Ai sa pleci
Mai stringe-ma odata-n brate,
ai sa pleci...
Din lumea mea, si poate,
nici cind n-ai sa mai treci .
Si noptile in care,
te-am impletit din stele ...
Ai sa le uiti caldura,
si-ai sa m-alungi din ele.
Mai stringe-ma odata-n brate,
ai sa pleci...
In lumea Ta, Acolo...
visele nu-s niciodata reci,
Acolo ti-e lumina toata,..
acolo ti-e-mplinirea.
Te inteleg si tac.
si-mi pling iar prabusirea.
Mai stringe-ma odata-n brate,
ai sa pleci...
Nu-ti spun adio,
e doar un simplu bun ramas.
Opreste, sa mai curga, timpul
acestui ultim ceas,
Si-n gindul Tau, iubirea...
pastreaza-mi-o in veci.
Mai stringe-ma odata-n brate ,
ai sa pleci.
Стихи из этой категории
Vei rămâne
Vei rămâne visul meu tăcut
Un fior tremurând pe mut,
...Finalul ce nu l-am trăit
De suflet atât de dorit...
Ultima îmbrățisare
Va naște din călimară,
Când îmi va fi dor
În versuri am s-o port...
Vinul ce mi l-ai promis
Cu roșu rămâne scris,
În gânduri de neatins,
Ca cel mai dulce vis...
Sărutul ce mi l-ai dat
Cel mai frumos păcat,
Rămâne pe buze gravat
Dovadă că ne-am întâmplat...
Vei rămâne a mea iubire
Într-o carte de poezii,
Scrisă cu zâmbete și lacrimi
În nopțile reci și pustii...
Ultima oară
E ultima oară când plâng,
Nici melodiile lui Roxen nu le mai simt
Ți-aș spune că te mai vreau dar mint
Dar totuși încă te am în gând.
Poate am vărsat o lacrimă
Pe “Zburătorul” de la Emma
Poate îți mai scriu poezii de avangardă
Dar și asa… e ultima.
E ultima oară când mă auzi cântând
Cu toată puterea “Stay” ,Rihanna
Căci nu mai simt să râmâi , cerând
Să-mi mai dai o dată toamna.
Strigătul despărțirii
Dacă aș putea aș șterge trectul,
Să nu te mai am în umbra inimii mele.
Plecând,ai luat cu tine totul,
Lăsându-mi doar amintirile grele...
Urletul tăcerii deja mă înfioară,
Iar lipsa ta în suflet îmi pune spini.
Duc o luptă înterioară,
Am devinit din nou doi străini !
Am vrut doar să mă hrănești cu a ta iubire,
Că sufletu-mi era prea flămând...
Însă tu mi-ai dăruit un ocean de durere,
Si ai plecat râzând.
Blestemul dragostei
Ce-i dragostea de nu furtună aurie,
Cu nori și valuri ce se-ncruntă tragic,
Ce face ca în teatru zgomotos spectacol,
Ce-aduce vise colorate zilnic,
Inegalabile trăiri,săruturi și amorul,
Dar poate scufunda corăbiile toate,
Sau poate răsturna ambițioase planuri,
Voi cei naivi aflați acum acestea toate!
Oh... blestemată ești tu dragoste când pleci si lași doar dorul!
(16 februarie-4 aprilie 2023 Horia Stănicel-Irepetabila iubire)
Cărarea și zborul
Urmez pașii lui pe cărare,
Mi-e bine,dar vad cum se-nalta frumoasele păsări în zare.
Deasupra,cu aripi uriase,zbori tu.
Îmi zâmbești și-mi întinzi perechea de aripi albastre.
Privesc fascinata.M-opresc.Un vis minunat sta in fata-mi.
Departe,mă strigă un glas.O lacrima grea cade pe aripa-albastra.
Alerg pe cărare,mi-e bine,mi-e bine,
Din ochii-mi cad stropi ca de ploaie.
Privesc spre înalt și surâd si-apoi iar urmez pașii lui
Dar inima mea e străpunsă de tristețe,nehotărâre,visare.
O parte din ea mă urmează,
O parte e departe,păzind aripa-albastra.
Mi-e bine...,și lacrima cade,
În mine jumătăți de inimi se zbat
Mi-e bine,de sus n-o sa cad,
Și plâng,vreau sa zbor cu aripi albastre spre zare..
Dacă tu mă lași
Dacă tu mă lași și-mi dai mâna
Ți-aș fi soare... ți-as fi luna
Aș putea fi o stea pentru tine
Aș putea fi... noaptea ce vine
Dacă tu mă lași și-mi dai voie
Aș putea fi o primăvară caldă
Aș putea fi vară la nevoie
Sau toamna ce dezmiardă...
Dacă tu mă lași și-mi dai soare
Aș putea fi o zi caldă
În noapte o stea căzătoare
O poveste de dor... minunată.
Dacă tu mă lași și-mi dai vinul
Aș putea să-ți arăt în iubire sublimul
Aș putea să-ți fiu sufletul pereche
Aș putea... mai mult de o poveste veche.
Vei rămâne
Vei rămâne visul meu tăcut
Un fior tremurând pe mut,
...Finalul ce nu l-am trăit
De suflet atât de dorit...
Ultima îmbrățisare
Va naște din călimară,
Când îmi va fi dor
În versuri am s-o port...
Vinul ce mi l-ai promis
Cu roșu rămâne scris,
În gânduri de neatins,
Ca cel mai dulce vis...
Sărutul ce mi l-ai dat
Cel mai frumos păcat,
Rămâne pe buze gravat
Dovadă că ne-am întâmplat...
Vei rămâne a mea iubire
Într-o carte de poezii,
Scrisă cu zâmbete și lacrimi
În nopțile reci și pustii...
Ultima oară
E ultima oară când plâng,
Nici melodiile lui Roxen nu le mai simt
Ți-aș spune că te mai vreau dar mint
Dar totuși încă te am în gând.
Poate am vărsat o lacrimă
Pe “Zburătorul” de la Emma
Poate îți mai scriu poezii de avangardă
Dar și asa… e ultima.
E ultima oară când mă auzi cântând
Cu toată puterea “Stay” ,Rihanna
Căci nu mai simt să râmâi , cerând
Să-mi mai dai o dată toamna.
Strigătul despărțirii
Dacă aș putea aș șterge trectul,
Să nu te mai am în umbra inimii mele.
Plecând,ai luat cu tine totul,
Lăsându-mi doar amintirile grele...
Urletul tăcerii deja mă înfioară,
Iar lipsa ta în suflet îmi pune spini.
Duc o luptă înterioară,
Am devinit din nou doi străini !
Am vrut doar să mă hrănești cu a ta iubire,
Că sufletu-mi era prea flămând...
Însă tu mi-ai dăruit un ocean de durere,
Si ai plecat râzând.
Blestemul dragostei
Ce-i dragostea de nu furtună aurie,
Cu nori și valuri ce se-ncruntă tragic,
Ce face ca în teatru zgomotos spectacol,
Ce-aduce vise colorate zilnic,
Inegalabile trăiri,săruturi și amorul,
Dar poate scufunda corăbiile toate,
Sau poate răsturna ambițioase planuri,
Voi cei naivi aflați acum acestea toate!
Oh... blestemată ești tu dragoste când pleci si lași doar dorul!
(16 februarie-4 aprilie 2023 Horia Stănicel-Irepetabila iubire)
Cărarea și zborul
Urmez pașii lui pe cărare,
Mi-e bine,dar vad cum se-nalta frumoasele păsări în zare.
Deasupra,cu aripi uriase,zbori tu.
Îmi zâmbești și-mi întinzi perechea de aripi albastre.
Privesc fascinata.M-opresc.Un vis minunat sta in fata-mi.
Departe,mă strigă un glas.O lacrima grea cade pe aripa-albastra.
Alerg pe cărare,mi-e bine,mi-e bine,
Din ochii-mi cad stropi ca de ploaie.
Privesc spre înalt și surâd si-apoi iar urmez pașii lui
Dar inima mea e străpunsă de tristețe,nehotărâre,visare.
O parte din ea mă urmează,
O parte e departe,păzind aripa-albastra.
Mi-e bine...,și lacrima cade,
În mine jumătăți de inimi se zbat
Mi-e bine,de sus n-o sa cad,
Și plâng,vreau sa zbor cu aripi albastre spre zare..
Dacă tu mă lași
Dacă tu mă lași și-mi dai mâna
Ți-aș fi soare... ți-as fi luna
Aș putea fi o stea pentru tine
Aș putea fi... noaptea ce vine
Dacă tu mă lași și-mi dai voie
Aș putea fi o primăvară caldă
Aș putea fi vară la nevoie
Sau toamna ce dezmiardă...
Dacă tu mă lași și-mi dai soare
Aș putea fi o zi caldă
În noapte o stea căzătoare
O poveste de dor... minunată.
Dacă tu mă lași și-mi dai vinul
Aș putea să-ți arăt în iubire sublimul
Aș putea să-ți fiu sufletul pereche
Aș putea... mai mult de o poveste veche.
Другие стихотворения автора
Am să vă dau în judecată
Am să vă dau în judecată!
că ma-ți lăsat orfan într-o lume ciudată.
cu mamă îndepărtată,
strig la voi cu vocea îndurerată!
cu viața, aproape de tot subjugată
ma-ți lăsat în a voii soartă,
crudă, acră și sărat.
eu îmi ascund durerea mascată,
cu inima frîntă și fața curată.
vă urăsc a suta dată !!!
pentru răpire de tată,
pentru tinerețea asasinată,
pentru durerea împrumutată.
v-aș împușca pe toți de laolaltă!
ce viață urîtă,
O să mă dați în judecată!
Sa suferi
Sa suferi si sa iubesti,
Sa plingi, sa patimesti.
Sa rizi si sa oftezi,
Si-n viata la greu sa cedezi.
Eu te-am iubit si-am suferit,
Eu te-am iubit mereu.
Dar pe linga dragoste-am primit,
Sperante verzi, si-am plins de dorul tau.
Asa cum zici ca-s vinovat,
Cum zici mereu de mine.
Mereu am plins s-am oftat,
Iubito pentru tine.
Cind sufletul a ars in mine,
Si tu pe mine mai mintit.
Eu te-am iubit si te iubesc inca pe tine,
Si te voi iubi la infinit.
Autoritar
Am să te rănesc pînă la oase
Cu cuvinte, pe cît se poate de frumoase
Am să te înec în dureri
De vineri pînă vineri
Am să-ți fac viața mai grea
Ca să nu poți zbura spre cer
Am să te plimb prin viața mea
Am să te molipsesc de cancer-
Ul iubirii mele
Am să savurez plăcere
Fără bani fără avere, am să te arunc în gol
Am să te bat
În pat
Cînd o să-mi intru-n rol
Am să te fac să plîngi
Să mă distrugi
Cu gheață caldă
Inima ta o voi face să ardă
Să creadă
Că-i pradă
A mea pe-o viață întreagă
Si vară și iarnă să tot meargă
La braț, în stînga și în dreapta să strige
După ajutor la palma mea, care frige
Am să te plimb prin plictiseală
De-o să zici că-i vreo apocalipsă globală
Cioroi
Tată ai uitat de noi!
Am rămas doar noi în doi.
Stropiți cu gunoi,
Vopsiți cu noroi.
Din cînd în cînd aruncăm cîti-un zîmbet greoi,
Cu ochii îndurerați și moi.
Atacați zi de zi de ploi,
De parc-am fi la război
Unde gloanțe vin roi...
Unde ești plecat cînd avem nevoie d-eroi.
Toți ne mîzgîlesc ca pe foi,
Că-s la suflete mai puțin plini mai mult goi...
Fără de-a ști că noi înc-așteptăm să vină joi,
Cînd o să dăm timpu-napoi,
Să te vedem înc-odată vioi,
Dar ei nu-nțeleg c-au inimi de cioroi...
Ea
Ofensată
De mamă,de tată,
Rănită,
De frate
Si ziuă și noapte.
Cu gînduri neînpăcate
Uitată.
Mai rar,
Telefonată!
Mai des vinovată
De zîmbet trădată
Lăsată să plîngă,săraca ...
De fată!
La suflet bogată
Cu sine-mbracată
Curată
Cu vocea, parcă crăpată
Încearcă
Să scoată
Durerea ce-o poartă!
Si strigă la poartă
Cu ce-s vinovată,
Că m-am născut fată!?
Deloc iubită,...
Cu vorbe tăioase, hrănită
Mai puțin fericită
Mai mult singură, singurică
Cu urechea ce-așteaptă
S-audă vrio șoaptă
Să se simtă, încurajată
De jos ridicată
Nu cu vorbe, cu faptă
Visată
În alb îmbracată
Ca oricare altă...
Vrea flori și să fie uimită
Pentr-un moment să se simtă
Iubită!
Sărutată
Înainte de-a fi culcată
Îndepărtată
Vrea la toți să împartă
Dragoste, adevărată.
Pare ciudată
Cînd o vezi încîntată
De nimicul ce parcă
A nimic și arată
Ea spune că-i artă
Credulă-n minciună
Lăsată să spună
Nimic să nu spună
Ce viață nebună!!!
Am să vă dau în judecată
Am să vă dau în judecată!
că ma-ți lăsat orfan într-o lume ciudată.
cu mamă îndepărtată,
strig la voi cu vocea îndurerată!
cu viața, aproape de tot subjugată
ma-ți lăsat în a voii soartă,
crudă, acră și sărat.
eu îmi ascund durerea mascată,
cu inima frîntă și fața curată.
vă urăsc a suta dată !!!
pentru răpire de tată,
pentru tinerețea asasinată,
pentru durerea împrumutată.
v-aș împușca pe toți de laolaltă!
ce viață urîtă,
O să mă dați în judecată!
Sa suferi
Sa suferi si sa iubesti,
Sa plingi, sa patimesti.
Sa rizi si sa oftezi,
Si-n viata la greu sa cedezi.
Eu te-am iubit si-am suferit,
Eu te-am iubit mereu.
Dar pe linga dragoste-am primit,
Sperante verzi, si-am plins de dorul tau.
Asa cum zici ca-s vinovat,
Cum zici mereu de mine.
Mereu am plins s-am oftat,
Iubito pentru tine.
Cind sufletul a ars in mine,
Si tu pe mine mai mintit.
Eu te-am iubit si te iubesc inca pe tine,
Si te voi iubi la infinit.
Autoritar
Am să te rănesc pînă la oase
Cu cuvinte, pe cît se poate de frumoase
Am să te înec în dureri
De vineri pînă vineri
Am să-ți fac viața mai grea
Ca să nu poți zbura spre cer
Am să te plimb prin viața mea
Am să te molipsesc de cancer-
Ul iubirii mele
Am să savurez plăcere
Fără bani fără avere, am să te arunc în gol
Am să te bat
În pat
Cînd o să-mi intru-n rol
Am să te fac să plîngi
Să mă distrugi
Cu gheață caldă
Inima ta o voi face să ardă
Să creadă
Că-i pradă
A mea pe-o viață întreagă
Si vară și iarnă să tot meargă
La braț, în stînga și în dreapta să strige
După ajutor la palma mea, care frige
Am să te plimb prin plictiseală
De-o să zici că-i vreo apocalipsă globală
Cioroi
Tată ai uitat de noi!
Am rămas doar noi în doi.
Stropiți cu gunoi,
Vopsiți cu noroi.
Din cînd în cînd aruncăm cîti-un zîmbet greoi,
Cu ochii îndurerați și moi.
Atacați zi de zi de ploi,
De parc-am fi la război
Unde gloanțe vin roi...
Unde ești plecat cînd avem nevoie d-eroi.
Toți ne mîzgîlesc ca pe foi,
Că-s la suflete mai puțin plini mai mult goi...
Fără de-a ști că noi înc-așteptăm să vină joi,
Cînd o să dăm timpu-napoi,
Să te vedem înc-odată vioi,
Dar ei nu-nțeleg c-au inimi de cioroi...
Ea
Ofensată
De mamă,de tată,
Rănită,
De frate
Si ziuă și noapte.
Cu gînduri neînpăcate
Uitată.
Mai rar,
Telefonată!
Mai des vinovată
De zîmbet trădată
Lăsată să plîngă,săraca ...
De fată!
La suflet bogată
Cu sine-mbracată
Curată
Cu vocea, parcă crăpată
Încearcă
Să scoată
Durerea ce-o poartă!
Si strigă la poartă
Cu ce-s vinovată,
Că m-am născut fată!?
Deloc iubită,...
Cu vorbe tăioase, hrănită
Mai puțin fericită
Mai mult singură, singurică
Cu urechea ce-așteaptă
S-audă vrio șoaptă
Să se simtă, încurajată
De jos ridicată
Nu cu vorbe, cu faptă
Visată
În alb îmbracată
Ca oricare altă...
Vrea flori și să fie uimită
Pentr-un moment să se simtă
Iubită!
Sărutată
Înainte de-a fi culcată
Îndepărtată
Vrea la toți să împartă
Dragoste, adevărată.
Pare ciudată
Cînd o vezi încîntată
De nimicul ce parcă
A nimic și arată
Ea spune că-i artă
Credulă-n minciună
Lăsată să spună
Nimic să nu spună
Ce viață nebună!!!