Poate...
Poate nu-s perfecțiune-ntruchipată,
Dar nici prin limitrofi nu mă găsești,
Mereu voi fi limita necondiționată
Ce n-are capăt în care-s te oprești.
În orice colț n-aș mai căta,
În orice colț n-aș mai privi,
Poate acolo m-ai aștepta
Sperând că te-aș găsi.
Chiar dacă te-am văzut acum o clipă,
Chiar de știu sau nu când te-oi vedea
Gândurile stau și-mi tot furnică -
Poate acuș... din nou te-aș revedea...
Poate avem aceleași visuri
Ș-așteptăm să se împlinească,
Le-am privi după abisuri
Când privim peste fereastră.
Poate atunci ne-am întâlni,
Ne-am întâlni încă o dată,
Sentimentul iar l-am defini
Cu acea frază temperată...
13.09.24
Categoria: Poezii de dragoste
Toate poeziile autorului: Ababii Faina
#Interesant
Data postării: 17 octombrie 2024
Adăugat la favorite: 2
Vizualizări: 340
Poezii din aceiaşi categorie
Nu stiu
Nu știu să strig să te întorci,
Cuvintele pe foi le frâng.
Te văd cum pleci, cu paşii reci,
Că tot ce-am fost..s-a rupt.
Nu știu să-ți chem privirea înapoi,
Să te agăț de-un gând, să stai.
Tu mergi, iar eu mă zbat în foc.
Și lumea mea se face iad.
Nu știu să schimb ce-i scris să fie,
Să te opresc dintr-un cuvânt
Doar sufletul si inima, nebună, vie,
Îți mai șoptește numele în gând...
Și doare. Doare-n fiecare os,
Să stiu că-mi esti mult prea departe,
Că ce-a fost viu și am gândit frumos,
Rămâne-n mine..si într-o carte...
Scrisă în nopți pline de tăcere,
Cu marginile roase de oftat.
Sperând o clipă de poveste
...o-mbrățisare... un vin în pahar...
O dragoste pierduta
Ne-am întâlnit în toamna anului nescris
Un an ce as fi vrut să-l uit
Căci unica lumina prin beznă ce a răzbătut
Ai fost doar tu in singuraticul apus
Prin parcuri,pe alei
Lumina ta orbea
Miam cumpărat și ochelari de soare
Prin ei că sa te pot vedea
Nu pot să scriu
Nu-mi vin in minte slove
Ca frumusețea ta sa o descriu
Nu îmi ajunge o viață,și nici noua
In dimineață,noapte aproape
Stăteam la lacul amorțit
Privind în ochii tăi căprui
Am înțeles că m-am îndrăgostit
Trecuseră nu mult
Și tu ai dispărut
Am tras un fum uitându-ma la luna
Înțelegând,de tot că te-am pierdut
Ecou de voci în gînd îmi răsunau
Dar eu voiam pe a ta sa o ascult
Mă zbat să-mi amintesc macar un tembru mut
Dar glasul tau divin,treptat am inceput s-al uit
Aevea-n vis,te intilneam mai des
Mai des tot întâlneam și vinul
Mai nebunit nespus,precum un roșu trandafir
Mi-ai arătat cei asta frumusețe
Apoi cu spini amari tu mai străpuns.
Am incercat sa uit de tot
Dar nu mi sa primit
Mereu voi crede eu in viitor
Unde vom fi noi doi iubiți
Scrisoare către tine partea 4
Auzi inima mea cum bate tare?
E pentru tine, să mă simți aproape,
Să ne veghem somnul pe rând,
Să ne trezim zâmbind.
Aș vrea să simt buzele tale dulci și răsfăț în doi,
Să ne lăsăm purtați de val,
Fără să ne deranjeze nimeni.
Tu nu poți să fi înlocuit de nici unul,
Fiindcă ti-am promis că te voi aștepta,
Și nu am mințit, m-am ținut de promisiunea mea.
Cosmos
Cosmos, mi-ai spus că inima are 4 camere
Și că toate bat pentru mine
Mințeai atât de frumos, atât de bine.
Mâna ta îmi tremura părul ca focul
Când te jucai cu lobul urechii mă treceau fiorii,
Căci am simțit că ești tu alesul.
Și grăbeam pașii căci nu voiam să mă simți slabă
Dar ochii mă dădeau de gol când te băgai în seamă.
Ți-ai desprins aripile și ai zburat așa în cer
Ai luminat tot creștetul
Te-ai pogorât în Lucifer.
Erai frumos, plin de dorințe
Mi-ai spus că nu sunt pentru tine
Atunci o venă mi-a cedat
Și o cameră s-a astupat.
Din toate 4, băteau 3
Deși simțeam că ești al ei
Am îngropat speranța-n ramă
Și-am astupat-o cu otravă.
Ai încercat să îmi faci vrăji
Dar n-ai știut că sunt din copci
Căci nu ești primul ce-a mișcat
Mărul lui Eva ne-mușcat.
Te-ai transformat apoi în șarpe
Să-mi citești gândurile toate
Dar nu știai că sunt de lut
Și o să te-ngrop, și-o să te-astup.
Din 4 camere ce-aveam
Ai dărâmat-o tu cumva
Pe cea care mă mai mișcă
Să simt ceva, să am ceva.
Dar au rămas cele de fier
Nu mai iubesc, măi Lucifer
Căci m-ai mințit și m-ai trădat
Iar eu m-am transformat în iad...
Dă noaptea afară din casă...
Dă noaptea afară din casă,
Și visul ascunde-l sub pernă,
Privirea spre mine o lasă,
În valuri să curgă eternă.
Stinge și focul din sobă,
Răcoarea să-ți dănțuie-n sânge,
Privirea învălui-o-n robă,
Și ține-o ascunsă când plânge.
Scoateți afară din casă și patul,
Dormi pe podeaua înghețată,
Carnea să-ți simtă oftatul,
Iar neantul durerea de fată.
Dă noaptea afară din noapte,
Și stelele fă-le mănunchi,
Rostește divinele șoapte,
Și cazi prăbușită-n genunchi.
Primește iubito lumina,
Și fă-te cum erai de frumoasă,
Leapădă-te azi de străina,
Ce te vrea a nopții mireasă.
In alta viata
Ceva nu poate fi,
Oceane ne despart,
Dar eu te voi privi așa cum privesc cerul,
Înlănțuite inimi,și ieri, și mâine,si-azi,
In alte vieți vom fi precum doi stropi de roua
Ce se unesc, prea limpezi,
Desăvârșind misterul.
In alte vieți vom fi vioare
Ce -si canta una alteia sublim,
Privesc pe geam cu ochii triști,
O lacrimă arat-un vis pierdut,
Un vis ce e mai minunat că cerul..
Nu stiu
Nu știu să strig să te întorci,
Cuvintele pe foi le frâng.
Te văd cum pleci, cu paşii reci,
Că tot ce-am fost..s-a rupt.
Nu știu să-ți chem privirea înapoi,
Să te agăț de-un gând, să stai.
Tu mergi, iar eu mă zbat în foc.
Și lumea mea se face iad.
Nu știu să schimb ce-i scris să fie,
Să te opresc dintr-un cuvânt
Doar sufletul si inima, nebună, vie,
Îți mai șoptește numele în gând...
Și doare. Doare-n fiecare os,
Să stiu că-mi esti mult prea departe,
Că ce-a fost viu și am gândit frumos,
Rămâne-n mine..si într-o carte...
Scrisă în nopți pline de tăcere,
Cu marginile roase de oftat.
Sperând o clipă de poveste
...o-mbrățisare... un vin în pahar...
O dragoste pierduta
Ne-am întâlnit în toamna anului nescris
Un an ce as fi vrut să-l uit
Căci unica lumina prin beznă ce a răzbătut
Ai fost doar tu in singuraticul apus
Prin parcuri,pe alei
Lumina ta orbea
Miam cumpărat și ochelari de soare
Prin ei că sa te pot vedea
Nu pot să scriu
Nu-mi vin in minte slove
Ca frumusețea ta sa o descriu
Nu îmi ajunge o viață,și nici noua
In dimineață,noapte aproape
Stăteam la lacul amorțit
Privind în ochii tăi căprui
Am înțeles că m-am îndrăgostit
Trecuseră nu mult
Și tu ai dispărut
Am tras un fum uitându-ma la luna
Înțelegând,de tot că te-am pierdut
Ecou de voci în gînd îmi răsunau
Dar eu voiam pe a ta sa o ascult
Mă zbat să-mi amintesc macar un tembru mut
Dar glasul tau divin,treptat am inceput s-al uit
Aevea-n vis,te intilneam mai des
Mai des tot întâlneam și vinul
Mai nebunit nespus,precum un roșu trandafir
Mi-ai arătat cei asta frumusețe
Apoi cu spini amari tu mai străpuns.
Am incercat sa uit de tot
Dar nu mi sa primit
Mereu voi crede eu in viitor
Unde vom fi noi doi iubiți
Scrisoare către tine partea 4
Auzi inima mea cum bate tare?
E pentru tine, să mă simți aproape,
Să ne veghem somnul pe rând,
Să ne trezim zâmbind.
Aș vrea să simt buzele tale dulci și răsfăț în doi,
Să ne lăsăm purtați de val,
Fără să ne deranjeze nimeni.
Tu nu poți să fi înlocuit de nici unul,
Fiindcă ti-am promis că te voi aștepta,
Și nu am mințit, m-am ținut de promisiunea mea.
Cosmos
Cosmos, mi-ai spus că inima are 4 camere
Și că toate bat pentru mine
Mințeai atât de frumos, atât de bine.
Mâna ta îmi tremura părul ca focul
Când te jucai cu lobul urechii mă treceau fiorii,
Căci am simțit că ești tu alesul.
Și grăbeam pașii căci nu voiam să mă simți slabă
Dar ochii mă dădeau de gol când te băgai în seamă.
Ți-ai desprins aripile și ai zburat așa în cer
Ai luminat tot creștetul
Te-ai pogorât în Lucifer.
Erai frumos, plin de dorințe
Mi-ai spus că nu sunt pentru tine
Atunci o venă mi-a cedat
Și o cameră s-a astupat.
Din toate 4, băteau 3
Deși simțeam că ești al ei
Am îngropat speranța-n ramă
Și-am astupat-o cu otravă.
Ai încercat să îmi faci vrăji
Dar n-ai știut că sunt din copci
Căci nu ești primul ce-a mișcat
Mărul lui Eva ne-mușcat.
Te-ai transformat apoi în șarpe
Să-mi citești gândurile toate
Dar nu știai că sunt de lut
Și o să te-ngrop, și-o să te-astup.
Din 4 camere ce-aveam
Ai dărâmat-o tu cumva
Pe cea care mă mai mișcă
Să simt ceva, să am ceva.
Dar au rămas cele de fier
Nu mai iubesc, măi Lucifer
Căci m-ai mințit și m-ai trădat
Iar eu m-am transformat în iad...
Dă noaptea afară din casă...
Dă noaptea afară din casă,
Și visul ascunde-l sub pernă,
Privirea spre mine o lasă,
În valuri să curgă eternă.
Stinge și focul din sobă,
Răcoarea să-ți dănțuie-n sânge,
Privirea învălui-o-n robă,
Și ține-o ascunsă când plânge.
Scoateți afară din casă și patul,
Dormi pe podeaua înghețată,
Carnea să-ți simtă oftatul,
Iar neantul durerea de fată.
Dă noaptea afară din noapte,
Și stelele fă-le mănunchi,
Rostește divinele șoapte,
Și cazi prăbușită-n genunchi.
Primește iubito lumina,
Și fă-te cum erai de frumoasă,
Leapădă-te azi de străina,
Ce te vrea a nopții mireasă.
In alta viata
Ceva nu poate fi,
Oceane ne despart,
Dar eu te voi privi așa cum privesc cerul,
Înlănțuite inimi,și ieri, și mâine,si-azi,
In alte vieți vom fi precum doi stropi de roua
Ce se unesc, prea limpezi,
Desăvârșind misterul.
In alte vieți vom fi vioare
Ce -si canta una alteia sublim,
Privesc pe geam cu ochii triști,
O lacrimă arat-un vis pierdut,
Un vis ce e mai minunat că cerul..
Alte poezii ale autorului
Evreii
Într-o lume crudă,
Inundată-n fraudă
Nedreptatea-n care șovăim
Noi, cu visul la pace trăim!
Era jale și amar,
Peste tot un militar,
Evrei exterminați,
Umiliți și condamnați...
După groaza trăită,
De nemți pricinuită
Azi, o nouă, speranță
De viitor ne agață.
27.01.2022
Ecou în amintiri
Iată o frază-n tablou
Ce mult m-a copleșit:
O carte recitită din nou
Conține același sfârșit!
Captivantă-i amintirea
În subiectul relevant
Însă finalul e-n durerea
Permanent de neschimbat.
În secunda lume a cărții
Gândești că n-o-s te pierzi,
Dar, în opusa parte a hărții
Te rătăcești fără-s mai vezi.
03.12.24
Familia
Familia-i rădăcina tuturor,
Împrăștie copiilor:
O rază de iubire
Și-o mare fericire.
Unde familia-i unită,
Viața-I întrunită,
Iar alături de ea,
Domnește pacea mea!
11.03.2020
Cifrele-n iubire
Un procent dacă vreodată te va mai revizita!
Un procent dacă vreodată te va mai revizita!
Dacă nu ai prețuit-o fiind tu, atât de rău,
Atunci când nu-și dorea absurditatea ta
Nu mai fi tu un asemeni rătăcit de nătărău.
Două procente au fost ca să te visezi alături!
Da! Asta a fost pe la-nceput d-acest drum,
Dar de ce acum crezi c-ar fi mai multe laturi
Sunt tot aceleași, mai mult văzut-ai tu necum.
Trei procente de credeai c-ai fi c-al ei soare!
Crezi că orice-ai face mereu vei fi așa văzut?
De ce crezi tu asta? Poți fi doar ca o scrisoare...
A cărei importanță cu mult a decăzut...
Patru procente dacă din greșeli absurd de grele
Vei mai reuși tu dragostea să i-o amplifici!
Crezând c-ar trece totul la fel cum trec și orele,
Te pierzi în târzia-ți deșteptare-n care pici...
Cinci, șase, șapte, opt... mai e nevoie ca să număr?
Știi, știi totul bine! Făr' din nou ca să-ți confirm,
Fără c-as mai meditezi, ia și-o du-nspre adevăr,
Cale-n drum i-o luminează pân' la margine de țărm!
Joacă-te ca un copil, dar fii unul matur în spate,
Rău nicicând nu-ți va spune, ia atent și o ascultă,
Ascultă ca un bun prieten sau ca un dornic frate,
Nu o pierde, ține-o lângă tine, ține-o permanentă!
O sută de procente, infinitul ea te va iubi!
Iar pentru a-ți dovedi, în genunchi n-o vei vedea,
Ascultă doar și crede oriunde ș-tot ce-ți va vorbi,
Răspunzând-i înapoi doar tu și cu iubirea!
18.10.24
Dragostea prin cărți
În fiecare carte dragostea-i ca și un basm,
Un basm frumos, cu fantezii rămase-n vis,
Cu sentimentele trăite-n mare 'ntuziasm
Ce stau doar după cheia unui lacăt închis.
Momente plăcute poți începe să trăiești,
Clipe imaginare poți începe să percepi,
De fiece dată când un roman îl recitești
Cu un sens ce mai adânc îl tot concepi.
Ori de câte ori auzi o nouă replică-n sondaj
Cum că... dragostea reală-i doar prin cărți...
Doar după acel îndepărtat... tainic pasaj...
Mereu parcă ți-ar rupe inima-n bucăți...
De ce, de ce să fie doar prin cărți,
De ce să nu fie și-n reala vreme,
De ce să nu mai fie ș-prin alte părți,
Să cutremure prin orice culme?
De ce nu credem c-ar fi posibilă voința,
C-ar fi posibil să luptăm cu încredere,
Să mergem înainte mereu tot cu știința
Că doar fațada-i făcută din acele litere?
15.10.24
Iată stau la prag
Aho, aho dragi gospodari,
Iată c-am ajuns ș-aici,
Cu urări din alea tari
Pentru mari și pentru mici!
Înc-un An a mai trecut,
Cu bine la-ți și sfârșit!
Altul Nou s-a început
Peste prag eu v-am pășit.
Belșug mare v-am adus
Când ma-ți întâlnit:
Fără să-mi mai fi propus
V-am urat un ,,Bun Venit"!
Și acum vă mai doresc;
Sănătate nesfârșită,
Fericire vă mai cresc
Peste tot fie găsită.
Să vă fie luminat,
Mereu gata de ajutor
Sufletul cel fermecat
În moment neștiutor.
La bani să nu visați
Să-i luați pe meritate,
Chiar de vă-mpiedicați
Mereu de nedreptate.
Stimă și respect s-aveți,
Reciproc să le-mpărțim
În Domnul să mai credeți
Și dorințele-mplinim.
S-ajungeți și prin alți ani
Cu frumoase amintiri,
Fiind și mai suverani
În dulcele povestiri!
Clopoței și clopoțele
Sună-n depărtări,
Iată c-au adus și ele
Diferite iar noi zări...
Zări de lacrimi fericite
Ce cu drag vor alunga,
Apele-ți nedumerite
Pe care le vor lega.
Zâmbetul să nu-ți dispară,
Ai grijă de el,
Viața-ntreagă ți-o prepară
Niciodată nu mă-nșel.
Datoria eu mi-o fac,
Destin bun eu ți-am descris,
Acum plec încet tic-tac,
Tu ai grijă ce-ai decis!
Evreii
Într-o lume crudă,
Inundată-n fraudă
Nedreptatea-n care șovăim
Noi, cu visul la pace trăim!
Era jale și amar,
Peste tot un militar,
Evrei exterminați,
Umiliți și condamnați...
După groaza trăită,
De nemți pricinuită
Azi, o nouă, speranță
De viitor ne agață.
27.01.2022
Ecou în amintiri
Iată o frază-n tablou
Ce mult m-a copleșit:
O carte recitită din nou
Conține același sfârșit!
Captivantă-i amintirea
În subiectul relevant
Însă finalul e-n durerea
Permanent de neschimbat.
În secunda lume a cărții
Gândești că n-o-s te pierzi,
Dar, în opusa parte a hărții
Te rătăcești fără-s mai vezi.
03.12.24
Familia
Familia-i rădăcina tuturor,
Împrăștie copiilor:
O rază de iubire
Și-o mare fericire.
Unde familia-i unită,
Viața-I întrunită,
Iar alături de ea,
Domnește pacea mea!
11.03.2020
Cifrele-n iubire
Un procent dacă vreodată te va mai revizita!
Un procent dacă vreodată te va mai revizita!
Dacă nu ai prețuit-o fiind tu, atât de rău,
Atunci când nu-și dorea absurditatea ta
Nu mai fi tu un asemeni rătăcit de nătărău.
Două procente au fost ca să te visezi alături!
Da! Asta a fost pe la-nceput d-acest drum,
Dar de ce acum crezi c-ar fi mai multe laturi
Sunt tot aceleași, mai mult văzut-ai tu necum.
Trei procente de credeai c-ai fi c-al ei soare!
Crezi că orice-ai face mereu vei fi așa văzut?
De ce crezi tu asta? Poți fi doar ca o scrisoare...
A cărei importanță cu mult a decăzut...
Patru procente dacă din greșeli absurd de grele
Vei mai reuși tu dragostea să i-o amplifici!
Crezând c-ar trece totul la fel cum trec și orele,
Te pierzi în târzia-ți deșteptare-n care pici...
Cinci, șase, șapte, opt... mai e nevoie ca să număr?
Știi, știi totul bine! Făr' din nou ca să-ți confirm,
Fără c-as mai meditezi, ia și-o du-nspre adevăr,
Cale-n drum i-o luminează pân' la margine de țărm!
Joacă-te ca un copil, dar fii unul matur în spate,
Rău nicicând nu-ți va spune, ia atent și o ascultă,
Ascultă ca un bun prieten sau ca un dornic frate,
Nu o pierde, ține-o lângă tine, ține-o permanentă!
O sută de procente, infinitul ea te va iubi!
Iar pentru a-ți dovedi, în genunchi n-o vei vedea,
Ascultă doar și crede oriunde ș-tot ce-ți va vorbi,
Răspunzând-i înapoi doar tu și cu iubirea!
18.10.24
Dragostea prin cărți
În fiecare carte dragostea-i ca și un basm,
Un basm frumos, cu fantezii rămase-n vis,
Cu sentimentele trăite-n mare 'ntuziasm
Ce stau doar după cheia unui lacăt închis.
Momente plăcute poți începe să trăiești,
Clipe imaginare poți începe să percepi,
De fiece dată când un roman îl recitești
Cu un sens ce mai adânc îl tot concepi.
Ori de câte ori auzi o nouă replică-n sondaj
Cum că... dragostea reală-i doar prin cărți...
Doar după acel îndepărtat... tainic pasaj...
Mereu parcă ți-ar rupe inima-n bucăți...
De ce, de ce să fie doar prin cărți,
De ce să nu fie și-n reala vreme,
De ce să nu mai fie ș-prin alte părți,
Să cutremure prin orice culme?
De ce nu credem c-ar fi posibilă voința,
C-ar fi posibil să luptăm cu încredere,
Să mergem înainte mereu tot cu știința
Că doar fațada-i făcută din acele litere?
15.10.24
Iată stau la prag
Aho, aho dragi gospodari,
Iată c-am ajuns ș-aici,
Cu urări din alea tari
Pentru mari și pentru mici!
Înc-un An a mai trecut,
Cu bine la-ți și sfârșit!
Altul Nou s-a început
Peste prag eu v-am pășit.
Belșug mare v-am adus
Când ma-ți întâlnit:
Fără să-mi mai fi propus
V-am urat un ,,Bun Venit"!
Și acum vă mai doresc;
Sănătate nesfârșită,
Fericire vă mai cresc
Peste tot fie găsită.
Să vă fie luminat,
Mereu gata de ajutor
Sufletul cel fermecat
În moment neștiutor.
La bani să nu visați
Să-i luați pe meritate,
Chiar de vă-mpiedicați
Mereu de nedreptate.
Stimă și respect s-aveți,
Reciproc să le-mpărțim
În Domnul să mai credeți
Și dorințele-mplinim.
S-ajungeți și prin alți ani
Cu frumoase amintiri,
Fiind și mai suverani
În dulcele povestiri!
Clopoței și clopoțele
Sună-n depărtări,
Iată c-au adus și ele
Diferite iar noi zări...
Zări de lacrimi fericite
Ce cu drag vor alunga,
Apele-ți nedumerite
Pe care le vor lega.
Zâmbetul să nu-ți dispară,
Ai grijă de el,
Viața-ntreagă ți-o prepară
Niciodată nu mă-nșel.
Datoria eu mi-o fac,
Destin bun eu ți-am descris,
Acum plec încet tic-tac,
Tu ai grijă ce-ai decis!