Oglinzi si ecouri

Se schimba oglinzile...

Nu oamenii...aceleași fețe rămân, dar s-au înclinat ușor, fără voia lor, odată cu mișcarea lumii.

Nu ei au decis schimbarea, ci lumea le-a rotit unghiul, le-a mutat reflexia, le-a furat lumina fotografica.

Astfel, imaginea care se întoarce nu mai e aceeași: contururile se răcesc, iar în locul clarității rămâne o lumină frântă.

Eu am încercat să rămân în locul meu — acolo unde liniștea avea sens și cuvintele aveau greutate.

Dar, odată cu mișcarea acestor oglinzi, și reflexia mea s-a schimbat prin ochii lor.

Mă întreb cât trebuie să mă mai mut, fără să mă pierd, ca să ajung din nou la aceeași reflexie.

Poate că răspunsul nu e în mișcare, ci în tăcere.. În tăcerea care nu pretinde să fie oglindită, ci doar să rămână curată.

Și atunci, cine va ști să privească, va vedea lumina așa cum e — nu pe cea pe care lumea o proiectează, ci pe cea care există dintotdeauna în sufletul si gandul propriu.

Traiesti sa afli raspunsuri... Dar raspunsul este ca traiesti.


Category: Motivational poems

All author's poems: Dandy poezii.online Oglinzi si ecouri

Date of posting: 9 March

Timp de citire: ~2 min.

Views: 989

Log in and comment!

Poems in the same category

acelaşi început

ai văzut flori rupând asfaltul
când toți ziceau că n-are rost,
tu vrei să lași totul baltă,
dar nu te-ai întrebat de cost

 

ai tras de tine zi de zi,
acum vrei să renunți așa?
tu știi cât ai putea să fii
și câte n-a văzut lumea?

 

ai mers prin frig, ai dus mai greu
decât credeai că poți să duci
și n-ai fugit, n-ai zis „cedez”,
de ce să te retragi atunci?

 

mai stai puțin și mai respiră,
din drum, mai ai, cred că jumate
şi tot ce doare, tot ce miră
nu e motiv să dai în spate

 

ai stat când alții au plecat,
ai zis „bine” pe jumătate
ți-a fost frig și ai uitat
cum e să crezi și tu în toate.

 

ai obosit? -te cred că da,
nu-i o rușine să te doară.
dar nu uita: de câte ori
ai zis că nu… și-ai mers afară.

 

ai strâns din dinți și ai zâmbit,
dar n-aveai chef nici să respiri
azi simți că totul s-a sfârșit?
nu-i prima oară când te miri.

 

nu-i prima oară când te miri
că totul pare pus pe dos.
dar amintește-ți c-ai fost
acolo și-ai ieșit frumos.

 

ți-aduci aminte prima dată
când ai văzut ce n-ai crezut?
cum flori ieșeau prin piatra toată,
iar tu ai simțit că ești făcut
din fix același început?

 

-Paula Tomescu Lyrics
02.06.25

More ...

Tăcere

 

Mesaje prin tăcere
și ploaia în fereastră
e iarăși o nouă zi
în calendarul rupestru.
Nu ai ce îmi spune
și nici nu sunt așa cuvinte
Tăcerea măiastră
prin șoapte tenebre
se adună și pleacă
cu zâmbete sarcastice
 
am luat o decizie
ambii delirici
de voci prin șoapte
Tăcere.
Tăcere în ploaie
și pași în lumină.
Tăcere!
More ...

O zi simpla,

O zi simplă

 

M-aș trezi dimineața

și m-aș bucura de razele soarelui

care intră pe geam.

 

Aș atinge cu pielea lenjeria patului

și m-aș bucura de simțuri,

cu capul aplecat spre soare

să simt căldura pe frunte.

 

Apoi aș face o cafea

și m-aș opri o clipă

doar pentru mirosul ei.

 

Aș fuma liniștită la cafea

cu gândul că nu îmi face rău,

privind cerul

și urmărind fiecare pasăre care zboară.

 

Aș privi copacii până în vârf

să văd dacă adie vântul,

iar dacă adie

m-aș bucura de adierea lui pe piele.

 

Aș deschide un caiet

și aș scrie versuri,

apoi aș picta prima imagine

care apare sub pleoape

în timp ce soarele mă încălzește.

 

Spre seară

aș suna omul iubit

pentru o discuție profundă la un ceai.

 

Apoi aș ieși la o plimbare

într-o seară caldă,

privind stelele

și luna.

 

Aș mai scrie câteva rânduri

și aș adormi goală,

mulțumită

de fiecare senzație

de fiecare trăire.

More ...

Pauza

 

 

Pauza e timpul meu.

Rămân cu mine acum,

în somnul liniștit de noapte.

 

Las visele să-mi curețe

tot ce nu am făcut eu.

 

Pauza… shhh… ce liniște de seară.

Ochii mei, închiși în somn,

mă caută prin tot Astralul

și mă găsesc plină de gânduri.

 

Curg șiroaie printre visuri,

iar corpul meu se vindecă.

 

Recunoștință!

More ...

Câte șanse are omul?

Câte șanse are omul într-o viață,
Să se ridice iar din propriul scrum,
Când greul peste suflet i se-așează
Și nu mai vede capătul de drum?
Are o șansă-n fiecare zori de zi,
Când ochii i se deschid înspre pământ,
Chiar dacă pașii grei îl vor strivi
Un vis ucis de spini și bătut de vânt.
Are o șansă când privește-n urmă,
Să ierte ce-a durut și ce-a fost rău,
Să nu mai meargă orb pe fosta urmă,
Ci să devină stăpân pe drumul său.
Are o șansă când greșește amarnic
Și totul pare pierdut și de neîntors,
Să nu-și plângă amarul în zadarnic,
Ci să-și adune sufletul de pe jos.
Nu numărul de șanse te salvează,
Nici anii care trec făcând ocol,
Ci clipa în care inima îți spune:
''Alege azi să nu mai cazi în gol!''
Câte șanse are omul? Doar atâtea,
Cât are curajul să-și mai ia,
Până când timpul închide ușa tăcută
Și lasă doar tăcerea-n urma sa.
More ...

Oglinda

În linistea ce creste între gânduri

M-am regăsit ca pe-un tărâm pierdut

Nu mai caut iubirea printre rânduri

Ci în ecoul propriului trecut

Sunt templul în care-am învătat să tac,

Sunt bratele ce singure se strâng,

Cu tot ce-am fost încep să mă împac,

Și nu mă mai cert atunci când plâng.

Mã oglindesc în ape limpezi, line,

Fără să cer iertare că exist

E-o nuntă-n care mă aleg pe mine,

Chiar dacắ drumul uneori e trist.

Sunt floare, rădăcină și pământ

Un univers întreg sub acest piept,

Și-n fața mea, cu cel mai sfânt cuvânt

Mă-nchin, mă iert si învắt să mă astept.

More ...

Support Poezii Online

Your support helps Poezii Online grow. Your donation supports development, improvements, and this space dedicated to personal creations - a place where poetry and literary text bring inspiration, calm, and a breath of air for the soul.

Thank you for helping poetry live on. 🤍