Pace
Pace! Cuvânt urmat de un ecou
Zâmbetul copilăriei se răsună
Imaginea de pe tablou
Când toți sunt împreună
Când vezi la Televizor,
Cum țările se împacă
Și copii sunt pe lume în vizor,
Ca fiind o piatră sacră
Când toți zâmbesc și dansează împreună
Cu pielea, albă, neagră sau chiar brună.
Tradițiile vechi, cu toții le serbează
Iată Pacea pe care pe cinste o urează
Категория: Различные стихи
Все стихи автора: Popic Tatiana
Дата публикации: 14 мая 2023
Просмотры: 995
Стихи из этой категории
DIN ÎNALTA DEMNITATE..
Ghiftuiți scăldați în bogăție
Sterili de spirit și idei,
Sunt snobi cu solzi de viclenie
Mânjiți de vină și mișei
Lichele cu priviri morbide
Ați vândut și înșelat acest popor,
Păgâni născuți din pântece-ncrețite
Ați trimis din mulțimea la topor
Cu ochi crăpați de teracotă
Această țară ați otrăvit !
Uscate aveți suflete de cretă,
Ați trădat și ați mințit
Fiola vă va dilua destinul
Sfârșit va fi și pentru voi,
Căci boala ea va naște chinul
Să simțiți ,ce simțim noi.
Dulcea tinereţii
Vântul bate liniştit
În splendoarea nopţii
Oare corect ne-am trăit
Dulcea tinereţii.
Autor eşti sau actor
Prin ţinutul ceţii
Alinat de vînt, de dor
Tu în fila vieţii.
Caut părinți...
Caut părinți,
Că nicicând n-am avut,
Să fie cuminți,
Cu un zâmbet plăcut.
La joacă să-i scot,
Să-i plimb pe alei,
În cârcă să-i port,
S-alergăm după zmei.
Caut părinți,
Cu un chip luminat,
Să nu fie nici sfinți,
Dar nici cel necurat.
Să-i învăț a citi,
Și povești să le spun,
Ca să știe a iubi,
Și ce-i rău, și ce-i bun.
Caut părinți,
Să îi plimb în landou,
Ca apoi într-o zi,
Să mă nască din nou.
Și copil să le fiu,
Ca un suflet plăpând,
Şi părinți să îi știu,
Mamă, tată spunând,
Să mă strângă la piept,
Să îi simt mai umani,
Să nu stau să-i aștept,
În azil de orfani.
Un bun rămas șoptit..
Ofta sinistra casă
Cu jaluzeaua trasă
După timpurile plănse,
Cu luminile aprinse.
Gemeau din balamale
Porțile medievale
Ale clădirii sumbre,
Bântuită de umbre.
Prin odăile obscure
Forfota unui fluture,
Se prefăcuse-n nadă
Pt păianjen pradă.
Un iz rănced se perindă,
Cernea pete pe oglindă,
Ciupea zidul gălbejit
Pe obrazu-I scorojit.
Se zbărci din temelie
Podeaua cenușie,
Trosnea mobila bizar,
Iscănd Ecoul milenar.
Tabloul de pe coridor
Mă urmărea iscoditor,
Schiță pe chipu-i prăfuit
Un bun rămas șoptit...
PURITATE
Gândindu-mă la tine eu
Te privesc tăcut-mirată;
Sărutându-ți fruntea ta
În noaptea mea uitată.
Tu ești cerul meu senin
Plin de stele luminoase,
În noaptea ce se perindă lin
Ce-mi scânteie în ochii mei raze.
Iubirea mea ești tu,
Cerule, senin, albastru,
Cel ce-nrourezi pământu
Umplându-l de verdeață.
Reci (de Noiembrie)
Peste noaptea nesmintită
Se așază nevăzut
Aburi albi, neașteptați
Reci de bucurie, iarăși
Ne-au găsit întunecați
Deși, vara îmbelșugată
O suită de savoare
Ne-a îndestulat sublim
Cu al ei potop de soare
Cu-ale florilor alai
Și culori mirositoare
Multe mări nemărginite
Ne-au scăldat, ne-au adăpat
Munții ne-au împrumutat
Din răcoarea lor senină,
Până când, în iarna plină
Ne-o va cere înapoi,
Știind că vom avea nevoie
De căldura dintre oameni,
De căldura cea din vară
Înmagazinată-n noi
Totuși..
Nu ne-au fost îndeajuns acestea
Aburi albi, neașteptați
Reci de bucurie, iarăși
Ne-au găsit întunecați
Sec Noiembrie se-ntreabă
Câtă neplăcere-ncape
Într-un suflet îmbuibat?!
Marius Ene, 11.11.2024, Polonia
DIN ÎNALTA DEMNITATE..
Ghiftuiți scăldați în bogăție
Sterili de spirit și idei,
Sunt snobi cu solzi de viclenie
Mânjiți de vină și mișei
Lichele cu priviri morbide
Ați vândut și înșelat acest popor,
Păgâni născuți din pântece-ncrețite
Ați trimis din mulțimea la topor
Cu ochi crăpați de teracotă
Această țară ați otrăvit !
Uscate aveți suflete de cretă,
Ați trădat și ați mințit
Fiola vă va dilua destinul
Sfârșit va fi și pentru voi,
Căci boala ea va naște chinul
Să simțiți ,ce simțim noi.
Dulcea tinereţii
Vântul bate liniştit
În splendoarea nopţii
Oare corect ne-am trăit
Dulcea tinereţii.
Autor eşti sau actor
Prin ţinutul ceţii
Alinat de vînt, de dor
Tu în fila vieţii.
Caut părinți...
Caut părinți,
Că nicicând n-am avut,
Să fie cuminți,
Cu un zâmbet plăcut.
La joacă să-i scot,
Să-i plimb pe alei,
În cârcă să-i port,
S-alergăm după zmei.
Caut părinți,
Cu un chip luminat,
Să nu fie nici sfinți,
Dar nici cel necurat.
Să-i învăț a citi,
Și povești să le spun,
Ca să știe a iubi,
Și ce-i rău, și ce-i bun.
Caut părinți,
Să îi plimb în landou,
Ca apoi într-o zi,
Să mă nască din nou.
Și copil să le fiu,
Ca un suflet plăpând,
Şi părinți să îi știu,
Mamă, tată spunând,
Să mă strângă la piept,
Să îi simt mai umani,
Să nu stau să-i aștept,
În azil de orfani.
Un bun rămas șoptit..
Ofta sinistra casă
Cu jaluzeaua trasă
După timpurile plănse,
Cu luminile aprinse.
Gemeau din balamale
Porțile medievale
Ale clădirii sumbre,
Bântuită de umbre.
Prin odăile obscure
Forfota unui fluture,
Se prefăcuse-n nadă
Pt păianjen pradă.
Un iz rănced se perindă,
Cernea pete pe oglindă,
Ciupea zidul gălbejit
Pe obrazu-I scorojit.
Se zbărci din temelie
Podeaua cenușie,
Trosnea mobila bizar,
Iscănd Ecoul milenar.
Tabloul de pe coridor
Mă urmărea iscoditor,
Schiță pe chipu-i prăfuit
Un bun rămas șoptit...
PURITATE
Gândindu-mă la tine eu
Te privesc tăcut-mirată;
Sărutându-ți fruntea ta
În noaptea mea uitată.
Tu ești cerul meu senin
Plin de stele luminoase,
În noaptea ce se perindă lin
Ce-mi scânteie în ochii mei raze.
Iubirea mea ești tu,
Cerule, senin, albastru,
Cel ce-nrourezi pământu
Umplându-l de verdeață.
Reci (de Noiembrie)
Peste noaptea nesmintită
Se așază nevăzut
Aburi albi, neașteptați
Reci de bucurie, iarăși
Ne-au găsit întunecați
Deși, vara îmbelșugată
O suită de savoare
Ne-a îndestulat sublim
Cu al ei potop de soare
Cu-ale florilor alai
Și culori mirositoare
Multe mări nemărginite
Ne-au scăldat, ne-au adăpat
Munții ne-au împrumutat
Din răcoarea lor senină,
Până când, în iarna plină
Ne-o va cere înapoi,
Știind că vom avea nevoie
De căldura dintre oameni,
De căldura cea din vară
Înmagazinată-n noi
Totuși..
Nu ne-au fost îndeajuns acestea
Aburi albi, neașteptați
Reci de bucurie, iarăși
Ne-au găsit întunecați
Sec Noiembrie se-ntreabă
Câtă neplăcere-ncape
Într-un suflet îmbuibat?!
Marius Ene, 11.11.2024, Polonia
Другие стихотворения автора
Binele din rău se face
Acum persoana e întruchipată
Cu multe măști și-n suflet pată,
Nu știm cui să-i zicem frate
ce ne dă speranță
Și cui dușman pe viață
Dă-m o mână de ajutor cu șarpele la spate
Din cauza greșelilor neuitate.
Prieten, zicem celui care ne-a lăsat
în momentele grele
Și dușman celui
care ne-a ajutat să eșim din ele.
Uităm de faptele bune,
Dar ținem minte trădările nebune,
Luăm în seamă cum e îmbrăcat,
Dar nu și sufletul curat.
Uităm de unde ne pornim,
De cel sărac ne râdem cu zâmbetul pe față,
Lângă el nu ne oprim,
Că e dobitoc uitat de viață
Măcar pe o zi sau două
Să uităm că ne plouă
Și să scoatem masca falsă,
Să râdem cu zâmbetul adevărat
Și cu sufletul curat,
Să prețuim persoana cu care prin greu am trecut,
Să iertăm dușamunl care rău ne-a făcut,
Cu ochii închiși să tragem aer adânc în piept,
Viața să o simțim, măcar, pentru un singur moment
Copilărie
Mamă! Întoarce-mă în copilărie
sa mai copilăresc un pic
Să-mi mai port acea pălărie
din paie făcută de bunic.
Să mai simt încă odată
aerul cald, când visam,
nu ma-m simțit niciodată
așa cum copilă eram.
Mamă! Mai zi-mi din nou
că mă iubești doar pe mine
Atunci când eram ca un ou
credeam că adolescența nu mai vine.
Mai lasă-mă să mă mai joc
Pe puntea de lângă vecinii,
Care mereu cu norok,
făceau cruciuliță pâinii.
Binele din rău se face
Acum persoana e întruchipată
Cu multe măști și-n suflet pată,
Nu știm cui să-i zicem frate
ce ne dă speranță
Și cui dușman pe viață
Dă-m o mână de ajutor cu șarpele la spate
Din cauza greșelilor neuitate.
Prieten, zicem celui care ne-a lăsat
în momentele grele
Și dușman celui
care ne-a ajutat să eșim din ele.
Uităm de faptele bune,
Dar ținem minte trădările nebune,
Luăm în seamă cum e îmbrăcat,
Dar nu și sufletul curat.
Uităm de unde ne pornim,
De cel sărac ne râdem cu zâmbetul pe față,
Lângă el nu ne oprim,
Că e dobitoc uitat de viață
Măcar pe o zi sau două
Să uităm că ne plouă
Și să scoatem masca falsă,
Să râdem cu zâmbetul adevărat
Și cu sufletul curat,
Să prețuim persoana cu care prin greu am trecut,
Să iertăm dușamunl care rău ne-a făcut,
Cu ochii închiși să tragem aer adânc în piept,
Viața să o simțim, măcar, pentru un singur moment
Copilărie
Mamă! Întoarce-mă în copilărie
sa mai copilăresc un pic
Să-mi mai port acea pălărie
din paie făcută de bunic.
Să mai simt încă odată
aerul cald, când visam,
nu ma-m simțit niciodată
așa cum copilă eram.
Mamă! Mai zi-mi din nou
că mă iubești doar pe mine
Atunci când eram ca un ou
credeam că adolescența nu mai vine.
Mai lasă-mă să mă mai joc
Pe puntea de lângă vecinii,
Care mereu cu norok,
făceau cruciuliță pâinii.
Binele din rău se face
Acum persoana e întruchipată
Cu multe măști și-n suflet pată,
Nu știm cui să-i zicem frate
ce ne dă speranță
Și cui dușman pe viață
Dă-m o mână de ajutor cu șarpele la spate
Din cauza greșelilor neuitate.
Prieten, zicem celui care ne-a lăsat
în momentele grele
Și dușman celui
care ne-a ajutat să eșim din ele.
Uităm de faptele bune,
Dar ținem minte trădările nebune,
Luăm în seamă cum e îmbrăcat,
Dar nu și sufletul curat.
Uităm de unde ne pornim,
De cel sărac ne râdem cu zâmbetul pe față,
Lângă el nu ne oprim,
Că e dobitoc uitat de viață
Măcar pe o zi sau două
Să uităm că ne plouă
Și să scoatem masca falsă,
Să râdem cu zâmbetul adevărat
Și cu sufletul curat,
Să prețuim persoana cu care prin greu am trecut,
Să iertăm dușamunl care rău ne-a făcut,
Cu ochii închiși să tragem aer adânc în piept,
Viața să o simțim, măcar, pentru un singur moment
Copilărie
Mamă! Întoarce-mă în copilărie
sa mai copilăresc un pic
Să-mi mai port acea pălărie
din paie făcută de bunic.
Să mai simt încă odată
aerul cald, când visam,
nu ma-m simțit niciodată
așa cum copilă eram.
Mamă! Mai zi-mi din nou
că mă iubești doar pe mine
Atunci când eram ca un ou
credeam că adolescența nu mai vine.
Mai lasă-mă să mă mai joc
Pe puntea de lângă vecinii,
Care mereu cu norok,
făceau cruciuliță pâinii.
Binele din rău se face
Acum persoana e întruchipată
Cu multe măști și-n suflet pată,
Nu știm cui să-i zicem frate
ce ne dă speranță
Și cui dușman pe viață
Dă-m o mână de ajutor cu șarpele la spate
Din cauza greșelilor neuitate.
Prieten, zicem celui care ne-a lăsat
în momentele grele
Și dușman celui
care ne-a ajutat să eșim din ele.
Uităm de faptele bune,
Dar ținem minte trădările nebune,
Luăm în seamă cum e îmbrăcat,
Dar nu și sufletul curat.
Uităm de unde ne pornim,
De cel sărac ne râdem cu zâmbetul pe față,
Lângă el nu ne oprim,
Că e dobitoc uitat de viață
Măcar pe o zi sau două
Să uităm că ne plouă
Și să scoatem masca falsă,
Să râdem cu zâmbetul adevărat
Și cu sufletul curat,
Să prețuim persoana cu care prin greu am trecut,
Să iertăm dușamunl care rău ne-a făcut,
Cu ochii închiși să tragem aer adânc în piept,
Viața să o simțim, măcar, pentru un singur moment
Copilărie
Mamă! Întoarce-mă în copilărie
sa mai copilăresc un pic
Să-mi mai port acea pălărie
din paie făcută de bunic.
Să mai simt încă odată
aerul cald, când visam,
nu ma-m simțit niciodată
așa cum copilă eram.
Mamă! Mai zi-mi din nou
că mă iubești doar pe mine
Atunci când eram ca un ou
credeam că adolescența nu mai vine.
Mai lasă-mă să mă mai joc
Pe puntea de lângă vecinii,
Care mereu cu norok,
făceau cruciuliță pâinii.