Poate...
Poate nu-s perfecțiune-ntruchipată,
Dar nici prin limitrofi nu mă găsești,
Mereu voi fi limita necondiționată
Ce n-are capăt în care-s te oprești.
În orice colț n-aș mai căta,
În orice colț n-aș mai privi,
Poate acolo m-ai aștepta
Sperând că te-aș găsi.
Chiar dacă te-am văzut acum o clipă,
Chiar de știu sau nu când te-oi vedea
Gândurile stau și-mi tot furnică -
Poate acuș... din nou te-aș revedea...
Poate avem aceleași visuri
Ș-așteptăm să se împlinească,
Le-am privi după abisuri
Când privim peste fereastră.
Poate atunci ne-am întâlni,
Ne-am întâlni încă o dată,
Sentimentul iar l-am defini
Cu acea frază temperată...
13.09.24
Категория: Стихи про любовь
Все стихи автора: Ababii Faina
#Interesant
Дата публикации: 17 октября 2024
Добавлено в избранное: 2
Просмотры: 313
Стихи из этой категории
Domnişoara Pogany
Iubita mea,
tu, Pasăre măiastră,
tu care zi de zi,
în lutul buzelor noastre
ciopleşti Poarta sărutului,
doar pentru noi doi.
Ia-mă şi mă urcă
pe Coloana fără sfârşit a iubirii tale,
până sus de tot,
deasupra de cuvinte,
în ţinutul iubirilor veşnice.
Acolo unde gurile noastre
dezbrăcate de cuvinte,
vor adormi îmbrăţişate
pe Masa tăcerii.
Ultimul vin
Doream un ultim vin cu tine
Si-o ultimă îmbratișare
Să-l bem în 2, în taină
Fără să ne vorbim...
Liniștea divină
În 2 sa o simțim...
Voiam un ultim vin cu tine
În viitor , cândva...
Să simți și tu ca mine
Că suntem altceva.
Un ultim vin, o-mbrățisare,
Tot ce de la tine am sperat
Dar m-ai lăsat in uitare
Și visul... l-am abandonat.
Eram...!
Calc pe-alee în Copou, de care
multe amintiri mă leagă,
Încă de când eram student
și-am întâlnit o fată dragă.
S-a întâmplat tare demult
pe anotimp de toamnă,
Când toți eram tovarăși și
interzis cuvântul doamnă.
Eram și eu și ea atât de tineri
și fără a simți grija cotidiană,
Și nici s-avem habar, că mintea
omului este vicleană.
Îmi amintesc cu câte mreje
am fost încins de Cupidon,
Că toată ziua la ea visam,
iar noaptea n-aveam somn.
N-a fost ușor s-o cuceresc
și să-mi accepte prietenia,
Așa c-a trebuit neortodox,
să-mi folosesc și viclenia.
Dar fapta mea n-a fost ceva
de care să mă rușinez,
Și doar mici tertipuri,
s-ajung la ea și să flirtez.
Erau pe-atunci alte principii,
în perioada greu apusă,
Pe care mulți români n-o înțeleg,
decât dacă e spusă.
Aici pe-alei mi-am cunoscut aleasa
și o pereche am format,
Și simt că-n astă viața scurtă,
sunt omul și soțul...binecuvântat!
Seara tristă...
Seara tristă fără tine
Dorul în piept îmi vine
Inima te vrea mai tare
Dar dragostea ta dispare
Câte zile sunt în an
Câte ore sunt pe plan
Inima îmi spune du-te
Vocea ta o aude
Și ușa e deschisă
Urechile auzise
Vocea ta ce-a caldă
Ce înima îmi arde
Un ritm îl aud în spate
Ca nopțile de vară caldă
Când stăteam și ne uităm la lună
Până pe iarbă apărea brumă
Te țineam în brațe strâns
Dar în suflet aveam un plâns
Știam că nu va fi mereu așa
Că vei pleca și mă vei lăsa
Și chiar la început de iarnă
Mi-ai spus că pleci odată
Și așteptam să vii înapoi
Dar răspunsul îl știam amândoi
Ai ales să pleci de tot
Mai lăsat într-un potop
Inima te voia mai tare
Și striga fără suflare
Te chema , te voia
Alinarea o dorea
A trecut anul împrejur
Dar nu mai vii, și jur
Jur că te voi iubi mereu
Chiar de îmi va fi greu
Să te văd cu altul acum
Și zic să no mai spun
Dar totuși nu mai pot
Te vreau mult înapoi
Ai fost totul , liniștea
Sufletul și viața mea
Am scris poezii despre tine
Că gândul la tine îmi vine
Sute de scrisori am scris
Și ți le trimit în vis
Lumea unde suntem noi
Împreună amândoi
În brațe la mine stai
Te iubesc și tu știai...
Într-o zi de vară
Într-o zi de vară
Privirea ta m-a tulburat,
A noastră prima întâlnire,
A fost de neuitat.
Ai perceput ca ești al meu odinioară,
Și eu am înțeles că sunt a ta,
M-ai strâns în brațe într-o zi de vară,
Punându-mi mâna mea în mâna ta.
Stârnit-au-n mine o credere,
Cum n-am simțit până acum,
Dragostea din prima vedere,
Oare ea a fost, sau nu?
Însă apoi tu ai uitat de mine,
Iar eu mă sufocam de lacrimile amare,
Știai ce faci, ca nu e bine !
Dar tot ce noi iubim, peurmă moare.
Când eu plecam te-am acuprins,
Lăsându-mi sufletul să piară,
Ce am numit dragoste, s-a stins,
Cum s-a aprins, într-o zi de vară.
Domnişoara Pogany
Iubita mea,
tu, Pasăre măiastră,
tu care zi de zi,
în lutul buzelor noastre
ciopleşti Poarta sărutului,
doar pentru noi doi.
Ia-mă şi mă urcă
pe Coloana fără sfârşit a iubirii tale,
până sus de tot,
deasupra de cuvinte,
în ţinutul iubirilor veşnice.
Acolo unde gurile noastre
dezbrăcate de cuvinte,
vor adormi îmbrăţişate
pe Masa tăcerii.
Ultimul vin
Doream un ultim vin cu tine
Si-o ultimă îmbratișare
Să-l bem în 2, în taină
Fără să ne vorbim...
Liniștea divină
În 2 sa o simțim...
Voiam un ultim vin cu tine
În viitor , cândva...
Să simți și tu ca mine
Că suntem altceva.
Un ultim vin, o-mbrățisare,
Tot ce de la tine am sperat
Dar m-ai lăsat in uitare
Și visul... l-am abandonat.
Eram...!
Calc pe-alee în Copou, de care
multe amintiri mă leagă,
Încă de când eram student
și-am întâlnit o fată dragă.
S-a întâmplat tare demult
pe anotimp de toamnă,
Când toți eram tovarăși și
interzis cuvântul doamnă.
Eram și eu și ea atât de tineri
și fără a simți grija cotidiană,
Și nici s-avem habar, că mintea
omului este vicleană.
Îmi amintesc cu câte mreje
am fost încins de Cupidon,
Că toată ziua la ea visam,
iar noaptea n-aveam somn.
N-a fost ușor s-o cuceresc
și să-mi accepte prietenia,
Așa c-a trebuit neortodox,
să-mi folosesc și viclenia.
Dar fapta mea n-a fost ceva
de care să mă rușinez,
Și doar mici tertipuri,
s-ajung la ea și să flirtez.
Erau pe-atunci alte principii,
în perioada greu apusă,
Pe care mulți români n-o înțeleg,
decât dacă e spusă.
Aici pe-alei mi-am cunoscut aleasa
și o pereche am format,
Și simt că-n astă viața scurtă,
sunt omul și soțul...binecuvântat!
Seara tristă...
Seara tristă fără tine
Dorul în piept îmi vine
Inima te vrea mai tare
Dar dragostea ta dispare
Câte zile sunt în an
Câte ore sunt pe plan
Inima îmi spune du-te
Vocea ta o aude
Și ușa e deschisă
Urechile auzise
Vocea ta ce-a caldă
Ce înima îmi arde
Un ritm îl aud în spate
Ca nopțile de vară caldă
Când stăteam și ne uităm la lună
Până pe iarbă apărea brumă
Te țineam în brațe strâns
Dar în suflet aveam un plâns
Știam că nu va fi mereu așa
Că vei pleca și mă vei lăsa
Și chiar la început de iarnă
Mi-ai spus că pleci odată
Și așteptam să vii înapoi
Dar răspunsul îl știam amândoi
Ai ales să pleci de tot
Mai lăsat într-un potop
Inima te voia mai tare
Și striga fără suflare
Te chema , te voia
Alinarea o dorea
A trecut anul împrejur
Dar nu mai vii, și jur
Jur că te voi iubi mereu
Chiar de îmi va fi greu
Să te văd cu altul acum
Și zic să no mai spun
Dar totuși nu mai pot
Te vreau mult înapoi
Ai fost totul , liniștea
Sufletul și viața mea
Am scris poezii despre tine
Că gândul la tine îmi vine
Sute de scrisori am scris
Și ți le trimit în vis
Lumea unde suntem noi
Împreună amândoi
În brațe la mine stai
Te iubesc și tu știai...
Într-o zi de vară
Într-o zi de vară
Privirea ta m-a tulburat,
A noastră prima întâlnire,
A fost de neuitat.
Ai perceput ca ești al meu odinioară,
Și eu am înțeles că sunt a ta,
M-ai strâns în brațe într-o zi de vară,
Punându-mi mâna mea în mâna ta.
Stârnit-au-n mine o credere,
Cum n-am simțit până acum,
Dragostea din prima vedere,
Oare ea a fost, sau nu?
Însă apoi tu ai uitat de mine,
Iar eu mă sufocam de lacrimile amare,
Știai ce faci, ca nu e bine !
Dar tot ce noi iubim, peurmă moare.
Când eu plecam te-am acuprins,
Lăsându-mi sufletul să piară,
Ce am numit dragoste, s-a stins,
Cum s-a aprins, într-o zi de vară.
Другие стихотворения автора
Amploarea așteptării
Ce-a fost ieri, e o istorie,
Ce-ar fi mâine, e un mister,
Ce este astăzi, e o victorie,
Un cadou cât mai lejer.
Istoria, n-are sens mereu,
Misterul, e o simplă ghicitoare,
Victoria, obținută atât de greu,
Este lecția de sărbătoare.
Sensul ne-nțeles așteaptă
În răspunsul de la ghicitoare,
Fiind greu de găsit vreo dată
Traind viața în amploare.
Așteptarea-i imposibil de finit
Iubind răspunsul aferent
Fiind total nedefinit
Cu amploarea-i din prezent.
Onoarea cea mai mare
E zâmbetul ce-l mai dețin,
E tot ce pot numi valoare
Pentru pierderea-n destin...
Manuscrisul Toamnei
Apare doar ca umbra-n soare,
Doar atunci când e nevoia.
Victoria-n unica-ți valoare
Ce-n carte se tot reînoia...
Toamna arată frumusețea
De-a lăsa și de-a pleca,
De-a uita toată tristețea
Simțul cărei ne apleca.
Poate poezia ne creează,
Poate poezia ne distruge,
Dar oricum, totul militează -
Se-ntocmesc căi indifuge.
Arată totul la alegere,
Dar nu-i totul cu folos,
Aș da versu-n înțelegere
Pentru cei mai valoros.
Stelele-s doar în paradis
Visându-le d-aici, de jos,
Dar viața-i un manuscris -
Fiind cel mai prețios.
Viața-i ca și-o frunză,
Când mai vine toamna
Te legi de-o pânză
Să nu-ți cazi capcana...
N-aș putea...
Pe pășune, sub un pom,
Se găsea relaxul meu
Când eram doar pui de om
Ș-alergam după un zmeu...
Marea Roșie-i sărată,
Dar oricum e populară,
Eu în vise doar bogată
Cu lacrima-mi amară...
Oricât n-aș mai spune
Că aș vrea să uit Eu tot,
Tot n-o fac pe bune,
E ceva ce chiar nu pot.
Vifor rece ar fi sosit
De când tu ai fi plecat,
Vântul nici nu s-a gândit
De pe dată m-a luat...
Fizica-n raporturi exprimată
E-un tabel de ne-nțeles,
Gândurile-n val de-o dată
Sunt un dar ce te-au ales.
Cercul Speranței
Într-o viață pozitivă
Sunt și zile negative
Fiind la fel de senzitivă
Ca și-n coduri inactive.
Furtună groaznică-ți sosește
Cât în minte-ți ripostezi
Dar, inima-ți zâmbește
Stând prin ploaie-s dansezi.
Fericirea, stă prin stele
Doar pe-acolo-mi amintesc
Cum erau visele mele
Lângă înger ca-s trăiesc.
De la dorința-n spre infinit
La speranța-n spre final
Ajuns-ar gândul ruginit
Visând ca-n infernal...
Infinitul sau sfârșitul,
Ambele vor mai sosi
Simțindu-se ca mitul
Ce-n timp călători...
Prin ceea ce te-omoară
Simți că mai trăiești
Nimic nu te doboară
Cât viața-ți răsfoiești.
08.12.24
Arome amestecate-n somnul adormit
Mărul otrăvit, dar gustos a fost,
A reușit și-a trezit, somnul adormit
Manifestându-și al sau dulce rost
Prin sărata-i patimă ce-a tot rănit.
Oriunde nu ar fi, tot nu este aici,
Perfecta vorbă-n care am tot privit
M-ar fi lăsat doar cu prietenul arici
Ce-n orice colț m-a sprijinit.
N-o să-i uit gustul nicicând,
Fiind cel mai special simțit
Oferindu-l timpu-ți sacrificând
În jocu-ncare m-ai hoțit...
O lecție
O zi fericită
Înseamnă o viață-mplinită,
O zi cu succes
E o viață cu progres.
Zile cu cuburi de gheață
Sunt o lecție de viață
Ce-ti oferă o povață
Fiind m-ai îndrăzneață!
Succesul la noroc
E deșertul din hârtop,
Mereu c-un nou provoc
E caderea-n potop...
Ridicarea cu succes
E realul tău progres
Dacă-i bine înțeles
Cât te afli în proces!
16.10.2022
Amploarea așteptării
Ce-a fost ieri, e o istorie,
Ce-ar fi mâine, e un mister,
Ce este astăzi, e o victorie,
Un cadou cât mai lejer.
Istoria, n-are sens mereu,
Misterul, e o simplă ghicitoare,
Victoria, obținută atât de greu,
Este lecția de sărbătoare.
Sensul ne-nțeles așteaptă
În răspunsul de la ghicitoare,
Fiind greu de găsit vreo dată
Traind viața în amploare.
Așteptarea-i imposibil de finit
Iubind răspunsul aferent
Fiind total nedefinit
Cu amploarea-i din prezent.
Onoarea cea mai mare
E zâmbetul ce-l mai dețin,
E tot ce pot numi valoare
Pentru pierderea-n destin...
Manuscrisul Toamnei
Apare doar ca umbra-n soare,
Doar atunci când e nevoia.
Victoria-n unica-ți valoare
Ce-n carte se tot reînoia...
Toamna arată frumusețea
De-a lăsa și de-a pleca,
De-a uita toată tristețea
Simțul cărei ne apleca.
Poate poezia ne creează,
Poate poezia ne distruge,
Dar oricum, totul militează -
Se-ntocmesc căi indifuge.
Arată totul la alegere,
Dar nu-i totul cu folos,
Aș da versu-n înțelegere
Pentru cei mai valoros.
Stelele-s doar în paradis
Visându-le d-aici, de jos,
Dar viața-i un manuscris -
Fiind cel mai prețios.
Viața-i ca și-o frunză,
Când mai vine toamna
Te legi de-o pânză
Să nu-ți cazi capcana...
N-aș putea...
Pe pășune, sub un pom,
Se găsea relaxul meu
Când eram doar pui de om
Ș-alergam după un zmeu...
Marea Roșie-i sărată,
Dar oricum e populară,
Eu în vise doar bogată
Cu lacrima-mi amară...
Oricât n-aș mai spune
Că aș vrea să uit Eu tot,
Tot n-o fac pe bune,
E ceva ce chiar nu pot.
Vifor rece ar fi sosit
De când tu ai fi plecat,
Vântul nici nu s-a gândit
De pe dată m-a luat...
Fizica-n raporturi exprimată
E-un tabel de ne-nțeles,
Gândurile-n val de-o dată
Sunt un dar ce te-au ales.
Cercul Speranței
Într-o viață pozitivă
Sunt și zile negative
Fiind la fel de senzitivă
Ca și-n coduri inactive.
Furtună groaznică-ți sosește
Cât în minte-ți ripostezi
Dar, inima-ți zâmbește
Stând prin ploaie-s dansezi.
Fericirea, stă prin stele
Doar pe-acolo-mi amintesc
Cum erau visele mele
Lângă înger ca-s trăiesc.
De la dorința-n spre infinit
La speranța-n spre final
Ajuns-ar gândul ruginit
Visând ca-n infernal...
Infinitul sau sfârșitul,
Ambele vor mai sosi
Simțindu-se ca mitul
Ce-n timp călători...
Prin ceea ce te-omoară
Simți că mai trăiești
Nimic nu te doboară
Cât viața-ți răsfoiești.
08.12.24
Arome amestecate-n somnul adormit
Mărul otrăvit, dar gustos a fost,
A reușit și-a trezit, somnul adormit
Manifestându-și al sau dulce rost
Prin sărata-i patimă ce-a tot rănit.
Oriunde nu ar fi, tot nu este aici,
Perfecta vorbă-n care am tot privit
M-ar fi lăsat doar cu prietenul arici
Ce-n orice colț m-a sprijinit.
N-o să-i uit gustul nicicând,
Fiind cel mai special simțit
Oferindu-l timpu-ți sacrificând
În jocu-ncare m-ai hoțit...
O lecție
O zi fericită
Înseamnă o viață-mplinită,
O zi cu succes
E o viață cu progres.
Zile cu cuburi de gheață
Sunt o lecție de viață
Ce-ti oferă o povață
Fiind m-ai îndrăzneață!
Succesul la noroc
E deșertul din hârtop,
Mereu c-un nou provoc
E caderea-n potop...
Ridicarea cu succes
E realul tău progres
Dacă-i bine înțeles
Cât te afli în proces!
16.10.2022