Категория: Мысли
Все стихи автора: Silvia Mihalachi
Дата публикации: 26 октября 2022
Добавлено в избранное: 1
Просмотры: 982
Стихи из этой категории
Omul
Creezi cu ochii îndreptați spre cer.
Clădești cu spiritul coborând pe pământ.
Plantezi cu mâinile însângerate de spini,
Culegi roade cu sudoarea unui felcer,
Primești lovituri fără discernământ,
Răspunzi la întrebări cu ochi blajini.
fulguiri//7
acum
nu mai ai nevoie de parolă;
nici
să-ți faci un cont în paradisul pierdut;
închide ochii și
reazămă-te, o clipă, de balustradă,
pentru a vedea
cum abisu-și
rostogolește nimicul
în brațele tale!
Viață, cine ești?
Viață, ești o ființă?
Sau ești o dorință.
Viața, ești o fetiță?
Sau ești o zeiță.
Viață, unde trăiești?
Într-o căsuța,
Sau într-o căruță.
Viață, unde trăiești?
Într-o reședință,
Sau într-o locuință.
Viață, cum arăți?
Ai o mustață,
Sau ești creață.
Viață, cum arăți?
Ai o față,
Sau o prefață.
Viață, ești ca o ață,
De fiecare data doare.
Viață, ești ca o ceață,
Nu știu ce-i în față.
Viață, am o speranță,
Sa pleci într-o vacanță.
Viață, sunt în siguranță,
Dacă păstrezi distanța.
Realitatea astazi
Prea multa frustrare mocneste in popor
Nemultumirea se aude in vorba tuturor
Ne-am saturat de vanzatori de tara, corupti si infami
Ce ne vand automat pentru functii si bani
Nu facem politica, nu avem nici o tangenta - sa se stie
Criticam prin cuvinte aspre, cu stiloul pe hartie
Resursele tarii sunt amanetate, generatii de tineri sunt indatorate
Nimeni nu trece de la vorba la fapte
La televizor, aceleasi discutii ratate
Ne prezinta numai nenorociri, cu fapte detaliate
Incompetenta voastra ne-a adus aici, in hau
An de an totul se scumpeste si o ducem tot mai rau
Dumnezeul oamenilor astazi este serviciul, care ne aduce bani
Sa platim facturi si taxe din ce in ce mai mari
Voi critica, atat cat pot, forma de guvernamant infama
Pana cand nu vom avea presedinte si guvern iubitor de tara ?
Cei tineri, mandria tarii, pleaca peste hotare
La studii, la munca, sa-si faureasca un viitor mai bun fiecare
Ramanem fara aceasta esentiala valoare
Caci nu stim cati dintre ei se intorc, tara nu mai este atragatoare
Locuri de munca pentru ei putine, sanse de angajare infime
Multe concursuri de angajare "aranjate" cu pilosi
Oameni de nimic, ce peste noapte se vad colosi
Habar n-au sa-si faca treaba, iau banii de pomana
Si nici nu vor sa invete - oase lenese se cheama !
Ajutor financiar de la stat vor multi - cata frunza, cata iarba
Pe baza unui handicap inchipuit, ce pana la urma o sa-l aiba
Bolnavi inchipuiti si lenesi, munca nu e pentru voi ?
Veti muri de foame, sete, in datorii si in gunoi !
Termini astazi facultatea, putini se angajeaza in domeniul mult visat
Ajung sa presteze alte servicii, nu ce au studiat
Totul se scumpeste, salariile raman aceleasi - nu mai cresc deloc
Dar ei sa aibe pensii speciale, votate cu doua maini, pe loc
Tara nu mai are modele demne de urmat
Oameni destoinici, de la care ai ceva de invatat ...
Suflete frumoase
Când cazi in abisul tristeții
Suflete frumoase te îmbrățișeaza,
Prin strălucirea lor minunata vibreaza sublim,
Dar putini ochi le vad..
Sunt precum obiectele vechi,valoroase,
Ascunse printre nimicuri sclipitoare,
Precum o rază apărând de după nori,
In lumea aceasta întunecată aduc zori,
Ele viseaza-n culori,ascuns strălucesc,
Te-mbratiseaza cu căldură lor,ca un soare..
Când lacrima cade,când inima doare,
Înțelegi ce neprețuită valoare
Au oamenii buni, cu cu sufletul mare..
(Monica)
Scadență
aud bufnița agățându-se de propriile țipete
pe fereastra deschisă dau buzna țânțarii
să ne mănânce de vii
iar noi facem dragoste
ne vom îmbolnăvi de febră galbenă sau malarie
probabil
sau ne vom infecta cu virusul West Nile
oricum vom muri până mâine de foame
sau de inimă rea
statul a intrat în incapacitate de plăți
nimeni nu mi plătește pensii și salarii
trăim din rezervele de grăsime și țesut muscular
de pe tarabe au dispărut zarzavaturile și carnea
au apărut în schimb banii
cu care nu poți cumpăra aproape nimic
inflația a ajuns la o mie la sută
nu ne-a mai rămas la liber decât aerul și dragostea...
ce pot cumpăr cu un milion de dolari
îl întreb pe vânzătorul de la magazinul de oase
o bucată de brânză și un picior de iepure
dar cu un miliard
un cap de cal fără ochi și urechi
plus o pipotă….
Другие стихотворения автора
Toamnă, toamnă
Azi copacul ai ferecat
Frunzele ai alungat
Să putrezească pe lacul
De păsări albe abandonat.
Ai norii paji
Cu zile galbene și reci
Iar vântul brăzdând poteci
Vrei s-ajungi în a mea haină
Plin de ploi, de ceață și nu pleci.
Toamnă, Toamnă
Jocul de copii ai luat
În brume tu i-ai scăldat
Și bucurând culorile
Naturii un tablou i-ai dat.
CROCHIUL UNUI ȘOTRON
Aproape zilnic pașii mă duc în parc ca într-un reflex pavlovian . Iau cu mine o carte sau o revistă. Fascinatul spectacol al naturii și cel al lumii, vârstnici, maturi , copii pe aleile cu flori, arbori maiestoși, toate determină să nu citesc măcar o filă din carte sau din revistă. . Parcul este perenul meu lăcaș al amintirilor din copilărie până acum, când:
Mă învăluie timpul de ieri
Cuibărit în a mea copilărie,
Încă zglobiu, nu m-a părăsit
Vrea răsplătit în clipe de-amintire…
De pe o alee un băiețel drăgălaș, tare drăgălaș, vine în spațiul mai larg din apropierea băncii și grăbit scoate din buzunar câteva bucățele de cretă colorată. Secondat de un cățel venit de undeva, trasează crochiul unui joc de șotron frumos colorat. De pe treptele arcuitului pod din parc, arhicunoscut de citadinii, coboară o fetiță blondă, ce - și adapă gurița dint-o înghețată. Băiatul o strigă și în graba ei, fetița scapă înghețata jos. Pornită sa plângă, el o întâmpină, o ia de mână si când ea vede șotronul colorat, uită de înghețată și fericită țopăie printre contururile șotronului. Copilul și cățelul o privesc bucuroși…O privesc și eu…Privirea - mi se duce ca-ntr-o visare și firul amintirilor mele ajunge în labirintul copilăriei.
Din nopți cu amintiri nestinse
Am adunat multe vise
Din ele să modelez aș vrea
O LUNĂ,
LUNA mea
Unde praful de stele
Să cadă peste sufletul selenar
Plin de tăcere
Plin de mistere …
Pe raza ochilor
Aș vrea să te trimit
Pe tine prietene,
LUNA
Să mi-o copilărești
Străbătând visul învălurit
Până la stele
Iar mâna încolăcită
Pe mana ta, să mă ridice
Până la tine
Prietene din copilărie
Redevenind copii
S-alergăm după jucării din stele
Și LUNA să ne fie
Protectoarea viselor rebele
Pe-al ei altar
De vise neîmplinite
S-aduc ofrandă
Păpușa de pluș
Și-o fărâmă din șotronul
Frumos desenat
Pe asfaltul dintr-un parc,
De te tine prietene
Desena cândva
Pentru mine...
Pleacă LUNA de pe cer și ecranul nopții se luminează, mă trezesc, visu-i o dorință a nopților de LUNĂ luminate, vise binecuvântate.
Într-un mâine îmi va fi toamna cu zilele reci și din același reflex pavlovian, cu o carte în mână, sau o revistă, pașii mă vor duce în același parc…
Pe aleea părăsită
De flori, de oameni și de bănci
Mă strecor într-un decor
Cu frunze care cad
Triste, galbene și mor…
Pasul și visarea s-au oprit. Quo vadis amintirilor, quo vadis? Întrebarea este un ecou ce nu se mai întoarce...
AȘ VREA…-- Dorințe din frânturi de gânduri.,,V,,
Aș vrea să împart cu tine viață din tot cea-a fost , a fost prea multă ceață.
Aș vrea să nu mai visez în ritmul orologiului ce bate zi și noapte…un timp fără timp.
Aș vrea să fac un bulgăre de zăpadă din gândurile mele, apoi să-l ascund printre troiene și iarna să rămână albă.
Aș vrea o rochie nouă să-mi croiesc, nici prea decoltată, nici prea lungă, atât cât să-mi sugereze ce mi-am dorit în anii când purtam uniformă..
Aș vrea să fie apă în deșert și mult nisip la malul mării, aș vrea un pic de mister în frumusețea inelului cu perlă.
Aș vrea să am o casă și sub ștablon să se adune vrăbii, grădina să fie mare, iar lângă gard pe-o frunză de podbal melcul să se odihnească.
Aș vrea multe straturi cu flori , printre care s-alerge cățelul, șugubăț cu lesa să se joace.
Aș vrea o corabie mare să-mi construiesc, mult mai mare, să iau toate animalele pe corabie, chiar și cobaii din laboratoare.
Aș vrea să fiu EU, să nu mi se spună când să fac semnul crucii, ce să mănânc , cu ce să mă îmbrac și când,… când să mă privesc în oglindă.
Aș vrea …
Aș vrea să-mi văd păcatul, umbra și destinul..
,,Sufletul este singurul care are puterea să întruchipeze toate dorințele,, - Honoré de Balzac .
Frântură din gânduri - S
Într-o frântură de gând, privesc tăcerea din lumea ce mă înconjoară, mă alătur plutonului ce mărșăluiește prin timp, ca-ntr-un deșert…Camarazi cu ranița grea de neîmpliniri, sunt un pluton abandonat ce rătăcește prin vârtejul nisipului risipit din clepsidra timpului, obturând drumul către oază. Ruga lor un răget în pustiul dintre cer și pământ, tremurător pământ, neiertătorul cer... În priviri încețoșate dansează ,,Fata morgana,, în ritmul caravanelor cu iluzii deșarte ca într-un ,,Boléro,, de Ravel. Mărșăluiesc alături de ei,printre frânturi de gânduri.
Singură pe drum
Am parcurs drumul
Fără călăuză
Tare aș fi vrut
O umbră protectoare
Când îngerul
S-a ridicat
De pe umărul meu
Și a rămas locul
Pe trupul ce mă doare,
Căutând mereu
Poarta zilei următoare
Bătrînul şi şevaletul
Sub cerul cenușiu ,
Cândva albastru
Am poposit
Să întâmpin înserarea
Pe învechitul șevalet
De maestru
Umbra mea așteaptă
să sărute culoarea.