Icoanei căreia mă rog

Icoană căreia mă rog,
Vecinic ce-mi stai pavăză,
Ce noaptea lucești în pază,
La tine chinul mi-l prorog,
 
Cu tine aduc o rază
În odaia ce mi-o abrog —
Șef de trup și perdea de smog.
Lumi bălăcite-n empfază,
 
Ochi sălbateci, fără stat, goi —
Se-mprăștie-n cazna rea a
Gheenei a lui Patrick trifoi.
 
Chiar și așa, în tot ce e,
Căci sens... el nu-i nicăierea,
Platoșa în cuvinte mi-e.

Категория: Различные стихи

Все стихи автора: Rarés Girea poezii.online Icoanei căreia mă rog

Дата публикации: 20 января

Просмотры: 22

Авторизуйтесь и комментируйте!

Стихи из этой категории

Piatra funerară

La capatul pietrei funebre

Stă scris numele marilor poeți,scriitori

Cu litere ce mai respiră viață.

Еще ...

Cândva în sat!

E seară iar, în satul meu natal,

Și umbra e, din ce în ce mai lungă,

Iar Soarele, se duce după deal,

Să-apună, ca mâine, să-neajungă

 

Pe drum, trec istoviți țaranii,

Venind pe jos, de pe ogoare,

În jurul lor, roiesc țânțarii,

Și-i pișcă, din cap până-n picioare

 

În fața lor agale, merg vitele,

De drumul lung, sunt obosite,

Își târâie pe jos, de pline, ugerele,

Care la mulsul serii, vor fi golite

 

La porți pe bănci, stau babele,

Cu mâna-n vânt, semne făcând,

Chemându-și către curte, vacile,

Ce se găsesc, amestecate-n cârd

 

Pe ulițe copiii, joacă-o miuță,

Cu-o minge, din cârpe cusută,

Din când în când, câte-o căruță,

Și-n urma ei, legată, trasă, o văcuță

 

E ora când în sat, se simt mirosuri,

Și când în case, gospodinele,

Fac bunătăți, de felurite, feluri,

Care te-nbie, să guști din ele

 

Și-n fiecare casă, se-aude rugăciune,

Rostită de cei, ce au ajuns, acasă,

Ei mulțumesc și, fac o plecăciune,

Și rând pe rând, se pun la masă

 

Aminte îmi aduc și, nu am cum să uit,

Când tata, ne-ntreba, pe fiecare-n parte,

Dacă la școala, noi lecția-am știut,

Și cum el, ne-ndemna, să învățăm carte

 

Din sat, la studii, departe am plecat,

Si-armata, am făcut-o sub tricolor,

Prin școli, m-am pregătit și educat,

Iar în armată, am învățat, cuvântul, dor

 

Acum mă-ntorc, mai rar, ca altădat'

Pe drum, nu-i recunosc, pe tineri,

Necunoscut, am devenif, în sat,

Și simt, că timpul, n-a-iertat...pe nimeni!

 

Scrisă de Cezar!

Pe curând!

Еще ...

Apuse...

Vremuri din care mai apuse
Mătăsosul cer îl brodau,
Cu sori, cu stele croiau
Linii albe, suprapuse.
 
Acum... vă stă soarele roșiatic
Ca o picătură de amintiri,
Futil, pe rând apatic,
Stană de hoarde și oștiri.
 
Cuvinte goale... blasfemie de foi...
Sub cuget rău și zări amare,
Picioare țepene încovoi’
Stâncile afundă-n mare.
Еще ...

Sunt anonim

Sunt anonim,

Postez în...diverse

Sunt cadru divin,

Creat de Celeste,

Sunt anonim și...

Asta-mi permite,

Sa scriu ce gândesc,

Chiar dacă numai am...

Cuvinte.

Sunt tot anonim,

Nimic nu se schimba,

Nici lumea de azi,

Trecuta în tăcere,

De mâine mai rea,

Iar liniștea noastra,

Devina sihastra

Și noi tot mai rai,

Lângă ea.

 

Еще ...

Undeva era o lume

Undeva era o lume mare,
Poate chiar încântătoare,
Miraculoasă, din întâmplare,
Inexplicită, soră de candoare.
 
Undeva era un râu de note,
Note muzicale, stridente, forte,
Neînțelese, grămădite, încodrate,
Repezite în ape, duse poate.
 
Undeva bătea un vânt domol,
Peste un colos cu capul gol,
Îmbrăcat în păsări, stol cu stol,
O rocă meditativă, parol.
 
Undeva era un codru mic,
Ce privea cerul printr-un colnic,
Un ochi verzui, loc de natură fonic,
Un nucleu de energie tonic.
 
Undeva era zi și noapte,
O scenă de viață și de moarte,
De vociferări și șoapte,
Nemărginiri comasate.
 
Undeva ardea un foc,
Pâlpâind cu șoc, cu șoc,
Floare roșie, ce, fără echivoc,
Crește din țărână vie ca prin joc.
 
Undeva era un tărâm peren, socot,
După cicluri de potop, de tot,
Chiar și din altoiul unui smoc,
Lumea va crește din nou la loc.
 

 

Еще ...

Dulcea tinereţii

Vântul bate liniştit
În splendoarea nopţii
Oare corect ne-am trăit
Dulcea tinereţii.

Autor eşti sau actor
Prin ţinutul ceţii
Alinat de vînt, de dor
Tu în fila vieţii.

Еще ...