Perseidele

Sărut.

Sărut marea, sărut pământul, sărut trunchiul copacului uscat și trupul tău firav si parfumat.

Mă îmbată.

Mă îmbată savoarea sărată, mă îmbată suflarea creată, aroma trăirii și dorința privirii.

Ascult.

Ascult undele agitației, liniștea profunzimii, ascult bucuria și tristețea, și suflarea ta ușoară la urechea mea.

Privesc.

Privesc orizontul etern, cum cerul și pământul se iubesc și cum în ochii mei se contopesc, într-un infinit de gânduri și sentimente tulburi.

Privesc umil și efemer în fața ta, și mă las să cad în circuitul vieții.

Slujesc cerul, dar am ales epuizarea tinereții.

Am ales slăbiciunea, să fiu vulnerabilă în ochii tăi,

Să mă dezbrac de orice apărare…

Ți-am oferit un mănunchi de chei,

Ce mă deschid din cap până-n picioare.

Sunt acelaşi om în altă lume,

Sunt acelaşi gând rătăcitor,

Mare agitată fără spume,

Rană adâncă în picior.

Am aceiaşi tresărire,

Precum valul spart de stâncă,

Port în mine acea iubire,

Care îngerii o cântă.

Peste iarbă calc apatic,

Sângele a-nceput să-mi fiarbă,

Ochii-mi sunt acum jăratec,

Îmi smulg firele din barbă.

Rup petalele din flori,

Mângâi roua dimineţii,

Peste trup îmi trec fiori,

Şi mă mustră toţi poeţii.

Aș vrea să m-afund în uitare,
Să uit, ce e bine, ce-i rău,
Dar unde-aș privi azi în zare,
Tot văd surâzând chipul tău.

Și iar pozei tale mă-nchin.
Să beau să te uit azi îmi vine,
Dar orișice picur de vin
Mi-aprinde iar setea de tine.

M-așez și-mi aprind o țigare,
Să-nnec amintirea-ți în fum.
Dar tu te întorci din uitare,
Te-ntorci ca un dulce parfum.

Mă arde ca focu-amintirea,
De uit, am în suflet pustiu.
Prin gând îți trimit azi iubirea
Și-n gând lângă tine-am să fiu.

Suflet drag, 

Tu ști oare ... 

Cât de drag îmi ești ?

Că al tău zâmbet 

Încă mă liniștește

Iar când te văd 

Doar mă bucur ? 

La un gând mahmur

Și al cordului tremur 

Unui simplu bonjur

Rostit numai cum tu știi

În excursia vieți turiști

Dar a iubirii artiști

În gândul tău
un gând aș vrea să fiu
să-ți dau sclipiri de  dimineți

când negri nori pe suflet stau
sau crude clipe nu mai mor
și lacrimi să îți dau
în ochii tăi să fiu izvor
cât pentr’un lac
ce-n palmă să îl strângi
dureri să le îneci
și-apoi
cu gândul să mă sorbi

Aș vrea
ca eu cu gândul meu
în gândul tău
să ne-ntâlnim

Se spunea ca a existat odată
O iubire ce nu s-a mai vazut niciodată
Si-n fiecare zi, putin mai mor
Gandindu-ma la al lor pur amor

Ea cu al ei suflet cald si bland
Imbodobea strașnic acest pamant
Gtatia ei, plutea-n marea privirilor
Si va exista dincolo de sfarsitul vremurilor

Procreată cu-n fel sui-generis
Cu o frumusete colorată de iberis
Si-o aura ce sufletele mofluzeau
De glasul duios il auzeau

Iar el avea in adancurile ochilor
O frumoasa barca cu panze ale zeilor
Si plutea-n largul iubirii ei
El fiind structura acestui temei

Ei sunt nesfarsitul inceput
Alfa si Omega din debut
Dar se simte aparitia epizonelor
Cum un brujat tulbura oceanul ordinelor

Din apusul infinitului , apare-un vrajitor
Cu-n chip turnat de slujitor
Cica fură iubirile din inimile-aprinse
Iar din rautate, pusese mana pe-alor iubire

Un fir rupt, desprins din frumusete
Parca-i un vis, de ce se-nfiripa altă poveste?
Si ravasit de aceasta a lui rea incercare,
Privi cerul trist si singur si Ii jură razbunare

Bătând in lung si-n lat, pe-acest pamant
Si inlantuit de-al lui mare juramant
Il gaseste pe vrajitor, dar rupt de realitate
Il inhata precum o hiena turbata

Agonia din ochii lui stârnea numai ură
Cum o inima poate sa bată singură,
Zacand in ea numai amaraciune
Inecand altarul de intelepciune?

“Cu ce-ti sunt dator eu tie
De ti-am platit asa de mult?
Mai lipsit de a mea iubire!”
Rasuna in lume tumult

“Ascultă bine la ce-ti zic:
Pana acum oamenii n-au gasit alt drum
Spre adevar, decat greseala…
Te-ai lasat prada maniei, esti numai scrum”

Se dovedeste totul e spre nimic
Ca vrajitorul nu-i el inamic
Ea a iubit mai mult viata
Si a lasat o poveste de iubire in gheată….

Pe cand ei se iubeau
Acest vrajitor ii socoteau
Pretul iubirii lor, nemurirea,
Ceea ce ea foarte mult isi dorea

Iar acum, printr-un act teatral
Se naste un moment spiritual
El isi da sufletul la schimb
Ca in inima ei, sa se nasca iubirea sucomb

El moare intr-un chin de neimaginat
Plangadu-l in pumni cei ce l-au iubit
Ea-si recapa iubirea pentru sufletul lui
Dar ce sa vezi….i-al de unde nu-i…..

Si acuma se spune ca suspină
Sub un truchi de salcie batrană
Unde corpul ii zace sub pamant
Iar in a ei suflet, un frământ

Să dăruieşti totul, să sacrifici totul fără speranţă de răsplată: asta înseamnă iubire.

Într-o simplă zi de iarnă,

Totul se răstoarnă,

Amintirile călătoresc

Apoi te găsesc .

A vedea-i posibil

Totu este admisibil

A spera e-un vis

Ce încă nu-i decis!

...

31.01.24

Familia-i rădăcina tuturor,

Ce-mprăștie copiilor:

O rază de iubire

Și-o mare fericire.

Unde familia-i unită,

Viața-I întrunită,

Iar alături de ea,

Domnește pacea mea!

 Compusă pe 11.03.2020

Pe Pământul însetat,

Mereu cercetat,

Soarele s-a răsfățat,

Strălucind neîncetat.

Timpul s-a păstrat

C-un frig neașteptat

Și-n miez de primăvară

Gerul te doboară.

Totu-i bine și frumos

De faci totul cu folos,

De nu vei fi capricios

Nu vei fi bolnăvicios.

Ascultă de la mine

Și atent reține,

Ai grijă de tine

Ca sa fie totul bine.

11.05.24

Timpul trece

Încetul cu încetul,

Azi e cald, mâine-i rece,

Straniu-i sentimentul.

Total necunoscute,

Stau, două fiinţe tăcute

Apoi se-ntâlnesc

Și-ncet vorbesc.

Ea crede că-i un simplu joc

Fiindcă asta-i viaţa cu noroc;

El crede că-i real

Însă-i luat d-un simplu val.

O zi de sărbătoare,

În prag răsare

Iar viaţa cu ardoare

Te pune la-ncercare.

Viaţa-i viaţă, jocu-i joc,

Cu duşmani sau cu prieteni,

Fară frică, fară temeri

Spune cel ce crede-n joc.

Familia-i pe primul loc

Indiferent de joc.

Pe neașteptate se ivesc

Și din nou se întâlnesc.

Sub ceru-nstelat,

El a înţeles.

C-ar avea ceva ales,

Cu ea când s-a plimbat.

Dar abia a doua zi,

Îi spune c-o iubește

Însă ea, se întrebắ orbeşte

Ce glumă auzi...

Nu a fost o respingere,

Dar nici un accept,

E greu să-ţi pui încredere

Într-un simplu concept.

Fiind un joc în toată firea

Apăruse doar tăcerea,

Cu o simplă provocare

Apărută la-ntâmplare.

Timpul tot înainte merge

Dar puţin timp trece,

Nu dispar în zări

Simplele Salutări.

Este momentul

În care apare si distanţa

Ce-și arată aspectul

Prin neconceputa speranţă.

Fără să cauţi,

Fără să te gândeşti,

Cu Anul Nou te saluţi

Și cu el vorbeşti.

Un simplu mesaj,

Răsare-n pasaj

Şi-un simpli fior

Îţi trezeşte-un dor.

Fără să se mai revoce

Dor de voce,

Dor de-nfăţişare,

Și plăcuta-mbrăţişare.

Ea stă și se gândeşte,

Oare el, mă mai iubeşte?

Mă gândesc la el orbeşte

Chiar dacă-mi lipseşte!

Cu cuvinte prin mesaje,

Cu emojy prin mesaje,

Apar semtimente reciproce

Când le spui cu voce.

E chiar real

Ce simt acuma

Sau din nou răsare gluma

Prefacută-n ideal...

Dar, timpul nu-s oprește

Și tot la asta se gândeşte

Iar gându-i spune

Că dorul nu apune.

Drum lung străvăd

Și din nou se revăd,

Lângă umbra de brăduţ

Se-mbrățișează ei drăgut.

Port din nou o vină

Și cu asta se termină

Sau e-n prag de sărbătoare

Și-s doar zile muncitoare;

Fără să te mai gândeşti

Dimineaţa te deștepți,

Stai și-aștepți

Cu el ca să vorbești...

Ăsta-i straniu început

Devreme ce nici nu-i gândit,

Fără să fi conceput

Ei, din nou s-au întâlnit.

Cum să nu te-ndrăgostești

De liniștea care-o privești,

Dacă, sufletul nevoie avea

De asa ceva în viața sa?

Dragoste sau glumă-

Diferența-i pe-nțeles

Când nimic nu se rezumă

La un simplu vis ales.

05.05.25

Dacă aș fi ca soarele

Ți-aș fi alături mereu,

Ți-aș lumina cărările

Mergând ca un leu.

Dacă aș fi ca aerul

Te-aș însoți mereu,

Te-aș feri de gerul

Ce trece-n șemineu .

Dacă aș fi ca o idee

Te-aș înconjura mereu,

Te-aș conduce pe alee

Găsind un nou antreu.

Dacă aș fi ca luna

Te-aș proteja mereu,

Te-aș ocoli de furtuna

Ce vine în clișeu.

Dacă aș fi ca stelele

Te-aș îndruma mereu,

Te-aș urca pe treptele

Ce duc spre curcubeu.

 Dacă aș fi ca întunericul

Ți-aș schimba calea mereu,

Ți-aș arăta atunci drumul

Pe care te-aștept doar eu.

Dacă aș fi ca un stilou

Ți-aș scri nevoile mereu,

Ți-aș da sfatul de erou

Oferindu-ți ș-un trofeu.

Dacă aș fi ca un carnet

Ți-aș păstra taina mereu,

Ți-aș fi ca un magnet,

Ce te ajută oricând la greu.

Dacă aș fi ca și un nor

Ți-aș da umbră mereu,

Ți-aș spune de-un dor

Ce așteaptă-n apogeu.

Dacă aș fi eu ca o cheie

Te-aș aștepta mereu,

Te-aș privi ca o scanteie

Pân' te văd după antreu.

Dacă aș fi eu ca un lacăt

Te-aș visa în drum mereu,

Te-aș lasa până la capăt

Când venita-i tu noneu.

Dacă aș fi de după ușă

Te-aș simți mereu,

Te-aș simți ca pe o nișă

Ascuns ca-n minereu.

Dacă aș fi eu universul

Te-aș aprecia mereu,

Te-aș căta în versul

Destinat de Dumnezeu.

Dacă aș fi eu mai aproape

Te-aș îmbrățișa mereu,

Te-aș lasa a reîncepe

Zi de zi un nou apogeu.

Dacă aș fi în locul timpului

Te-aș opri pe loc mereu,

Te-aș duce-n sfârșitul infinitului

Ca să-ți pun iubirea ca trofeu.

Dacă aș fi eu lângă tine

Te-aș încuraja mereu,

Te-aș iubi si in inferne

Fiind doar eroul meu.

Dacă aș fi precum un zmeu

Ți-aș vedea ochii mereu,

Ți-aș spune ca ești al meu

Cu sau fără apogeu.

Dacă aș fi precum o minge

Ți-aș da goluri eu mereu,

Ți-aș spune - învinge

Tot ce stă în drumul tău.

Dacă aș fi ca un vânt

Te-aș cuprinde mereu,

Te-aș încălzi cu un sărut

Zburând ca un zmeu.

Dacă aș fi eu lângă tine...

06.10.24

O ploaie îngâmfată,

E mereu îmfumurată.

O ființă orgolioasă

E mereu pretențioasă.

Puternicul accent

De cuvânt inocent,

Mereu impertinent

Memorat e permanent.

Un sunet minunat

Cu gluma s-a-mpăcat,

La putere a urcat

Dar a ofensat.

Frumos a triumfat

La modul repetat

Ideea de glumit

Un factor anumit.

O atenție sporită

E-n mod clar, una lovită,

De-ntuneric istovită,

Poate fi una-ngrădită.

Sus, pe-o orbită,

Privirea-i țintită,

Iar o voce ascuțită

Pare a fi una auzită.

Pe cerul nocturn

Vazut-ai un turn,

Cu stele-nflăcărate

Pașii să-ți arate.

Păsări zburătoare

Cu aripi și cu motoare,

Precum stele căzătoare

Așteptai nerăbdătoare.

Accentul pe cuvinte,

Bine-nfăptuite,

Cu o mica rugăminte

Să te reprezinte.

Așteptarea-i așteptare,

Într-o urmă de splendoare

Ce stă prin căutare

Făr’ pas de limitare...

09.05.24