34  

Oglinzi si ecouri

Se schimba oglinzile...

Nu oamenii...aceleași fețe rămân, dar s-au înclinat ușor, fără voia lor, odată cu mișcarea lumii.

Nu ei au decis schimbarea, ci lumea le-a rotit unghiul, le-a mutat reflexia, le-a furat lumina fotografica.

Astfel, imaginea care se întoarce nu mai e aceeași: contururile se răcesc, iar în locul clarității rămâne o lumină frântă.

Eu am încercat să rămân în locul meu — acolo unde liniștea avea sens și cuvintele aveau greutate.

Dar, odată cu mișcarea acestor oglinzi, și reflexia mea s-a schimbat prin ochii lor.

Mă întreb cât trebuie să mă mai mut, fără să mă pierd, ca să ajung din nou la aceeași reflexie.

Poate că răspunsul nu e în mișcare, ci în tăcere.. În tăcerea care nu pretinde să fie oglindită, ci doar să rămână curată.

Și atunci, cine va ști să privească, va vedea lumina așa cum e — nu pe cea pe care lumea o proiectează, ci pe cea care există dintotdeauna în sufletul si gandul propriu.

Traiesti sa afli raspunsuri... Dar raspunsul este ca traiesti.


Categoria: Poezii motivaționale

Toate poeziile autorului: Dandy poezii.online Oglinzi si ecouri

Data postării: 9 martie

Timp de citire: ~2 min.

Vizualizări: 794

Loghează-te si comentează!

Poezii din aceiaşi categorie

,,Geneza''

Fiecare petală își are propria floare,

Un loc special destinat pentru a străluci,

E destul ca cineva să-ți răspândească polenul

Iar celelalte zeci se vor ivi din semințele tale.

 

Fiecare rază își are propriul soare,

Un sector întunecat ce îl poate încălzi.

Acolo unde e nevoie de tine îți vei demonstra lumina,

Cei care duc lipsă te vor ruga să rămâi.

 

Fiecare picătură își are propria sa  ploaie,

Un loc destinat pentru a cădea.

Asta ar putea provoca suferință la oameni

Dar în cantități mici viața o poate stimula.

 

Fiecare literă își are propriul său text,

Un pasaj necesar în care va fi inclus,

Într-o bună zi i se va găsi rostul

Acelui cuvânt nespus.

Mai mult...

Iertare,

 

Azi îmi activez iertarea,

Pentru suflete de lut,

Și privesc cu înțelepciune,

Către tot ce m-a durut.

 

Înainte să dau drumul,

Înainte să mai doară,

Mă eliberez de ură,

De furie și ocară.

 

Mă întorc spre mine acum,

Transformând totul în aur,

Și cu suflu din adânc...

Prin iubire sa se întoarcă.

 

Am iertat tot ce mă doare, 

Azi mi-am fost o consolare, 

Am iertat și am dat drumul..

Prin procesul de schimbare.

 

Dar,iertarea-i conștientă,

E făcută din iubire ,

Tot ce m-a rănit pe mine,

Înapoi nici că mai vine.

 

Merg pe drum mai înțeleaptă,

Și renunț la răzbunare,

Plec cu lecția învățată,

Universul echilibrează cu a sa nota de plată.

 

Eu din stare de iubire,

Privesc cu înțelepciune,

Tot ce a fost ,a fost sa fie..

Liniștea e a mea schimbare.

 

Am închis cercul de ură,

De furie și trădare,

Umilință, neputință..

Mă îndrept spre a mea iertare.

 

Pe cărarea spre înainte,

Simt protecție și sprijin,

Acel cerc ce-i invizibil,

Pentru cei ce n-au răbdare.

 

Eu rămân același om, 

Ce merg calm și răbdător,

Pe un drum cu trandafiri,

Ce au țepi și nu mai dor,

Sunt răpuși de-al meu decor.

Mai mult...

🎤 Calm,

Calm,

Privește azi in tine 

Cu sufletul curat 

Acea Recunoștință 

Ce-ți este aliat

 

Și tot ceea ce pare

Că nu îți face bine

Este doar procesul

Spre drumul către tine

 

Rămâi în calmitate

Iubire și tăcere

Și binecuvântează 

Tot ce este durere

 

Nu judeca nimic 

Dar nici nu aproba

Ramai de neclintit 

Cu calm in viața ta

 

Și tot ce vrei să afli

Intreaba-te pe tine

In calm și în iubire 

Te regăsești pe tine..

Mai mult...

Tăcere

 

Mesaje prin tăcere
și ploaia în fereastră
e iarăși o nouă zi
în calendarul rupestru.
Nu ai ce îmi spune
și nici nu sunt așa cuvinte
Tăcerea măiastră
prin șoapte tenebre
se adună și pleacă
cu zâmbete sarcastice
 
am luat o decizie
ambii delirici
de voci prin șoapte
Tăcere.
Tăcere în ploaie
și pași în lumină.
Tăcere!
Mai mult...

Ușa

Ușa

 

Stau în fața ușii.

 

Nu e mare, nu e aurită,

dar simt greutatea ei în mâini.

 

Am stat prea mult pe cealaltă parte,

unde zgomotul altora mă împingea,

unde drumurile și vorbele

mi-au obosit pielea și sufletul.

 

Privesc clanța.

E rece.

Dar e și promisiunea unui pas.

 

Inspir adânc.

Îmi simt corpul, respirația, gândurile.

Îmi reamintesc ce înseamnă să fiu pentru mine.

 

Întind mâna.

Apăs.

Ușa scârțâie ușor.

 

Și pașii mei intră pe drumul meu:

nu mai pentru altcineva,

nu mai pentru vină,

nu mai pentru a ține pe cineva în echilibru.

 

Fiecare pas e lent, conștient,

ca un fel de dans pe podeaua vieții mele.

 

Și dincolo de ușă,

lumina nu e doar soarele —

e spațiul meu,

respirația mea,

timpul meu.

 

Pentru prima dată de mult,

simt că încep să trăiesc.

Mai mult...

Azi,

Azi in singurătate,călătoresc prin vise 

Și tot deschid portaluri 

În lumea ce-i ,,Astralul,,

E plin de nemurire 

Nu e doar luminat

Apare-n alb și negru 

Și eu l-am colorat 

 

In timp ce îl creez 

Din propriile vise

Eu astăzi îl pictez

Și îl decorez

 

Mă onorez pe mine

Și pe strămoșii mei

Și tot ce n-a fost bine

Eu curăț după ei

 

Rămân centrata-n mine

Și-n propria iubire

Pictura-mi este vie

Iar versurile -legi

 

Când mă desprind de lumea 

Ce nu îmi aparține 

Eu mă întorc în mine

În propria-ti iubire

 

Acolo este simplu

Nimic nu-i imposibil 

Există și iubire

Ce se revarsă-n mine

 

Apoi revin spre voi 

Din acea energie 
Și vă ofer la toți 

Prezența și iubire.

 

Mai mult...

Susține Poezii Online

Sprijinul tău ajută Poezii Online să crească frumos. Donația susține dezvoltarea, îmbunătățirile și acest spațiu dedicat creațiilor personale, locul unde poezia și textul literar aduc inspirație, liniște și o gură de aer pentru suflet.

Îți mulțumim că lași poezia să dăinuie. 🤍