Luna și chipul său
Pe cât ești de luminoasă
Te văd bine,cum admiri
Și cu fața ta frumoasă
Îmi trezești doar amintiri.
De cei dragi, plecați devreme
În adânc frumos și lin
Suferim și noi o vreme
De venit, ei nu mai vin.
Luna mea strălucitoare
Suferim azi,mâine oare?
Ce-o să fie nu mai știm
De trăim sau nu trăim.
Ești divină! Ia aminte:
Că de-acuma înainte,
O să-mi fac eu singur soartă
Să-mi fiu mamă,să-mi fiu tată
C-am rămas al nimănui
Ca un singuratic pui.
Că cei de Sus mereu veghează
Și cu drag ne luminează
Au mereu grijă de noi
La bine și la nevoi.
Autor:Boboc Cristian Marian
Стихи из этой категории
#Интересно
Поэма: Joc/9
Поэма: Parc
Scriitoarea Tatiana Ţibuleac face parte din cei 14 laureaţi ai Premiului UE pentru Literatură
Поэма: poem
Поэма: Nepoatei mele
Salonul Internațional de Carte „Bookfest” începe astăzi la Chișinău
Поэма: Recurs demisec
Поэма: Toamna în livadă
🌟 Concurs de Poezie: "Îngerul meu" 🌟