Regina mea cu părul argintiu
Ai încărunţit, buna mea,
Dar aşa îmi eşti şi mai dragă,
Îmi aminteşti de bunătate, de copilărie,
Şi aşa va fi viaţa-ntreagă.
Când greu mi-era la tine alergam
Şi-ţi povesteam necazurile mele,
Care-mi păreau atunci atât de mari
Şi viaţa o vedeam doar în probleme.
Mi-era de-ajuns, bunico, doar o vorbă,
Şi toat-a mea durere dispărea...
Aş vrea să mai adorm la tine-n poală
Cum adormeam în prunci mea.
Vremurile, însă, au trecut grăbite,
În goană mare anii au fugit
Aş vrea să te mai întâlnesc în cale
Şi să-ţi şoptesc "mi-e dor" necontenit.
Tu eşti Regina mea cu părul argintiu
Eu te sărut şi ţie mă închin
Abia aştept clipa
La tine să revin...
Категория: Различные стихи
Все стихи автора: marinadamaschi
Дата публикации: 23 февраля 2014
Просмотры: 2959
Стихи из этой категории
DARURI
Fâșie albă de mătase
Aruncă azi pe cer ?
Prinde seninul ,
Închidel în carte ,
Din curcubeu fă-mi cupolă
Și fulgerul să-mi deschidă ferestra .
Pământul se leagănă în lanțuri cu cerul ,
Un felinar î-mi arată Calea Lactee ,
Pe un felinar de argint î-ți trimit o floare ...
Și un cântec de privighetoare
Se zbate pe iarba cosită de valuri -
Mă scol cu brațele pline de daruri
Amintiri
Se clatină-n minte gândul pierdut,
iar ceasul bate deja ora târzie,
mă-ntreb încontinuu de ce încă sunt,
dar vocea-mi se pierde ca o stihie.
M-ascund în cărți, pitit printre rânduri,
și-n aburii bahici încet mă destram,
noapte îmi sapă întruna în gânduri,
și visu-mi rămâne ca o rază în geam.
Se frânge ușor lumina sub pleoape,
ca o floare uscată sub arșița verii,
dorul îmi pleacă pribeag peste ape,
și-n tăcerea adâncă încep să mă sperii.
Pășesc peste mine cu tălpi nevăzute,
printre urmele șterse caut lumina,
amintirile-mi par hidoase și slute,
și toate, în cor, pe mine dau vina.
Profesorii mei cei dragi
Profesorii mei cei dragi,
Învățați ca niște magi!
Cei mai scumpi îmi sunteți
Prin ceea ce-mi spuneți!
Azi e prilej de sărbătoare
Pentru voi - zi de onoare,
Mereu fiind muncitoare
Cu efecte de valoare.
A noua, a cincea sau a șasea lună
E salutul ce ne-adună,
Primul ultim sunet de alună
Viitorul ni-l compună!
05.10.2021
Iartă Doamne
Întîi eu să fiu iertat,
Apoi pentru toți mă rog,
Nu vreau celor ce-mi vor rău,
Să nu-i ierte Dumnezeu,
Căci Dumnezeu ne iubește,
Are darul pentru toți.
Și ne iartă de păcate..,
Ne cheamă la el pe toți.
El în veci nu părăsește,
Nici un fiu,El ne iubește,
A trimis pe DUHUL SFÂNT,
Nouă pe. acest pământ,
Să ocrotească mereu...
Să ajute când e greu.
Împărăția lui Dumnezeu
Iisuse Hristoase, Duhule Sfinte
Dă-ne nouă pâinea
Cea de toate zilele.
Ajută-ne Doamne să ne îndreptăm
De la fapte rele
Ca să scăpăm.
Nu ne lăsa Doamne
Cel rău să ne ia;
Să ne ducem crucea
Sub povara Ta.
Amorțeală
Freamăt fin de apă dulce
Lin, încet încet se scurge
Spre apus, spre lungi izvoare
Ape line, curgătoare
Sunet amortiț de vreme
Sunet de izvoare
Pe ici-colo, câte-o gâscă
Slobode, se scaldă-n pace
Lunecă ușor și cântă
În cromatice secvențe,
Sunt ușor stângace
Crengile adorm în voie
Ghemuite de omături
Picură ușor, timide, nevoite
Vor cu totul să încerce
Vor să se ridice, vor să fie stalagmite
Marius Ene, 03.12.2024, Polonia
DARURI
Fâșie albă de mătase
Aruncă azi pe cer ?
Prinde seninul ,
Închidel în carte ,
Din curcubeu fă-mi cupolă
Și fulgerul să-mi deschidă ferestra .
Pământul se leagănă în lanțuri cu cerul ,
Un felinar î-mi arată Calea Lactee ,
Pe un felinar de argint î-ți trimit o floare ...
Și un cântec de privighetoare
Se zbate pe iarba cosită de valuri -
Mă scol cu brațele pline de daruri
Amintiri
Se clatină-n minte gândul pierdut,
iar ceasul bate deja ora târzie,
mă-ntreb încontinuu de ce încă sunt,
dar vocea-mi se pierde ca o stihie.
M-ascund în cărți, pitit printre rânduri,
și-n aburii bahici încet mă destram,
noapte îmi sapă întruna în gânduri,
și visu-mi rămâne ca o rază în geam.
Se frânge ușor lumina sub pleoape,
ca o floare uscată sub arșița verii,
dorul îmi pleacă pribeag peste ape,
și-n tăcerea adâncă încep să mă sperii.
Pășesc peste mine cu tălpi nevăzute,
printre urmele șterse caut lumina,
amintirile-mi par hidoase și slute,
și toate, în cor, pe mine dau vina.
Profesorii mei cei dragi
Profesorii mei cei dragi,
Învățați ca niște magi!
Cei mai scumpi îmi sunteți
Prin ceea ce-mi spuneți!
Azi e prilej de sărbătoare
Pentru voi - zi de onoare,
Mereu fiind muncitoare
Cu efecte de valoare.
A noua, a cincea sau a șasea lună
E salutul ce ne-adună,
Primul ultim sunet de alună
Viitorul ni-l compună!
05.10.2021
Iartă Doamne
Întîi eu să fiu iertat,
Apoi pentru toți mă rog,
Nu vreau celor ce-mi vor rău,
Să nu-i ierte Dumnezeu,
Căci Dumnezeu ne iubește,
Are darul pentru toți.
Și ne iartă de păcate..,
Ne cheamă la el pe toți.
El în veci nu părăsește,
Nici un fiu,El ne iubește,
A trimis pe DUHUL SFÂNT,
Nouă pe. acest pământ,
Să ocrotească mereu...
Să ajute când e greu.
Împărăția lui Dumnezeu
Iisuse Hristoase, Duhule Sfinte
Dă-ne nouă pâinea
Cea de toate zilele.
Ajută-ne Doamne să ne îndreptăm
De la fapte rele
Ca să scăpăm.
Nu ne lăsa Doamne
Cel rău să ne ia;
Să ne ducem crucea
Sub povara Ta.
Amorțeală
Freamăt fin de apă dulce
Lin, încet încet se scurge
Spre apus, spre lungi izvoare
Ape line, curgătoare
Sunet amortiț de vreme
Sunet de izvoare
Pe ici-colo, câte-o gâscă
Slobode, se scaldă-n pace
Lunecă ușor și cântă
În cromatice secvențe,
Sunt ușor stângace
Crengile adorm în voie
Ghemuite de omături
Picură ușor, timide, nevoite
Vor cu totul să încerce
Vor să se ridice, vor să fie stalagmite
Marius Ene, 03.12.2024, Polonia
Другие стихотворения автора
Confuzie
De azi nu te mai iubesc.
Sau te iubesc mai mult?
Oricum, voi încerca s-ascund!
Voi rupe poza ta
Apoi, la sigur o voi lipi,
Nu voi putea fără ea trăi.
Voi şterge melodia noastră.
Pe urmă toată ziua o voi cânta,
Sunt sigură c-aşa se v-antâmpla.
Eram gata să plec.
Dar, iată că mă întorc înapoi,
Nu pot uita iubirea dintre noi.
Mă ţine ceva
Mă ţine ceva, aici, lângă tine,
Ceva ce nu ştiu, nu înţeleg,
Aş vrea ca să scap, să fug
Alt drum să aleg.
Mă ţine ceva atât de puternic,
Mai puternic decât mine
Nu pot scăpa de acel trecut
De tine...
Vreau să mă rup de noi,
Aşa va fi mai bine
Am suferit prea mult ieri
Nu mai vreau şi mâine.
De câte zile zic că plec
Îmi iau inima şi poza cu noi
Fac câţiva paşi spre uşă
Şi...mă întorc înapoi.
Cred că este un magnet în casă
Care mă tot ţine
De fapt, magnetul se cheamă Iubire
Şi e în tine.
Nu mă întrebaţi, vă rog!
Nu mă întrebaţi, vă rog, ce face el,
De unde aş putea să ştiu,
Nu ne-am văzut de-atâta timp
De-atunci s-a tot scurs nisip...
Fie-vă milă de inima mea,
Ea când aude de el încă vibrează,
Întrebaţi-mă mai bine de altceva,
De orice, dar nu de durerea mea.
Întrebaţi-mă de timpul de afară
De cum mă simt, de orice,
Despre mama să vorbim niţel
Numai nu mă întrebaţi de el.
Despre fleacuri întrebaţi-mă vă rog,
Recunoscătoare am să vă fiu!
Sau mai bine nu mă întrebaţi nimic
Lăsaţi-mă să mă ridic.
Să îmi revin, e încă greu...
Nu mă întrebaţi ce face el
Întrebaţi-mă despre orice
Dar despre el, vă rog, nu îndrăzniţi!
Îţi mulţumesc că m-ai iubit!
Îţi mulţumesc că m-ai iubit
Şi regină m-am simţit
În casa ta, în inima ta, în viaţa ta
Am fost şi eu cândva.
Îţi mulţumesc că m-ai făcut să zâmbesc
Şi o iubire frumoasă să trăiesc.
Să iau din iubire tot ce-i mai bun
Şi să pornesc pe-un lung drum.
Îţi mulţumesc că m-ai făcut să plâng!
De dor, de tristeţe, de durere să strig,
Ştii, lacrimile chiar te ajută -
Îţi dau putere şi-ncredere multă.
Îţi mulţumesc că ai plecat,
Că-n zorii celei zile m-ai lăsat,
Ca o umbră ai dispărut
De parcă nici nu te-am avut.
Îţi mulţumesc că m-ai trădat
Din toate astea multe-am învăţat
Nu mai cred deja în basme şi minuni
Acestea-s doar frumoase minciuni.
Îţi mulţumesc că m-ai iubit,
Eu nu te voi uita, promit!
Ai fost în viaţa mea un simplu cunoscut
Cu toate că puteai să fii mai mult!
Confuzie
De azi nu te mai iubesc.
Sau te iubesc mai mult?
Oricum, voi încerca s-ascund!
Voi rupe poza ta
Apoi, la sigur o voi lipi,
Nu voi putea fără ea trăi.
Voi şterge melodia noastră.
Pe urmă toată ziua o voi cânta,
Sunt sigură c-aşa se v-antâmpla.
Eram gata să plec.
Dar, iată că mă întorc înapoi,
Nu pot uita iubirea dintre noi.
Mă ţine ceva
Mă ţine ceva, aici, lângă tine,
Ceva ce nu ştiu, nu înţeleg,
Aş vrea ca să scap, să fug
Alt drum să aleg.
Mă ţine ceva atât de puternic,
Mai puternic decât mine
Nu pot scăpa de acel trecut
De tine...
Vreau să mă rup de noi,
Aşa va fi mai bine
Am suferit prea mult ieri
Nu mai vreau şi mâine.
De câte zile zic că plec
Îmi iau inima şi poza cu noi
Fac câţiva paşi spre uşă
Şi...mă întorc înapoi.
Cred că este un magnet în casă
Care mă tot ţine
De fapt, magnetul se cheamă Iubire
Şi e în tine.
Nu mă întrebaţi, vă rog!
Nu mă întrebaţi, vă rog, ce face el,
De unde aş putea să ştiu,
Nu ne-am văzut de-atâta timp
De-atunci s-a tot scurs nisip...
Fie-vă milă de inima mea,
Ea când aude de el încă vibrează,
Întrebaţi-mă mai bine de altceva,
De orice, dar nu de durerea mea.
Întrebaţi-mă de timpul de afară
De cum mă simt, de orice,
Despre mama să vorbim niţel
Numai nu mă întrebaţi de el.
Despre fleacuri întrebaţi-mă vă rog,
Recunoscătoare am să vă fiu!
Sau mai bine nu mă întrebaţi nimic
Lăsaţi-mă să mă ridic.
Să îmi revin, e încă greu...
Nu mă întrebaţi ce face el
Întrebaţi-mă despre orice
Dar despre el, vă rog, nu îndrăzniţi!
Îţi mulţumesc că m-ai iubit!
Îţi mulţumesc că m-ai iubit
Şi regină m-am simţit
În casa ta, în inima ta, în viaţa ta
Am fost şi eu cândva.
Îţi mulţumesc că m-ai făcut să zâmbesc
Şi o iubire frumoasă să trăiesc.
Să iau din iubire tot ce-i mai bun
Şi să pornesc pe-un lung drum.
Îţi mulţumesc că m-ai făcut să plâng!
De dor, de tristeţe, de durere să strig,
Ştii, lacrimile chiar te ajută -
Îţi dau putere şi-ncredere multă.
Îţi mulţumesc că ai plecat,
Că-n zorii celei zile m-ai lăsat,
Ca o umbră ai dispărut
De parcă nici nu te-am avut.
Îţi mulţumesc că m-ai trădat
Din toate astea multe-am învăţat
Nu mai cred deja în basme şi minuni
Acestea-s doar frumoase minciuni.
Îţi mulţumesc că m-ai iubit,
Eu nu te voi uita, promit!
Ai fost în viaţa mea un simplu cunoscut
Cu toate că puteai să fii mai mult!