă ar spune "îmi pare rău"
Dar deja e prea târziu
Nu mai pot lupta să fiu în viitorul tău
Sunt un mort, cut toate că sunt viu
Așteptarea ta mă destramă
Hei,ce faci acolo în întuneric,
De ce nu vii înapoi la lumină?
Pământul îți acoperă trupul
Cerul îți păstrează sufletul.
N-ai cum sa faci cumva
Să te întorci în brațele mele?
Încă te aștept să vii
Încă aștept temele să mi le scrii.
Teme pe care n-am să le rezolv
Sunt despre tine,omule,
Tu ești casa mea dinainte să fii mort.
În a te reînvia n-am depus niciun efort,
Știam că n-am să pot.
Încă-mi lipsesc bazaconiile tale
Care mă făceau să fiu eu însămi
Câte amintiri frumoase,
Am început tot mai multe să le uit.
De-aș putea, mi-aș da și sufletul
Doar să te întorci
Doar să-ți văd chipul noaptea
Oh, de prezența ți-aș simți-o!
Am s-ajung să nu mai pot continua așa…
Căutarea în miezul tăcerii
M-am pierdut în cuvintele nevăzute,
În umbrele lor, ce se frâng în fiecare silabă.
Ele nu spun nimic, dar mă strâng,
Ca un vânt care vrea să se facă ploaie.
Tu nu erai un om, nici un vis,
Erai absența pe care nu o pot descrie,
Un întreg fără margini,
Un cerc fără centru,
Un răspuns fără întrebare.
Căci te-am căutat în fragmente de lumină,
În buze de amintiri,
Dar nu erai acolo – doar o întindere de timp,
Și fiecare secundă era un minut fără țintă.
Și-am ajuns să mă învârt în cercuri strâmte,
Mângâind umbrele tale,
Dar nu mai știu ce caut –
Poate un țărm care nu există,
Poate un vis în care nu am fost niciodată.
E o tăcere mare, ca o mare neliniștită,
În care mă scufund fără să vreau,
Dar te chem, îți strig numele,
Deși știu că nu răspunde nimeni,
Deși știu că niciodată nu a fost un răspuns.
Și totuși, în fiecare suflu, în fiecare clipă,
Te caut. În noapte, în lumină, în praf, în cer,
În tot ce nu am spus și tot ce am tăcut.
Tu ești această întrebare nespusă,
Și eu sunt singurul care o poartă.
Vinovată de Tăcere
Sunt vinovată, zic ei, pentru tot ce primesc –
Furtuna ce cade, cuvintele ce rănesc.
De parcă palma lor e mâna mea,
De parcă vina e sângele ce-mi stă.
Mă învinovățesc pentru răsuflarea-mi grea,
Pentru că m-am apărat, că nu am tăcut în ea.
Durerea mea? O glumă pe buzele lor,
Un ecou stins, un sunet ce le dă fiori.
„De ce ai vorbit? De ce-ai plâns, de ce-ai stat?
Ai provocat tunetul, ai creat păcat!”
Dar cum să fii vinovat că respiri,
Când tragi aerul lor plin de spini?
Eu sunt agresorul, eu sunt furtuna,
Asta-mi spun fețele ce-mi ard totdeauna.
Și tot ce port e un trup făcut să absoarbă
Loviturile lor – și vina întreagă.
Am încercat să urlu, dar urletul meu
E transformat într-o șoaptă ce-nvinovățește tot eu.
Am fost un copil ce-a cerut un loc,
Dar locul meu e mereu greșit, în foc.
De ce durerea mea trebuie să se plece?
De ce rănile mele sunt „prea mult”, sunt „rece”?
Când toate zgomotele lor se înfig în mine,
Eu tac, eu iau, eu devin rușine.
Poate într-o zi, voi învăța să mă rup,
Să scap de lanțul ce-n suflet mi-a pus un stup.
Dar astăzi, sunt vinovată doar că exist –
Un suflet zdrobit într-un cosmos prea trist.
Dacă m-ai iubit atunci, de ce-ai fost piatră mută?
Dacă m-ai iubit atunci,
de ce-ai fost vânt fără cuvânt?
De ce tăceai când focul arde,
când ochii-mi cerșeau răspuns?
Ai fost aproape, dar străin,
o umbră rece-n miez de vară,
te-ai vrut luceafăr clandestin,
dar ai rămas o stea fugară.
Ți-ai pus iubirea sub sigiliu,
în piept ai dus un dor ascuns,
dar ce folos, că timpul, chipiu,
a scuturat ce n-ai răspuns?
Acum e prea târziu să-mi spui
ce nu ți-ai dat curaj să fii,
cuvintele-n tăcere-ți sui,
dar ele mor—nu pot trăi.
Iluzie
Ma desprind temătoare de el
Visele se destramă din nou
Pașii se-ndeparteaza ușor
Vocea nu-i decât un ecou.
Uneori pare-atât de real
Uneori nu-i decât fantezie
Ochii îl vad ideal
O speranță în suflet învie.
Ma învârte ca-ntrun carusel
Printre mii de vise spulberate
Zbor sus,ajungând pana la cer
Ma prăbușesc în realitate.
Fără s-apuc sa știu ce am pierdut
N-am timp sa lupt ca să păstrez
Pana și umbra rece a dispărut,
Dezamăgirea aievea era.
Другие стихотворения автора
Lacul
Sub sălciile plângătoare, dorul curge lin
Mai în jos de ele, un lac încărcat cu nuferi rozalii
Adie vântul prin frunza tremurândă
Soarele se ascunde după pădurea blândă.
Se-ntind pe valuri line petale rătăcite
Povești nepovestite, de suflete iubite
Și-n liniștea profundă, tăcerea a-nceput
Dând acord îndrăgostiților pentru încă un sărut.
Lacul codrilor iluștri
Încărcat cu cer de aștri
Reflectează asupra-mi harul dragostei
Și vindecă prostia de după moarte a pacostei.
Doi îndrăgostiți, doi supuși la decedat
Unul suferind,celălalt fiind decapitat
În mijlocul pădurii, în acest lac
La fund de el șade un trup femeiesc și un bărbătesc cap.
Tu și eu
Văd cum privești amorul meu
Ce simți la mine știi doar tu.
Tot ce știu e tu și eu?
Doar ca tu ai un alt atu.
Cu sărutul tău frumos,
Cu părul plin de soare,
Alături de gândul tău fricos
Să-mi devii conducătoare.
Ce vrei să-mi fii, nebună?
Plină de-a sufletului ticăloasă!
Am fantezii cu tine sub lună,
Și te văd prin suflet frumoasă.
Îți bag mâinile în păr,
Te trag și în spate te car
Mă uit peste al meu umăr
Și îmi alungi orice amar.
Tu,Străine
M-ai pierdut de mult, nici nu mai știu când
N-am rămas cu niciun gol,m-am împlinit în sfârșit,
Dar defapt să mă distrugi ai reușit.
N-am să-mi mai revin nici dacă plec la Sfinți.
Te vei întoarce cândva dar tu vei fi deja uitat.
Iartă-mă că te-am iertat prea mult
Că n-am devenit cum ai vrut
Iartă-mă că nu te-am meritat.
Poate sunt doar o nesuferită care scrie despre tine,
Dar tu nici măcar nu exiști cu adevărat.
Te-am făcut să pari de pe stele presărat
Căzând în visele mele lucide.
Nu te cunosc, nu știu cine ești,
Dar tot te iubesc în adâncul sufletului
Faci parte din viața mea dăruită trecutului
Mult te mai văd, mult mai vorbești,tare mă zăpăcești.
Parcă ai program de lucru în visele mele,nu mă poți evita…
N-am vrut să te mai văd, așa că n-am mai visat.
Știu ca te-ai supărat…
Te rog, străine, nu mă uita,
Spune-mi că ai fi vrut să mă fi păstrat…
Departe de mine însămi
M-am trezit într-o dimineață pe la patru jumate,
Cu ochii plini de lacrimi și inima-n păcate,
O boală-n mine arde,
Neputința mă bate,
Și necunoscutu-mi șoptește că sunt nepregătită.
Unde e eu cea din trecut?
De ce s-a risipit în norii cenușii ai toamnei?
M-a alungat mai departe.
M-a dat afară.
Nu a vrut să mai fi putut.
Plâng.Plâng , dar cu ce folos ?
Din ce pricină trece timpul meu?
Trec și nu-mi vindec sufletul,
Îmi las doar cicatrici,
Adânci ca un ocean secetos.
Sper că mă-nțelegi,sper că nu mă consideri pierdută,
Sunt doar o adolescentă
Care încearcă să trăiască
Într-un distinct mod decât cel normal.
Am zile în care consum alcool,
Dar nu-s alcoolică.
Am zile în care nici nu mănânc,
Dar da, sunt anemică.
Încerc să renunț la vicii.
Să fii anemic e un lucru groaznic.
Personal,simt cum corpul mi-e preluat
De o identitate necunoscută.
M-am plictisit de acel sfat:
"Ia și mănâncă!"
Ei cred că e așa ușor să o faci,
Dar când ajungi să fii în situația de față
Realizezi că e chiar greu.
Dezamăgirea apare când nu reușești
Și îți e din ce în ce mai rău...
În siguranța iubirii tale
Mă faci să mă simt în siguranță
Prin felul în care mă privești
Prin felul în care ai grijă de mine.
Te-aș iubi o viață-ntreagă
Căci să mai încep noi începuturi n-am să mai vreau
Aleg să duc începutul nostru până la final.
Și chiar dacă ani vor trece
Tot ca pe iubitul meu răsărit din stele te voi vedea
Am să-ți cânt cu glas din ceruri.
Chiar dacă mă voi trezi dimineața în cămașa ta
Tot cu aceeași pasiune te voi iubi
Îți promit că și îngerii ne vor sfinți.
Aș vrea să mai stau un minut înainte să plec,
Fiindcă mi se face dor de tine după secunda despărțirii.
Ne vedem vineri la Răscruce?
Ne vedem pe la Amiază dacă mama ta spune că e bine?
Oricum nu plec, iubesc să mă amuz când îți spun că aș pleca,
Iubesc să știu că pentru-o-eternitate voi rămâne,
Nu vei scăpa de prezența mea nici măcar un pic.
Așa cum amprentele tale s-au imprimat pe a mea piele,
Așa cum parfumul tău s-a transferat pe perna mea,
Așa m-am strecurat eu în toată esența ta.
Să nu fii dezamăgit că m-am imprimat înăuntrul tău
Căci și tu la rândul tău te-ai imprimat înăuntrul meu
Devenind un singur trup și-un singur suflet.
Iubire adolescentină
Despre tine
19 octombrie
Vorbim de mai bine de o lună. Prima dată când ne-am văzut era beat. Ciudat,căci minții mele naive nu-i păsa nici măcar un pic de acest aspect.
20 octombrie
Am ieșit exact de ziua lui de naștere.Nu mă așteptam la acea seară, a fost așa drăguță. Ne-am uitat printre pedofilii mei de pe social media și apoi ne-am sărutat. Chiar dacă ar fi între noi o relație de prietenie e chiar altceva.Mă simt bine.Între timp au apărut și două pisici;una dintre ele s-a urcat peste noi și a fost un moment amuzant.
3 noiembrie
Am mai ieșit noi între timp, doar am uitat să scriu în minunăția mea de jurnal. Am ieșit cu fetele și am zgribulit de frig . E duminică , aștept să-l văd de două săptămâni.Am mers la banca unde ne vedem noi de obicei;l-am așteptat până a venit;ne-am îmbrățișat, "bla bla bla" și m-am pus în brațele lui .
Stăteam așa de bine și corpul îmi ardea pentru ca mi-l încălzea cu trupul lui . Am făcut contact vizual pentru foarte mult timp și m-a făcut să mă simt în siguranță;mă face să mă simt acasă.Tot îl sâcâiam eu și când începeam a vorbi prea mult alegea să mă sărute.
Timpul nu ne permitea neapărat doar să vorbim . Dar oricum timpul cu el trecea mult mai repede. Am avut niște săruturi dedicate timpului.Am făcut toate glumele posibile și i-am dat niște replici de vai de papucii mei;îmi place de el,ba chiar mai mult îl iubesc.Lui doar îi place de mine,ceea ce și asta mă miră .E greu de crezut că s-ar uita el la mine,eu fiind o simplă puștoaică de cincisprezece ani și el fiind un puștan de optsprezece ani , nebun de fel că dacă n-ar fi nebun nu m-ar alege pe mine și mai nebună . Era timpul să plecăm și nu voiam să-l mai las să plece . L-am îmbrățișat strâns de vreo trei ori consecutiv. L-am sâcâit cu “te iubesc-uri “ și așteptam acel “Și eu te iubesc” . L-am sâcâit atât de mult încât l-am primit într-un final , nu conta că șoptit, conta doar ca am auzit acele cuvinte pe care le așteptam cu nerăbdare. Îl iubesc.Mi-am amintit că și-a desprins părul pentru mine , parcă e un gnom uriaș cu părul lung , îl ador , îl iubesc pe el ,nu neapărat părul.
17 noiembrie
Am ieșit azi,DUMINICA, ca de obicei și-a fost super. Am mers la banca care ne vedem de obicei și erau două persoane.Am crezut că nu e el și am plecat să mă plimb. După am observat că e el și că era cu un prieten de al lui. M-am pus lângă pletosul meu și l-am făcut în toate felurile (merită).Prietenul lui a plecat și am rămas singură cu el, l-am plesnit de nenumărate ori.
L-am sâcâit încontinuu.Am mai făcut noi ce-am mai făcut și era timpul să plecăm. A fost singura seară când am putut sta amândoi mai puțin , dar a fost o seară interesantă.Când dădeam să plecăm nu voiam să-l las deloc. I-am zis nenumărate te iubesc-uri și fără să mă rog de el mi-a zis “Și eu te iubesc piticanie”. M-am mirat.
19 noiembrie
Am ieșit azi după ce a ieșit de la școală și am mers un drum îndelungat până într-un loc secret. Am observat în acest drum un cimitir,iar curiozitatea din mine ardea. Mi-a explicat el că acolo se afla Cimitirul evreilor.Tocmai ce vorbisem de aceștia la ora de română, tocmai ce vorbisem de Holocaust. Mi se părea fascinant. Am ajuns prin apropiere de acel loc și era acolo un fir de curent ; el mi l-a ținut ca să trec pe sub el ; da, l-a durut. Am ajuns în locul propus de el,necunoscut de mine. Era un loc fantastic ca priveliște , se vedeau dealurile și stânile din apropriere.
De asemenea se zarea și pădurea peste acele stâne. Aș zice un loc de poveste... Am stat acolo mai mult decât am crezut . Se înserase deja și aproape era noapte , noi fiind acolo de după-amiază. Îmi era așa frig și vântul bătea în fața mea uscată și crăpată de la atâta vreme de toamnă . Am plecat de acolo , dar am omis ceva ce nu am zis . A fost o zi minunată și la final am mers înapoi ținându-ne de mână . Mi-a plăcut să vorbesc cu tine, dar trebuie să te las în această seară. Pe curând!
22 noiembrie
Am ieșit astăzi, când am ieșit de la școală . Venise mama să-mi ia bagajele și i-am zis ca am bârfă de spus când ajung acasă . Eu am rămas în oraș cu prietena mea să mergem împreună cu autobuzul.
L-am înnebunit ca vreau flori. Două zile l-am înnebunit. M-am dus înspre locul unde ne întâlnim noi de obicei,nu era acolo. M-am uitat în împrejurimi și l-am văzut pe o altă bancă , salutând voios din mână. M-am dus la el și l-am întâmpinat cu o mare îmbrățișare . Îmbrățișarea aia cred ca era necesară amândurora. După aceea am văzut ca a scos o mică floare de hârtie din ghiozdan și mi-a dăruit-o . Mi-a zis ca e creată de el. IMAGINAȚI-VĂ, FĂCUTĂ DE MÂINILE LUI?! De necrezut!!! Efectiv m-am bucurat așa de tare de îmi venea să sar în sus.
Sunt genul de persoană care iubește lucrurile făcute de mână.Oricum te-am cam lăsat puțin în spate fiindcă tocmai ne-am pus într-o relație acum 3 zile, m ai exact pe 19 noiembrie 2024. Această dată trebuie să o țin minte de acum . Cred ca i-am dat mii de pupici și îmbrățișări . MĂ SIMȚEAM ACASĂ! Însfârșit un loc în care mă pot simți eu liniștită, fără să-mi fie teamă că voi fi judecată. A fost să mă conducă până în Centru,fiindcă prietena mea mă stresa să merg să îi țin de urât,iar el nu dorea sa ne acompanieze .Ceea ce mi se pare firesc .Cine ar alege să iasă cu iubita lui și prietena ei? Cu siguranță nu el.Doamne , deci îl iubesc și nu e prea firesc.
26 noiembrie
Am ieșit puțin astăzi, a fost chiar altfel doar că m-a enervat.M-a enervat din ceva irelevant , ceva spus în glumă.N-am să zic de ce fiindcă vreau sa uit ; oricum sunt genul de persoană care uită absolut orice până e ceva așa de important încât nu pot uita nici dacă încerc din răsputeri . Am stat pe o bancă din spatele unei școli. Mă simțeam așa bine cu el , cu toate ca nu prea m-am simțit așa de bine în ultimele zile… n-am prea mai mâncat... nu știu ce să zic dar nu mi-e foame. Cel puțin asta cred eu…
29 noiembrie
Ești un drogat. Atât. N-am crezut vreodată ca te voi considera așa, chiar dacă te cunosc de puțin timp. Eram gata să te primesc așa cum ești, însă tu, tu nu ai aceleași planuri.
30 noiembrie
Astăzi este ziua mea de nume, iar tu continui să vorbești ciudat cu mine. Îmi răspunzi rar și sec, ce să înțeleg prin acest lucru?
1 decembrie
Noaptea trecută te-am căutat în disperare. Tu continuai să mă ignori.
Azi te-ai despărțit de mine. Urât,fiindcă ți-am trimis mii de mesaje și nu mi-ai răspuns ,doar le-ai primit. Scriu cu lacrimi șiroaie care îmi curg pe față. Și până la urmă de ce? De ce te-ai despărțit de mine?
Lacul
Sub sălciile plângătoare, dorul curge lin
Mai în jos de ele, un lac încărcat cu nuferi rozalii
Adie vântul prin frunza tremurândă
Soarele se ascunde după pădurea blândă.
Se-ntind pe valuri line petale rătăcite
Povești nepovestite, de suflete iubite
Și-n liniștea profundă, tăcerea a-nceput
Dând acord îndrăgostiților pentru încă un sărut.
Lacul codrilor iluștri
Încărcat cu cer de aștri
Reflectează asupra-mi harul dragostei
Și vindecă prostia de după moarte a pacostei.
Doi îndrăgostiți, doi supuși la decedat
Unul suferind,celălalt fiind decapitat
În mijlocul pădurii, în acest lac
La fund de el șade un trup femeiesc și un bărbătesc cap.
Tu și eu
Văd cum privești amorul meu
Ce simți la mine știi doar tu.
Tot ce știu e tu și eu?
Doar ca tu ai un alt atu.
Cu sărutul tău frumos,
Cu părul plin de soare,
Alături de gândul tău fricos
Să-mi devii conducătoare.
Ce vrei să-mi fii, nebună?
Plină de-a sufletului ticăloasă!
Am fantezii cu tine sub lună,
Și te văd prin suflet frumoasă.
Îți bag mâinile în păr,
Te trag și în spate te car
Mă uit peste al meu umăr
Și îmi alungi orice amar.
Tu,Străine
M-ai pierdut de mult, nici nu mai știu când
N-am rămas cu niciun gol,m-am împlinit în sfârșit,
Dar defapt să mă distrugi ai reușit.
N-am să-mi mai revin nici dacă plec la Sfinți.
Te vei întoarce cândva dar tu vei fi deja uitat.
Iartă-mă că te-am iertat prea mult
Că n-am devenit cum ai vrut
Iartă-mă că nu te-am meritat.
Poate sunt doar o nesuferită care scrie despre tine,
Dar tu nici măcar nu exiști cu adevărat.
Te-am făcut să pari de pe stele presărat
Căzând în visele mele lucide.
Nu te cunosc, nu știu cine ești,
Dar tot te iubesc în adâncul sufletului
Faci parte din viața mea dăruită trecutului
Mult te mai văd, mult mai vorbești,tare mă zăpăcești.
Parcă ai program de lucru în visele mele,nu mă poți evita…
N-am vrut să te mai văd, așa că n-am mai visat.
Știu ca te-ai supărat…
Te rog, străine, nu mă uita,
Spune-mi că ai fi vrut să mă fi păstrat…
Departe de mine însămi
M-am trezit într-o dimineață pe la patru jumate,
Cu ochii plini de lacrimi și inima-n păcate,
O boală-n mine arde,
Neputința mă bate,
Și necunoscutu-mi șoptește că sunt nepregătită.
Unde e eu cea din trecut?
De ce s-a risipit în norii cenușii ai toamnei?
M-a alungat mai departe.
M-a dat afară.
Nu a vrut să mai fi putut.
Plâng.Plâng , dar cu ce folos ?
Din ce pricină trece timpul meu?
Trec și nu-mi vindec sufletul,
Îmi las doar cicatrici,
Adânci ca un ocean secetos.
Sper că mă-nțelegi,sper că nu mă consideri pierdută,
Sunt doar o adolescentă
Care încearcă să trăiască
Într-un distinct mod decât cel normal.
Am zile în care consum alcool,
Dar nu-s alcoolică.
Am zile în care nici nu mănânc,
Dar da, sunt anemică.
Încerc să renunț la vicii.
Să fii anemic e un lucru groaznic.
Personal,simt cum corpul mi-e preluat
De o identitate necunoscută.
M-am plictisit de acel sfat:
"Ia și mănâncă!"
Ei cred că e așa ușor să o faci,
Dar când ajungi să fii în situația de față
Realizezi că e chiar greu.
Dezamăgirea apare când nu reușești
Și îți e din ce în ce mai rău...
În siguranța iubirii tale
Mă faci să mă simt în siguranță
Prin felul în care mă privești
Prin felul în care ai grijă de mine.
Te-aș iubi o viață-ntreagă
Căci să mai încep noi începuturi n-am să mai vreau
Aleg să duc începutul nostru până la final.
Și chiar dacă ani vor trece
Tot ca pe iubitul meu răsărit din stele te voi vedea
Am să-ți cânt cu glas din ceruri.
Chiar dacă mă voi trezi dimineața în cămașa ta
Tot cu aceeași pasiune te voi iubi
Îți promit că și îngerii ne vor sfinți.
Aș vrea să mai stau un minut înainte să plec,
Fiindcă mi se face dor de tine după secunda despărțirii.
Ne vedem vineri la Răscruce?
Ne vedem pe la Amiază dacă mama ta spune că e bine?
Oricum nu plec, iubesc să mă amuz când îți spun că aș pleca,
Iubesc să știu că pentru-o-eternitate voi rămâne,
Nu vei scăpa de prezența mea nici măcar un pic.
Așa cum amprentele tale s-au imprimat pe a mea piele,
Așa cum parfumul tău s-a transferat pe perna mea,
Așa m-am strecurat eu în toată esența ta.
Să nu fii dezamăgit că m-am imprimat înăuntrul tău
Căci și tu la rândul tău te-ai imprimat înăuntrul meu
Devenind un singur trup și-un singur suflet.
Iubire adolescentină
Despre tine
19 octombrie
Vorbim de mai bine de o lună. Prima dată când ne-am văzut era beat. Ciudat,căci minții mele naive nu-i păsa nici măcar un pic de acest aspect.
20 octombrie
Am ieșit exact de ziua lui de naștere.Nu mă așteptam la acea seară, a fost așa drăguță. Ne-am uitat printre pedofilii mei de pe social media și apoi ne-am sărutat. Chiar dacă ar fi între noi o relație de prietenie e chiar altceva.Mă simt bine.Între timp au apărut și două pisici;una dintre ele s-a urcat peste noi și a fost un moment amuzant.
3 noiembrie
Am mai ieșit noi între timp, doar am uitat să scriu în minunăția mea de jurnal. Am ieșit cu fetele și am zgribulit de frig . E duminică , aștept să-l văd de două săptămâni.Am mers la banca unde ne vedem noi de obicei;l-am așteptat până a venit;ne-am îmbrățișat, "bla bla bla" și m-am pus în brațele lui .
Stăteam așa de bine și corpul îmi ardea pentru ca mi-l încălzea cu trupul lui . Am făcut contact vizual pentru foarte mult timp și m-a făcut să mă simt în siguranță;mă face să mă simt acasă.Tot îl sâcâiam eu și când începeam a vorbi prea mult alegea să mă sărute.
Timpul nu ne permitea neapărat doar să vorbim . Dar oricum timpul cu el trecea mult mai repede. Am avut niște săruturi dedicate timpului.Am făcut toate glumele posibile și i-am dat niște replici de vai de papucii mei;îmi place de el,ba chiar mai mult îl iubesc.Lui doar îi place de mine,ceea ce și asta mă miră .E greu de crezut că s-ar uita el la mine,eu fiind o simplă puștoaică de cincisprezece ani și el fiind un puștan de optsprezece ani , nebun de fel că dacă n-ar fi nebun nu m-ar alege pe mine și mai nebună . Era timpul să plecăm și nu voiam să-l mai las să plece . L-am îmbrățișat strâns de vreo trei ori consecutiv. L-am sâcâit cu “te iubesc-uri “ și așteptam acel “Și eu te iubesc” . L-am sâcâit atât de mult încât l-am primit într-un final , nu conta că șoptit, conta doar ca am auzit acele cuvinte pe care le așteptam cu nerăbdare. Îl iubesc.Mi-am amintit că și-a desprins părul pentru mine , parcă e un gnom uriaș cu părul lung , îl ador , îl iubesc pe el ,nu neapărat părul.
17 noiembrie
Am ieșit azi,DUMINICA, ca de obicei și-a fost super. Am mers la banca care ne vedem de obicei și erau două persoane.Am crezut că nu e el și am plecat să mă plimb. După am observat că e el și că era cu un prieten de al lui. M-am pus lângă pletosul meu și l-am făcut în toate felurile (merită).Prietenul lui a plecat și am rămas singură cu el, l-am plesnit de nenumărate ori.
L-am sâcâit încontinuu.Am mai făcut noi ce-am mai făcut și era timpul să plecăm. A fost singura seară când am putut sta amândoi mai puțin , dar a fost o seară interesantă.Când dădeam să plecăm nu voiam să-l las deloc. I-am zis nenumărate te iubesc-uri și fără să mă rog de el mi-a zis “Și eu te iubesc piticanie”. M-am mirat.
19 noiembrie
Am ieșit azi după ce a ieșit de la școală și am mers un drum îndelungat până într-un loc secret. Am observat în acest drum un cimitir,iar curiozitatea din mine ardea. Mi-a explicat el că acolo se afla Cimitirul evreilor.Tocmai ce vorbisem de aceștia la ora de română, tocmai ce vorbisem de Holocaust. Mi se părea fascinant. Am ajuns prin apropiere de acel loc și era acolo un fir de curent ; el mi l-a ținut ca să trec pe sub el ; da, l-a durut. Am ajuns în locul propus de el,necunoscut de mine. Era un loc fantastic ca priveliște , se vedeau dealurile și stânile din apropriere.
De asemenea se zarea și pădurea peste acele stâne. Aș zice un loc de poveste... Am stat acolo mai mult decât am crezut . Se înserase deja și aproape era noapte , noi fiind acolo de după-amiază. Îmi era așa frig și vântul bătea în fața mea uscată și crăpată de la atâta vreme de toamnă . Am plecat de acolo , dar am omis ceva ce nu am zis . A fost o zi minunată și la final am mers înapoi ținându-ne de mână . Mi-a plăcut să vorbesc cu tine, dar trebuie să te las în această seară. Pe curând!
22 noiembrie
Am ieșit astăzi, când am ieșit de la școală . Venise mama să-mi ia bagajele și i-am zis ca am bârfă de spus când ajung acasă . Eu am rămas în oraș cu prietena mea să mergem împreună cu autobuzul.
L-am înnebunit ca vreau flori. Două zile l-am înnebunit. M-am dus înspre locul unde ne întâlnim noi de obicei,nu era acolo. M-am uitat în împrejurimi și l-am văzut pe o altă bancă , salutând voios din mână. M-am dus la el și l-am întâmpinat cu o mare îmbrățișare . Îmbrățișarea aia cred ca era necesară amândurora. După aceea am văzut ca a scos o mică floare de hârtie din ghiozdan și mi-a dăruit-o . Mi-a zis ca e creată de el. IMAGINAȚI-VĂ, FĂCUTĂ DE MÂINILE LUI?! De necrezut!!! Efectiv m-am bucurat așa de tare de îmi venea să sar în sus.
Sunt genul de persoană care iubește lucrurile făcute de mână.Oricum te-am cam lăsat puțin în spate fiindcă tocmai ne-am pus într-o relație acum 3 zile, m ai exact pe 19 noiembrie 2024. Această dată trebuie să o țin minte de acum . Cred ca i-am dat mii de pupici și îmbrățișări . MĂ SIMȚEAM ACASĂ! Însfârșit un loc în care mă pot simți eu liniștită, fără să-mi fie teamă că voi fi judecată. A fost să mă conducă până în Centru,fiindcă prietena mea mă stresa să merg să îi țin de urât,iar el nu dorea sa ne acompanieze .Ceea ce mi se pare firesc .Cine ar alege să iasă cu iubita lui și prietena ei? Cu siguranță nu el.Doamne , deci îl iubesc și nu e prea firesc.
26 noiembrie
Am ieșit puțin astăzi, a fost chiar altfel doar că m-a enervat.M-a enervat din ceva irelevant , ceva spus în glumă.N-am să zic de ce fiindcă vreau sa uit ; oricum sunt genul de persoană care uită absolut orice până e ceva așa de important încât nu pot uita nici dacă încerc din răsputeri . Am stat pe o bancă din spatele unei școli. Mă simțeam așa bine cu el , cu toate ca nu prea m-am simțit așa de bine în ultimele zile… n-am prea mai mâncat... nu știu ce să zic dar nu mi-e foame. Cel puțin asta cred eu…
29 noiembrie
Ești un drogat. Atât. N-am crezut vreodată ca te voi considera așa, chiar dacă te cunosc de puțin timp. Eram gata să te primesc așa cum ești, însă tu, tu nu ai aceleași planuri.
30 noiembrie
Astăzi este ziua mea de nume, iar tu continui să vorbești ciudat cu mine. Îmi răspunzi rar și sec, ce să înțeleg prin acest lucru?
1 decembrie
Noaptea trecută te-am căutat în disperare. Tu continuai să mă ignori.
Azi te-ai despărțit de mine. Urât,fiindcă ți-am trimis mii de mesaje și nu mi-ai răspuns ,doar le-ai primit. Scriu cu lacrimi șiroaie care îmi curg pe față. Și până la urmă de ce? De ce te-ai despărțit de mine?