Poate...
Poate nu-s perfecțiune-ntruchipată,
Dar nici prin limitrofi nu mă găsești,
Mereu voi fi limita necondiționată
Ce n-are capăt în care-s te oprești.
În orice colț n-aș mai căta,
În orice colț n-aș mai privi,
Poate acolo m-ai aștepta
Sperând că te-aș găsi.
Chiar dacă te-am văzut acum o clipă,
Chiar de știu sau nu când te-oi vedea
Gândurile stau și-mi tot furnică -
Poate acuș... din nou te-aș revedea...
Poate avem aceleași visuri
Ș-așteptăm să se împlinească,
Le-am privi după abisuri
Când privim peste fereastră.
Poate atunci ne-am întâlni,
Ne-am întâlni încă o dată,
Sentimentul iar l-am defini
Cu acea frază temperată...
13.09.24
Категория: Стихи про любовь
Все стихи автора: Ababii Faina
#Interesant
Дата публикации: 17 октября 2024
Добавлено в избранное: 2
Просмотры: 304
Стихи из этой категории
Perfecțiune
Se tot vorbește de perfecțiune,
De frumos sau de celest,
De soarele ce luminează lumea cea căzută,
Sau de frumoasele povești
Cu prinți,prințese și castele
Ori de eroii din legende,
Viteji ce încă viețuiesc,
În cărțile celebre...
Se stie despre ce vorbesc...
Cu siguranță tu iubito,
Ești singura poveste
Pe care-aș vrea s-o povestesc!
Când vine vorba de iubire
Ori frumusețea ce-i prinsă la vedere
În părul tău învolburat,
În ochii care-ți ard ca două stele,
Pe buzele ce-ți stau să mă sărute,
Sau mai degrabă să mă-ncânte
Când îmi vorbești și când zâmbești
Lăsând nostalgice suspine
Când te întorci și vrei să pleci
Și-o faci cu pași mărunți și delicați...!
Alerg și-n vise după tine
Nevrând să mă trezesc...
Sperând că pot să te sărut
Săruturi ce nu se termină
Și se învârt ca într-un cerc,
Ca să ajungă tot în locul
De unde mai devreme au plecat!
Se tot vorbește de perfecțiune,
Tu ești aceea când zâmbești,
Și mă privești poate cu milă,
Ori mai degrabă mă iubești,
Dar eu sunt cel ce te iubește mai întâi pe tine,
Precum e începutul în povești!
(20 februarie 2024 Vasilica dragostea mea)
Ești tot
Esti dorul ce-n suflet mereu trăiește
Și raza de soare ce-n inimă sclipește
Ești tot ce iubesc de când te cunosc
Visul ce-l port în mine, pe silențios
Ești vraja ce ma prinde cu ochii de foc
Mi-apari în vise și simt cum mă sufoc
Brațele tale mă aprind și mă sting
Când mă îmbrățișezi, cerul ating.
Ești dezastru ce liniște îmi aduce
Un haos blând ce mă seduce
Zâmbetul tău mă poartă in abis
Privirea ta, poarta raiului ne-a deschis.
Ești furtună și ești și alinare
Clipa ce mă doare, dar și salvare
Cu tine răsare lumina în zori
Și apune in noapte fără de culori.
Ești ce caut și pierd în fiecare vis
Ești fericire și rană...tot ce mi-e scris
Ești semn de foc eu de pământ
Mă arzi mocnit cu al tău veșmânt.
Ești luna plină ce strălucește în zare
Un tainic dor, o dulce chemare
Ești tot ce aștept să strâng la piept
Poezia să nu-mi mai fie deșert...
Fără tine
Se pare că fără tine,
Din moment ce te-ai născut,
Cosmosul în întregime,
Altă soartă ar fi avut.
Doar pentru că eşti în viaţă,
Universul are un rost
Şi este acum de faţă,
Altfel nici nu ar fi fost.
Sau...şi de-ar fi existat
Fără tine, pe un alt drum,
Altcumva ar fi arătat,
Altceva ar fi fost acum.
Un alt cer, un alt pământ,
Un alt răsărit de soare,
Alţi nori duşi de un alt vânt,
Călători spre altă zare.
Se pare că mii de stele,
Verile cu nopţi senine,
Eu şi dorurile mele,
Eram altfel...fără tine.
Viața nouă
Într-o zi așa banală
Am murit... ca să învie
Și-n cenușa incoloră
Scrisesem ultima poezie;
Lacrima tradus am în cuvinte
Cu suflarea-mi sublimată pe morminte;
Ei trăiesc ca să omoare
Fiecare rază de soare
''dar existența răului nu poate diminua
greutatea Slavei Domnului'' (C. S. Lewis filozof creștin)
Caractelul Său este descoperit teluricilor
''Căci el face să răsară soarele
peste cei răi și peste cei buni''( matei 5 cu versetul 45)
Ca ucigașii să n-aibă nici o scuză
Când vor da socoteală...
Mi-aș dori să prețuiască talentele lor
În loc să se compare cu ceilalți;
Să se afunde-n nemulțumire ca-n tro mlastină
Și să nu mai vadă-n veci luciditatea cerului...
Dacă sămânța minusculă nu moare
Nicio floare parfumată nu răsare;
noi nu înțelegem pe deplin
Caracterul Domnului cât este de senin.
Am murit ca o stea radioasă(radioasă=veselă, care răspândește raze de lumină)
Într-o explozie succintă, fabuloasă
Ca în lumina difuză degajată
Să las în noapte o speranță...
și toată frumusețea ce te sensibilizează
în natură, în iubire si-n speranță
rănile sufletului le cicatrizează...
să prindă contur în viața ta;
credința într-un dumnezeu inegalabil de bun
Am murit... ca să învie
Rostise scumpul mântuitor
Când în templul celest(Sanctuar)
Lăcrima mijlocitor...
ca să întregească numărul celor aleși
El continua ispășirea păcatului agrest
Am murit... ca să învie
mulți, mulți au murit
Și-au pironit natura păcătoasă pe o cruce;
Și au vestit evanghelia și la răscruce
(răscruce=moment hotărâtor în viața unui om)
Pentru ca rugăciunea lor să se reflecte
În viața lor...
Și iubirea lor să acopere
Multe neajunsuri, multe dureri...
(a vesti evanghelia înseamnă și să îți trăiești viața in sfințenie și dedicare pentru alții)
Astfel toți ce vor primi solia harului
Și își vor spăla hainele în sângele mielului;(simbol din cartea Apocalipsa pentru Isus)
Vor învia in ziua de apoi
Nu își vor mai aminti gustul necazului.
Clipe de final
Au mai rămas câteva clipe din anul in care tot te-am
asteptat,
Și sper ca in cel ce urmează, să nu o mai fac...
Au trecut atâtea luni de când nu ne-am mai auzit
Privesc în jurul meu, nu te văd, nu te mai simt
Mi-ai lasat inima grea... sufletul ciunt
De când ai decis să mă laşi în trecut
Mai esti doar în versuri scrise intr-un strigat mut
N-ai fost nicicum ceea ce-am crezut.
N-ai fost nici ce-ai făcut să pară.
Cândva credeam că tu ești special
Că am fost "2" nicicand o să doară...
Dar uita-te la mine cum termin acest an.
Că in anul în care te-am asteptat,
Am pierdut orice speranta, inclusiv inima...
E anul in care sufletul mi-ai condamnat,
Cu tăcerea ta cruntă și nepăsarea ta...
Tu
În ochii tăi găsesc lumina ce-mi dă speranța,
iubirea noastra ce strălucește ca o aura sublimă.
În fiecare zi, în sufletul meu izbucnește valsul
când mă gândesc la tine,iubirea mea cea divină.
Cuvintele tale îmi alină sufletul cu tandrețe
și fiecare gest mă face să mă simt specială. În preajma ta, timpul își pierde noțiunea de măsură,
și sufletul meu se deschide în a ta prezență magicală.
tu ești răsăritul ce-mi luminează diminețile,
și apusul ce-mi aduce liniștea în serile întunecate.
Cu fiecare bătaie a inimii mele, îți aduc slavă,
pentru că ești izvorul iubirii ce mă hraneste și mă-nalță.
În brațele tale găsesc adăpostul ce-mi alină ranile,
pe care-l căutam toată viața.
Și în săruturile tale descopăr întreg universul.
Tu ești visul ce-mi colorează zilele cu bucurie,
și iubirea ce-mi dă puterea să zbor către eternitate,
cu tine,
cu dragoste..
Perfecțiune
Se tot vorbește de perfecțiune,
De frumos sau de celest,
De soarele ce luminează lumea cea căzută,
Sau de frumoasele povești
Cu prinți,prințese și castele
Ori de eroii din legende,
Viteji ce încă viețuiesc,
În cărțile celebre...
Se stie despre ce vorbesc...
Cu siguranță tu iubito,
Ești singura poveste
Pe care-aș vrea s-o povestesc!
Când vine vorba de iubire
Ori frumusețea ce-i prinsă la vedere
În părul tău învolburat,
În ochii care-ți ard ca două stele,
Pe buzele ce-ți stau să mă sărute,
Sau mai degrabă să mă-ncânte
Când îmi vorbești și când zâmbești
Lăsând nostalgice suspine
Când te întorci și vrei să pleci
Și-o faci cu pași mărunți și delicați...!
Alerg și-n vise după tine
Nevrând să mă trezesc...
Sperând că pot să te sărut
Săruturi ce nu se termină
Și se învârt ca într-un cerc,
Ca să ajungă tot în locul
De unde mai devreme au plecat!
Se tot vorbește de perfecțiune,
Tu ești aceea când zâmbești,
Și mă privești poate cu milă,
Ori mai degrabă mă iubești,
Dar eu sunt cel ce te iubește mai întâi pe tine,
Precum e începutul în povești!
(20 februarie 2024 Vasilica dragostea mea)
Ești tot
Esti dorul ce-n suflet mereu trăiește
Și raza de soare ce-n inimă sclipește
Ești tot ce iubesc de când te cunosc
Visul ce-l port în mine, pe silențios
Ești vraja ce ma prinde cu ochii de foc
Mi-apari în vise și simt cum mă sufoc
Brațele tale mă aprind și mă sting
Când mă îmbrățișezi, cerul ating.
Ești dezastru ce liniște îmi aduce
Un haos blând ce mă seduce
Zâmbetul tău mă poartă in abis
Privirea ta, poarta raiului ne-a deschis.
Ești furtună și ești și alinare
Clipa ce mă doare, dar și salvare
Cu tine răsare lumina în zori
Și apune in noapte fără de culori.
Ești ce caut și pierd în fiecare vis
Ești fericire și rană...tot ce mi-e scris
Ești semn de foc eu de pământ
Mă arzi mocnit cu al tău veșmânt.
Ești luna plină ce strălucește în zare
Un tainic dor, o dulce chemare
Ești tot ce aștept să strâng la piept
Poezia să nu-mi mai fie deșert...
Fără tine
Se pare că fără tine,
Din moment ce te-ai născut,
Cosmosul în întregime,
Altă soartă ar fi avut.
Doar pentru că eşti în viaţă,
Universul are un rost
Şi este acum de faţă,
Altfel nici nu ar fi fost.
Sau...şi de-ar fi existat
Fără tine, pe un alt drum,
Altcumva ar fi arătat,
Altceva ar fi fost acum.
Un alt cer, un alt pământ,
Un alt răsărit de soare,
Alţi nori duşi de un alt vânt,
Călători spre altă zare.
Se pare că mii de stele,
Verile cu nopţi senine,
Eu şi dorurile mele,
Eram altfel...fără tine.
Viața nouă
Într-o zi așa banală
Am murit... ca să învie
Și-n cenușa incoloră
Scrisesem ultima poezie;
Lacrima tradus am în cuvinte
Cu suflarea-mi sublimată pe morminte;
Ei trăiesc ca să omoare
Fiecare rază de soare
''dar existența răului nu poate diminua
greutatea Slavei Domnului'' (C. S. Lewis filozof creștin)
Caractelul Său este descoperit teluricilor
''Căci el face să răsară soarele
peste cei răi și peste cei buni''( matei 5 cu versetul 45)
Ca ucigașii să n-aibă nici o scuză
Când vor da socoteală...
Mi-aș dori să prețuiască talentele lor
În loc să se compare cu ceilalți;
Să se afunde-n nemulțumire ca-n tro mlastină
Și să nu mai vadă-n veci luciditatea cerului...
Dacă sămânța minusculă nu moare
Nicio floare parfumată nu răsare;
noi nu înțelegem pe deplin
Caracterul Domnului cât este de senin.
Am murit ca o stea radioasă(radioasă=veselă, care răspândește raze de lumină)
Într-o explozie succintă, fabuloasă
Ca în lumina difuză degajată
Să las în noapte o speranță...
și toată frumusețea ce te sensibilizează
în natură, în iubire si-n speranță
rănile sufletului le cicatrizează...
să prindă contur în viața ta;
credința într-un dumnezeu inegalabil de bun
Am murit... ca să învie
Rostise scumpul mântuitor
Când în templul celest(Sanctuar)
Lăcrima mijlocitor...
ca să întregească numărul celor aleși
El continua ispășirea păcatului agrest
Am murit... ca să învie
mulți, mulți au murit
Și-au pironit natura păcătoasă pe o cruce;
Și au vestit evanghelia și la răscruce
(răscruce=moment hotărâtor în viața unui om)
Pentru ca rugăciunea lor să se reflecte
În viața lor...
Și iubirea lor să acopere
Multe neajunsuri, multe dureri...
(a vesti evanghelia înseamnă și să îți trăiești viața in sfințenie și dedicare pentru alții)
Astfel toți ce vor primi solia harului
Și își vor spăla hainele în sângele mielului;(simbol din cartea Apocalipsa pentru Isus)
Vor învia in ziua de apoi
Nu își vor mai aminti gustul necazului.
Clipe de final
Au mai rămas câteva clipe din anul in care tot te-am
asteptat,
Și sper ca in cel ce urmează, să nu o mai fac...
Au trecut atâtea luni de când nu ne-am mai auzit
Privesc în jurul meu, nu te văd, nu te mai simt
Mi-ai lasat inima grea... sufletul ciunt
De când ai decis să mă laşi în trecut
Mai esti doar în versuri scrise intr-un strigat mut
N-ai fost nicicum ceea ce-am crezut.
N-ai fost nici ce-ai făcut să pară.
Cândva credeam că tu ești special
Că am fost "2" nicicand o să doară...
Dar uita-te la mine cum termin acest an.
Că in anul în care te-am asteptat,
Am pierdut orice speranta, inclusiv inima...
E anul in care sufletul mi-ai condamnat,
Cu tăcerea ta cruntă și nepăsarea ta...
Tu
În ochii tăi găsesc lumina ce-mi dă speranța,
iubirea noastra ce strălucește ca o aura sublimă.
În fiecare zi, în sufletul meu izbucnește valsul
când mă gândesc la tine,iubirea mea cea divină.
Cuvintele tale îmi alină sufletul cu tandrețe
și fiecare gest mă face să mă simt specială. În preajma ta, timpul își pierde noțiunea de măsură,
și sufletul meu se deschide în a ta prezență magicală.
tu ești răsăritul ce-mi luminează diminețile,
și apusul ce-mi aduce liniștea în serile întunecate.
Cu fiecare bătaie a inimii mele, îți aduc slavă,
pentru că ești izvorul iubirii ce mă hraneste și mă-nalță.
În brațele tale găsesc adăpostul ce-mi alină ranile,
pe care-l căutam toată viața.
Și în săruturile tale descopăr întreg universul.
Tu ești visul ce-mi colorează zilele cu bucurie,
și iubirea ce-mi dă puterea să zbor către eternitate,
cu tine,
cu dragoste..
Другие стихотворения автора
M-am îndrăgostit
De-ai s-ajungi
În versuri lungi,
Vreau ca să-ți descriu,
Sentimentul cel mai viu...
S-a ivit în claritate
Și n-a fost el înțeles,
Dar apoi cu puritate
S-a lăsat subînțeles.
Mereu m-am tot gândit
Că-n nimic nu mă implic
Dar oricum mi-ai împărțit
Sentimentul cel lipsit.
Nu știu cum ai reușit
Dar cumva m-ai cucerit
Fiind atât de diferit
Te-ai ales a fi iubit.
În ritm grăbit
Soarele a răsărit
Și frumos a licărit
Peste dealul cel umbrit.
La fel și dragostea
Precum o stea,
Mereu călătorea
În inimioara mea.
13.05.24
Eu sunt...
Sunt puful ce călătorește
În orice colț dorește,
Iar orice persoana ne-ntânlnește
Are o dorință ce se-mplinește.
Dar apoi, dispariția
Îți face apariția
Și prin timp călătorind,
Mereu auzind
O frază copleșitoare,
Rostită cu ardoare,
Păpădia e un soare
Ce se pierde-n zare,
Dar amintirile fermecătoare,
Pleacă oare?
Compusă la 21.10.2023
Dragostea prin cărți
În fiecare carte dragostea-i ca și un basm,
Un basm frumos, cu fantezii rămase-n vis,
Cu sentimentele trăite-n mare 'ntuziasm
Ce stau doar după cheia unui lacăt închis.
Momente plăcute poți începe să trăiești,
Clipe imaginare poți începe să percepi,
De fiece dată când un roman îl recitești
Cu un sens ce mai adânc îl tot concepi.
Ori de câte ori auzi o nouă replică-n sondaj
Cum că... dragostea reală-i doar prin cărți...
Doar după acel îndepărtat... tainic pasaj...
Mereu parcă ți-ar rupe inima-n bucăți...
De ce, de ce să fie doar prin cărți,
De ce să nu fie și-n reala vreme,
De ce să nu mai fie ș-prin alte părți,
Să cutremure prin orice culme?
De ce nu credem c-ar fi posibilă voința,
C-ar fi posibil să luptăm cu încredere,
Să mergem înainte mereu tot cu știința
Că doar fațada-i făcută din acele litere?
15.10.24
Doar pe Tine Te Iubesc
Atât cât mai zâmbesc
Doar pe tine te iubesc,
Lângă tine-aș înflori
Și mereu te-aș tot iubi.
Inima, tare-mi mai bate,
Gândul, la tine străbate,
O clipă-n urmă ne-am văzut
Dar, dorul, n-a mai dispărut .
Timpul, de-aș putea opri,
Doar pe tine te-aș privi,
Ți-aș mai spune un te iubesc
Peste infinitul cel firesc.
21.09.24
Mereu împreună
Timpul oricum prea repede trecea
Chiar dacă se mai oprea
Noi doi, am fost și vom fi
Găsiți în infinitul ce nu se va sfârși.
Tu ești soarele ce mă-ncălzește,
Luna sub care visez,
Timpul ce se mai oprește
Fără să-mi imaginez.
O mie și una de stele din noapte
Îmi comunică prin șoapte
Fiind aprinse pentru a-ți arăta
Calea spre inima mea.
Un simplu fenomen am distins:
Înainte de tine... nimic n-avea sens
Dar, acum, fără ca să mai gândesc
Împreună cu tine, simt ca trăiesc.
Doar evitând vorba lumii,
Urmându-mi vocea inimii,
Spre tine călătoresc
Ca să-ți spun că TE IUBESC!
20.08.24
Bunicul meu
Bunicul meu,
Îmi spune mereu:
Să fii cuminte
I-a mea rugăminte
E atât de duios
Pe cât și de haios!
Spuneam ca n-are dreptate
Dar făceam multe păcate...
Priveam în ochii lui
Fiind așa căprui
Frumoși ca niște zmei
Culeși din flori de tei.
Înțelepciune multă are,
Dar și ani mulți are,
Iar eu, precum o floare,
Mă uit la mândru' Soare!
22.07.2021
M-am îndrăgostit
De-ai s-ajungi
În versuri lungi,
Vreau ca să-ți descriu,
Sentimentul cel mai viu...
S-a ivit în claritate
Și n-a fost el înțeles,
Dar apoi cu puritate
S-a lăsat subînțeles.
Mereu m-am tot gândit
Că-n nimic nu mă implic
Dar oricum mi-ai împărțit
Sentimentul cel lipsit.
Nu știu cum ai reușit
Dar cumva m-ai cucerit
Fiind atât de diferit
Te-ai ales a fi iubit.
În ritm grăbit
Soarele a răsărit
Și frumos a licărit
Peste dealul cel umbrit.
La fel și dragostea
Precum o stea,
Mereu călătorea
În inimioara mea.
13.05.24
Eu sunt...
Sunt puful ce călătorește
În orice colț dorește,
Iar orice persoana ne-ntânlnește
Are o dorință ce se-mplinește.
Dar apoi, dispariția
Îți face apariția
Și prin timp călătorind,
Mereu auzind
O frază copleșitoare,
Rostită cu ardoare,
Păpădia e un soare
Ce se pierde-n zare,
Dar amintirile fermecătoare,
Pleacă oare?
Compusă la 21.10.2023
Dragostea prin cărți
În fiecare carte dragostea-i ca și un basm,
Un basm frumos, cu fantezii rămase-n vis,
Cu sentimentele trăite-n mare 'ntuziasm
Ce stau doar după cheia unui lacăt închis.
Momente plăcute poți începe să trăiești,
Clipe imaginare poți începe să percepi,
De fiece dată când un roman îl recitești
Cu un sens ce mai adânc îl tot concepi.
Ori de câte ori auzi o nouă replică-n sondaj
Cum că... dragostea reală-i doar prin cărți...
Doar după acel îndepărtat... tainic pasaj...
Mereu parcă ți-ar rupe inima-n bucăți...
De ce, de ce să fie doar prin cărți,
De ce să nu fie și-n reala vreme,
De ce să nu mai fie ș-prin alte părți,
Să cutremure prin orice culme?
De ce nu credem c-ar fi posibilă voința,
C-ar fi posibil să luptăm cu încredere,
Să mergem înainte mereu tot cu știința
Că doar fațada-i făcută din acele litere?
15.10.24
Doar pe Tine Te Iubesc
Atât cât mai zâmbesc
Doar pe tine te iubesc,
Lângă tine-aș înflori
Și mereu te-aș tot iubi.
Inima, tare-mi mai bate,
Gândul, la tine străbate,
O clipă-n urmă ne-am văzut
Dar, dorul, n-a mai dispărut .
Timpul, de-aș putea opri,
Doar pe tine te-aș privi,
Ți-aș mai spune un te iubesc
Peste infinitul cel firesc.
21.09.24
Mereu împreună
Timpul oricum prea repede trecea
Chiar dacă se mai oprea
Noi doi, am fost și vom fi
Găsiți în infinitul ce nu se va sfârși.
Tu ești soarele ce mă-ncălzește,
Luna sub care visez,
Timpul ce se mai oprește
Fără să-mi imaginez.
O mie și una de stele din noapte
Îmi comunică prin șoapte
Fiind aprinse pentru a-ți arăta
Calea spre inima mea.
Un simplu fenomen am distins:
Înainte de tine... nimic n-avea sens
Dar, acum, fără ca să mai gândesc
Împreună cu tine, simt ca trăiesc.
Doar evitând vorba lumii,
Urmându-mi vocea inimii,
Spre tine călătoresc
Ca să-ți spun că TE IUBESC!
20.08.24
Bunicul meu
Bunicul meu,
Îmi spune mereu:
Să fii cuminte
I-a mea rugăminte
E atât de duios
Pe cât și de haios!
Spuneam ca n-are dreptate
Dar făceam multe păcate...
Priveam în ochii lui
Fiind așa căprui
Frumoși ca niște zmei
Culeși din flori de tei.
Înțelepciune multă are,
Dar și ani mulți are,
Iar eu, precum o floare,
Mă uit la mândru' Soare!
22.07.2021