acedia
Serafic portret selenar
privesti apelpisit cerul,
incerci sa cuprinzi
un infinit, o vesnicie.
Astepti supus la pervaz,
caderea mai vine sau nu?
Aerolitul a ramas suspendat
conturul nu apare in abanos.
Si daca ar cadea,
puterea cutremurarii
nu ar fi suficienta
sa-ti deschida sufletul.
Lumina sa eterica
nu ar putea sa radieze
relieful catre ceea ce tu
simti pustiu in piept.
Categoria: Poezii filozofice
Toate poeziile autorului: ANONIM
Data postării: 16 mai
Vizualizări: 251
Poezii din aceiaşi categorie
Alte poezii ale autorului
#Interesant
Poem: Campionat de strănutat în olandeză
Poem: Regretul
Dragostea este atunci când… 11 jocuri de cuvinte din cartea lui Igor Guzun – „Bine”
Poem: Te -am visat pärinte drag ..
Poem: Pustiu verde
Miliarde de cărţi pe rafturi. Acestea sunt cele mai mari 7 biblioteci din lume
Poem: Bocet
Poem: Iubiți în trenul vieții!
Emilian Galaicu-Păun: „Românul s-a născut…” – poet sau proclet?!