Viața ta , e în mâinile tale
Undeva în întuneric
Se ascunde viața ta
Sinucisă de durere
Și cu lacrimi de o stea
Ar putea fi mult mai bună
Dacă ai avea curaj
Ca să-ți mânuești destinul
Căci durerea nui un grajd
Ai putea să ai noroc
Dacă asta ți-ai dori
Dar destinul nu îți spune
Cine în viitor vei fi
Totul e la tine-n cap
Mânuește-l cu putere
Și dorințele vor fi
O amintire, nu durere
Categoria: Poezii filozofice
Toate poeziile autorului: Sergiu Guțu
Data postării: 18 martie 2023
Vizualizări: 768
Poezii din aceiaşi categorie
Negru Pamant
Negru pamant eu am in suflet
Cu foc si fum înecăcios
Ma uit si tac, imi spirijin putred
De gaica Cerului duios
Un suflu trist si singuratic
Fara de sete sau de vis
Si-n al vietii tremur sadic
Am fost si sunt,
Dar azi, si răsăritul meu s a stins
Negru pamant.
Negru pamant voi fi la randu mi
Cand toate-n loc se vor opri
Si inima si stele cazatoare
Iar apa- n mari nu va mai fi,
Nici lacrimi pe obrajii tristi
Nici mute strigate pierdute
Azi aruncate in simtiri
Sa se adune multe , multe
In negre amintiri.
Negru pamant gandesc adesea
Ce - n urma -n lume am lasat.
Un trist suspin , si o ploaie rece
Ce-azi pe mine ele cad
Negru pamant pe pleoape-mi greu
Rasuna tipete pierdute
Se pierd usor de Dumnezeu
Pasind in fulgerele mute
Astazi In urma v am lasat.
Clopoțelul
Clopoțelul sună,
La biserică,
Se rotește și răsună,
Priveliștea feerică.
Acolo spun rugăciuni,
Și vin credincioși,
Acolo se închină,
Cei inimoși.
Autor: Nicoleta Postovan
Noaptea Albă
De ce sunt eu acum, aici
De ce inspir, de ce gândesc.
De ce cunosc eu cum să fiu
De ce cunosc, de ce să fiu.
Și-n noaptea albă te vei întreba,
Sacrificând prostia,
De ce sunt eu acum, aici
Dar întrebarea-i adresată ție
Timpule,dă-mi un răgaz
Timpule,mai stai pe loc,
Zăbovește doar o clipă,
Nu pripi al meu soroc ,
Nu mă frânge de aripă .
Și privește-mă in urmă
Prin oglinda din trecut,
și citește-mă în palmă,
Nu răscoli ce m - a durut.
Dă- mi o șansă doar
Greșeala să mi - o indrept,
să mă lepăd de amar
Ce supără in piept.
Promit să mă revanșez
Pt al tău popas ,
Făurindu -mi un crez
Sa nu fac risipă un pas...
Mulțumesc, Bătrâne!
Mulțumesc, Bătrâne!
...
Dar va veni și clipa când fi-voi față-n față
Cu cel de-a cărui voie, m-am trezit la viață,
Și am să spun atunci, mulțumesc, Bătrâne
Că m-ai făcut părtaș la tainica-ți minune!
...
Iar de mi-ai dat durerea spre-a mă frânge,
Din Duhul tău să-mi pui un strop în sânge
Și pentru-această cruce, să mă dumiresc
Și pentru atâtea alte, Bătrâne, mulțumesc!
Cât mai poți?
Oh suflet drag ,
În ale mele cuvinte
Alinare cauți
Să mă bucur că m-ai citit ?
Sau să jelesc că m-ai înțeles ?
Suflet tânăr ...
De ce petalele ți se ofilesc ?
Și chipul rigid îl ai
Când nu poți exprima cu adevărat
Ce simți
Împietrit rămâi
În tine fericirea izbucnește
Dar nu o poți arăta
Nu știi oare ?
Când un dans nu-l poți dansa
Dar muzica o simți
Înlemnit rămâi
Și te gândești de ce ....
Și te întreb cât ai ascuns ?
Cât ai evitat ?
Că nu este momentul
Sau ce o să spună cei din jur
În colivie singur te ai închis
Zăvorul l-ai pus
Și lumina ai închis o
În siguranță să fi pretinzi
Ohhh ohh oh
Cât mai poți să înduri ?
Măi chip blajin
De mână te țin
Calm în centru te pun
Și te las să vezi
Că numa cât vrei
Doar atât ai să suferi .
Negru Pamant
Negru pamant eu am in suflet
Cu foc si fum înecăcios
Ma uit si tac, imi spirijin putred
De gaica Cerului duios
Un suflu trist si singuratic
Fara de sete sau de vis
Si-n al vietii tremur sadic
Am fost si sunt,
Dar azi, si răsăritul meu s a stins
Negru pamant.
Negru pamant voi fi la randu mi
Cand toate-n loc se vor opri
Si inima si stele cazatoare
Iar apa- n mari nu va mai fi,
Nici lacrimi pe obrajii tristi
Nici mute strigate pierdute
Azi aruncate in simtiri
Sa se adune multe , multe
In negre amintiri.
Negru pamant gandesc adesea
Ce - n urma -n lume am lasat.
Un trist suspin , si o ploaie rece
Ce-azi pe mine ele cad
Negru pamant pe pleoape-mi greu
Rasuna tipete pierdute
Se pierd usor de Dumnezeu
Pasind in fulgerele mute
Astazi In urma v am lasat.
Clopoțelul
Clopoțelul sună,
La biserică,
Se rotește și răsună,
Priveliștea feerică.
Acolo spun rugăciuni,
Și vin credincioși,
Acolo se închină,
Cei inimoși.
Autor: Nicoleta Postovan
Noaptea Albă
De ce sunt eu acum, aici
De ce inspir, de ce gândesc.
De ce cunosc eu cum să fiu
De ce cunosc, de ce să fiu.
Și-n noaptea albă te vei întreba,
Sacrificând prostia,
De ce sunt eu acum, aici
Dar întrebarea-i adresată ție
Timpule,dă-mi un răgaz
Timpule,mai stai pe loc,
Zăbovește doar o clipă,
Nu pripi al meu soroc ,
Nu mă frânge de aripă .
Și privește-mă in urmă
Prin oglinda din trecut,
și citește-mă în palmă,
Nu răscoli ce m - a durut.
Dă- mi o șansă doar
Greșeala să mi - o indrept,
să mă lepăd de amar
Ce supără in piept.
Promit să mă revanșez
Pt al tău popas ,
Făurindu -mi un crez
Sa nu fac risipă un pas...
Mulțumesc, Bătrâne!
Mulțumesc, Bătrâne!
...
Dar va veni și clipa când fi-voi față-n față
Cu cel de-a cărui voie, m-am trezit la viață,
Și am să spun atunci, mulțumesc, Bătrâne
Că m-ai făcut părtaș la tainica-ți minune!
...
Iar de mi-ai dat durerea spre-a mă frânge,
Din Duhul tău să-mi pui un strop în sânge
Și pentru-această cruce, să mă dumiresc
Și pentru atâtea alte, Bătrâne, mulțumesc!
Cât mai poți?
Oh suflet drag ,
În ale mele cuvinte
Alinare cauți
Să mă bucur că m-ai citit ?
Sau să jelesc că m-ai înțeles ?
Suflet tânăr ...
De ce petalele ți se ofilesc ?
Și chipul rigid îl ai
Când nu poți exprima cu adevărat
Ce simți
Împietrit rămâi
În tine fericirea izbucnește
Dar nu o poți arăta
Nu știi oare ?
Când un dans nu-l poți dansa
Dar muzica o simți
Înlemnit rămâi
Și te gândești de ce ....
Și te întreb cât ai ascuns ?
Cât ai evitat ?
Că nu este momentul
Sau ce o să spună cei din jur
În colivie singur te ai închis
Zăvorul l-ai pus
Și lumina ai închis o
În siguranță să fi pretinzi
Ohhh ohh oh
Cât mai poți să înduri ?
Măi chip blajin
De mână te țin
Calm în centru te pun
Și te las să vezi
Că numa cât vrei
Doar atât ai să suferi .
Alte poezii ale autorului
V-oi avea?
O zi frumoasă v-oi avea
Când soarele și luna
Calea îmi v-or lumina
De parcă țin cununa
O zi frumoasă v-a pleca
Și v-a veni una tristă
V-or plânge norii după dor
Și luna după mine
Când soarele se v-a țicni
V-a lumina în față
Îmi v-oi topi inima mea
Și dorul după viață
Când luna se v-a sătura
Îmi v-a lua cununa
Inima se v-a strica
Ca sticla de oglindă
O zi frumoasă am avut
O zi frumoasă am avut
O zi de patru stele
O zi plină ma durut
Inima, ce-mi cere
O bună și frumoasă stea
Ce trebuie s-apară
Să cadă iar din cer
Și ziua să dispară
Prima stea și cele două
Calea îmi vor lumina
Și a treia și a patra
Liniștea-mi lua
Vor aduce noaptea
Și ziua să dispară
Când stelele vor lumina
Noaptea cea de vară
V-oi avea?
O zi frumoasă v-oi avea
Când soarele și luna
Calea îmi v-or lumina
De parcă țin cununa
O zi frumoasă v-a pleca
Și v-a veni una tristă
V-or plânge norii după dor
Și luna după mine
Când soarele se v-a țicni
V-a lumina în față
Îmi v-oi topi inima mea
Și dorul după viață
Când luna se v-a sătura
Îmi v-a lua cununa
Inima se v-a strica
Ca sticla de oglindă
O zi frumoasă am avut
O zi frumoasă am avut
O zi de patru stele
O zi plină ma durut
Inima, ce-mi cere
O bună și frumoasă stea
Ce trebuie s-apară
Să cadă iar din cer
Și ziua să dispară
Prima stea și cele două
Calea îmi vor lumina
Și a treia și a patra
Liniștea-mi lua
Vor aduce noaptea
Și ziua să dispară
Când stelele vor lumina
Noaptea cea de vară
V-oi avea?
O zi frumoasă v-oi avea
Când soarele și luna
Calea îmi v-or lumina
De parcă țin cununa
O zi frumoasă v-a pleca
Și v-a veni una tristă
V-or plânge norii după dor
Și luna după mine
Când soarele se v-a țicni
V-a lumina în față
Îmi v-oi topi inima mea
Și dorul după viață
Când luna se v-a sătura
Îmi v-a lua cununa
Inima se v-a strica
Ca sticla de oglindă
O zi frumoasă am avut
O zi frumoasă am avut
O zi de patru stele
O zi plină ma durut
Inima, ce-mi cere
O bună și frumoasă stea
Ce trebuie s-apară
Să cadă iar din cer
Și ziua să dispară
Prima stea și cele două
Calea îmi vor lumina
Și a treia și a patra
Liniștea-mi lua
Vor aduce noaptea
Și ziua să dispară
Când stelele vor lumina
Noaptea cea de vară
V-oi avea?
O zi frumoasă v-oi avea
Când soarele și luna
Calea îmi v-or lumina
De parcă țin cununa
O zi frumoasă v-a pleca
Și v-a veni una tristă
V-or plânge norii după dor
Și luna după mine
Când soarele se v-a țicni
V-a lumina în față
Îmi v-oi topi inima mea
Și dorul după viață
Când luna se v-a sătura
Îmi v-a lua cununa
Inima se v-a strica
Ca sticla de oglindă
O zi frumoasă am avut
O zi frumoasă am avut
O zi de patru stele
O zi plină ma durut
Inima, ce-mi cere
O bună și frumoasă stea
Ce trebuie s-apară
Să cadă iar din cer
Și ziua să dispară
Prima stea și cele două
Calea îmi vor lumina
Și a treia și a patra
Liniștea-mi lua
Vor aduce noaptea
Și ziua să dispară
Când stelele vor lumina
Noaptea cea de vară