Eu sunt...
Sunt puful ce călătorește
În orice colț dorește,
Iar orice persoana ne-ntânlnește
Are o dorință ce se-mplinește.
Dar apoi, dispariția
Îți face apariția
Și prin timp călătorind,
Mereu auzind
O frază copleșitoare,
Rostită cu ardoare,
Păpădia e un soare
Ce se pierde-n zare,
Dar amintirile fermecătoare,
Pleacă oare?
Compusă la 21.10.2023
Категория: Мысли
Все стихи автора: Ababii Faina
#Interesant
Дата публикации: 17 октября
Добавлено в избранное: 1
Просмотры: 14
Стихи из этой категории
Другие стихотворения автора
#Интересно
Поэма: Bătrânica hoață în finlandeză
Поэма: Îţi mulţumesc că m-ai iubit!
Misterele morţii celor mai mari zece scriitori români: ce i-a adus, de fapt, sfârşitul lui Eminescu. Sadoveanu, asasinat de un mason?
Поэма: Минуты летят
Поэма: Звёзды
Emilian Galaicu-Păun: „Românul s-a născut…” – poet sau proclet?!
Поэма: Delicatețe
Поэма: Tu
Ion Druţă, la 89 de ani. 10 cărți ale scriitorului pe care trebuie să le citești