Masajul e un lucru sfant

Masajul e un lucru sfant,

De cand lumea ii pe pamant.

Inventat a fost se pare,

Pentru corp e relaxare.

 

Masajul bine lucrat,

Ei grecii l au inventat.

Pe atunci sclavii il faceau,

Pe bolnavi ii vindecau.

 

Si de atunci si pana azi,

Lumea ce face masaj.

Corpul il are relaxat,

Nici decumnu nu e stresat.

 

Tehnicile de masaj,

S-au imbunatatit azi.

Tehnici multe aplicate,

Iti aduc doar sanatate.

 

Multe is tipuri de masaj,

Se aplica in tocmai azi.

E masaj de relaxare,

Dar si de recuperare.

 

Amandoua de le faci,

De stress si boli ai sa scapi.

Ca masajul a fost si este,

Cel ce nu are pereche !


Категория: Различные стихи

Все стихи автора: Dorel Marin poezii.online Masajul e un lucru sfant

Дата публикации: 12 февраля

Просмотры: 52

Авторизуйтесь и комментируйте!

Стихи из этой категории

Selena

Este zi, și soarele răzbate
În geamurile de el luminate,
În timp ce, cu fascicule de mână,
Mă gândesc la tine, Seleno, cu râvnă.
 
Îmi amintesc de serile în care,
Cu surâs eter, ca pe-un puști oarecare,
Mă duceai prin parcul înstelat,
Sub sute de fețe astrale, ce minunat!
 
Și totuși, eram cu desăvârșire singuri
Pe falezele presărate cu visuri,
Unde tu, ca o suită de umbre vii,
Mă cuprindeai în raze alburii.
 
Cuibăream, în acel vid nedeslușit și intim,
Șoapte nebănuite, doar noi să le știm,
Din a pieptului adâncimi de satisfacție,
Se înfiripa-n mine poem sub chip de intonație.
 
Lujerii țepoși, de pe clopot,
Lasă să se coboare cu ropot,
În vibrații metalice, printre spini,
Emanațiile pendulei de lumini.
 
Nu ți-am înțeles gândurile dure,
Omăt năpădind de imagini pure,
Dar parcă-mi plăcea să știu tot, zic,
Fără să pot cristaliza nimic.
 
Nunta inelului de iris
Celebrat-am eu în acest vis,
Cu mâna prin stele te-am cerut,
Mintea ori trupul n-a știut.
 
Dar, suratele tale nu m-au vrut,
Iar în valuri de luciditate acut
M-am scufundat, în nisipuri mișcătoare;
Tu, cu ochiu-nchis, te-ai dus la culcare.
 
Nopțile sunt negre de-atunci.
În grădinile unde albu-ți nu-l arunci,
Acum numai soarele mai bate,
Reflexii, porunci în geamurile de el luminate.

 

 

Еще ...

Trezire

Vise — torțe se sting, dar lumini orbitoare,
în orizonturile apropiate,
se APRIND.
 
Totul, și gărzile, se lichefiază,
cum parcă dau să încolțească
MAGISTRALE flori,
 
răsărite alb-argintii,
pe LESPEZI de pietre fumurii.
Еще ...

Un zor mocnit

Din ce s-a sculat putința mea?
Din ani reci, ani de vrăjmășie?
Din adâncul pieptului meu, colea,
Din inimă, o vâlvătaie aprinsă, roșie.
 
De ani de zile un dor zdruncinător
Mă tot silește la aducere-aminte,
De ani de zile, de decade, un zor
Mocnind în mine șade, de oseminte,
 
Rămășițe de strămoși duși d-un etern,
Rămași doar prin scrieri din vechime,
Între file galbene și coperte cu asprime.
Iată ce trebuie să stăvilească al meu stern.
 
Iar de neputința lui mă tem, căci, de bubuie,
La lupt-oi avea să merg, dar cred c-oi fi singur,
Că nimenea nu mă va asista, că-n mine huruie
Singur prostește speranța de al liberării picur.

 

Еще ...

Timp

Timpul este trecator,
Și mereu îți este dor,
De momente,uimitoare
Uneori sunt batatoare....

Însa,nu te-ntrista,
Timpul este tot asa
Trecator si nors,
Si mereu, e valoros

Astazi este prețios,
Maine este dureros.
El va trece tot asa
Și te vei înfricoșa.

Еще ...

Acum în ţară este sărăcie mare,

Acum în ţară,este sărăcie mare,

Şi românul, nostru acum moare.

Fiindcă, nu are bani să achite,

Facturile, ce sunt venite.

 

Salariile, nu au mai crescut,

Preţurile, au luat-o în sus.

Când fluturaşul, deja apare,

Salariatul, intră în criză tare.

 

Pensiile, toate staţionează,

Săracii, pensionari oftează.

Când văd, cuponul de pensie,

Mulţi din ei, intră în depresie.

 

Că ştiu, că iarna o să apară ,

Şi dările le vor fii a lor povară .

N- au bani, facturi să plătească,

Nici mâncare, să trăiască.

 

Nimeni, nu îşi pune întrebarea,

De ce, se scumpeşte mâncarea?

De ce gazul, petrolul şi energia,

Ele, au distrus acum România?

 

Fiindcă totul, e venit de afară,

Să distrugă, a noastră ţară.

Românii, acum să îi sărăcească,

Să moară, să nu trăiască.

 

Nimeni, pe noi nu ne mai vrea,

De ar putea, cu toţii ne-ar lichida.

Dar românul, e popor răbdător,

El nu moare, aşa uşor.

 

Îndură frigul şi foamea cruntă,

La nimeni, nu va fii slugă.

Chiar dacă, parlamentarii noştrii,

Ne-au vândut, ca sclavi cu toţii.

 

Dar vă venii, o zii în care,

Românii, nu vor mai avea răbdare.

Şi va fii, o mare răscoală în ţară,

Şi mulţi, şmecheri o să piară.

 

Că foamea, grea şi sărăcia,

Vor distruge, atunci România.

Iar românul, nostru înfometat,

Iese în stradă, îţi dă în cap.

 

Că un proverb, el bine spune:

Cu românul, înfometat nu te pune,

Că atunci, nu are mamă, tată,

Ies cu toţii, afară din casă.

 

Şi atunci singuri, ei îşi fac dreptate,

Nu le mai e frică, nici de moarte.

Fiindcă ei, chiar nu mai vor,

Să fie, sluga tuturor ! 

Еще ...

Puterea punctului

Decizional precum te scriu
și uneori chiar te conjur
rămâi un semn,
un punct
prin multe semne
cerești și pământene.

Îți recunosc puterea
și totuși îți cerșesc
asupra vieții mele
nu pecetlui menirea
înșirându-i multe puncte
în lipsă de cuvinte.

Lasă-mi locul
unde să pun o virgulă,
un semn de întrebare
și chiar ,,et caetera,,
înconjurată de cele patru
puncte cardinale.

Еще ...