Categoria: Poezii de dragoste
Toate poeziile autorului: ANONIM
Data postării: 1 mai 2023
Vizualizări: 708
Poezii din aceiaşi categorie
YOU
You are my shining star,
You bring me amazing vibe,
But yet, you are so far..
And what you mean for me
No word it can describe..
I shake when you’re around
I feed with your attention
You make me feel so proud
And yes, you’re my perfection ❤️
You make me smile every day,
My heart is totally on fire🔥
Forever with you I wish to stay
You are my sweetest desire ❤️
Lectia dureri
Cand iubirea te va parasi
zilele frumoase vor lua sfarsit
Tot frumos te va parasi
Si va pleca parca nici na fost
Durerea te va spiona
Pentru a te ataca
Dar sa nu disperi
E doar o lectie mai dura ca deobicei
Tot se va termina candva
Sper ca nu e minciuna cuiva
Sper ca durerea nu te va termina
Sper dorul sa nu ti fure inima
Te-ai întors
Și acum ca te-ai întors
Mă întreb iubire dacă mai are rost
Dacă mai are rost să te iubesc , să te doresc
Cu tine in gând să ma trezesc
Că vei pleca din nou și știu ca deja e prea târziu
Și am sa accept că vei pleca , și am sa accept că va durea
Dar te rog eu de-ai putea nu pleca in noaptea grea.
Mii de dispoziții
Multe dispoziții am avut,
Și la fel în toate am crezut,
Pe toate le-am ascultat,
Pe toate le-am auzit.
Doar o dispoziție de bază a fost!
Pe nume FERICIREA.
De voiam să plâng,să mă bucur,
să sar în sus de bucurie și noroc,
Din nou repet,
De bază îmi stătea fericirea.
Autor Alina Zamurca 🎀
Poezia am compus-o pe 16.10.2024
ideile
ideile se diminueaza
cand seara iar se lasa,
norii negrii tot coboara
in lumea cea pacatoasa.
unde oare fuge vremea
timpul, ora si secunda
inainte stateai aici
dar acum esti departe iar.
exact ca la inceput
cand te-am vazut prima oara
erai distant si rece
dar m am lasat pacalita de razele ce te-ncalzeau.
puteam sta sa ma holbez
ore-n sir, ani si poate chiar mileni
caci fata ta e cel mai frumos peisaj
iar eu ador pictura.
este anotimpul in crare
copacii raman fara frunze
iar eu raman fara tine
cu durerea asta grea.
sufletul ma doare
iar absenta ta-i un chin
ce ma doare atat de tare
de ma aduce la disperare.
Doar două secunde
Nu ți-aș fi răpit prea mult din viată,
Doar două secunde, să-ți spun că te iubesc
Și cum în amintirea ta îmi doresc să putrezesc,
Doar că e întuneric si gândul e în ceață.
Mi-am permis să fur momente doar ca să te privesc
Și cum „dulceață” era alintul meu firesc,
Dar nu mi-e dor, de clipele deja înfipte în trecut.
Ci doar regret că după tine am rămas tăcut.
Mi-ai luat și glasul și privirea
Mi-ai luat și capul să mă pierd cu firea,
Să mă târăsc, spre al naibi tărâm al fericiri
Dar mă agăț in spini toxici ai iubiri.
YOU
You are my shining star,
You bring me amazing vibe,
But yet, you are so far..
And what you mean for me
No word it can describe..
I shake when you’re around
I feed with your attention
You make me feel so proud
And yes, you’re my perfection ❤️
You make me smile every day,
My heart is totally on fire🔥
Forever with you I wish to stay
You are my sweetest desire ❤️
Lectia dureri
Cand iubirea te va parasi
zilele frumoase vor lua sfarsit
Tot frumos te va parasi
Si va pleca parca nici na fost
Durerea te va spiona
Pentru a te ataca
Dar sa nu disperi
E doar o lectie mai dura ca deobicei
Tot se va termina candva
Sper ca nu e minciuna cuiva
Sper ca durerea nu te va termina
Sper dorul sa nu ti fure inima
Te-ai întors
Și acum ca te-ai întors
Mă întreb iubire dacă mai are rost
Dacă mai are rost să te iubesc , să te doresc
Cu tine in gând să ma trezesc
Că vei pleca din nou și știu ca deja e prea târziu
Și am sa accept că vei pleca , și am sa accept că va durea
Dar te rog eu de-ai putea nu pleca in noaptea grea.
Mii de dispoziții
Multe dispoziții am avut,
Și la fel în toate am crezut,
Pe toate le-am ascultat,
Pe toate le-am auzit.
Doar o dispoziție de bază a fost!
Pe nume FERICIREA.
De voiam să plâng,să mă bucur,
să sar în sus de bucurie și noroc,
Din nou repet,
De bază îmi stătea fericirea.
Autor Alina Zamurca 🎀
Poezia am compus-o pe 16.10.2024
ideile
ideile se diminueaza
cand seara iar se lasa,
norii negrii tot coboara
in lumea cea pacatoasa.
unde oare fuge vremea
timpul, ora si secunda
inainte stateai aici
dar acum esti departe iar.
exact ca la inceput
cand te-am vazut prima oara
erai distant si rece
dar m am lasat pacalita de razele ce te-ncalzeau.
puteam sta sa ma holbez
ore-n sir, ani si poate chiar mileni
caci fata ta e cel mai frumos peisaj
iar eu ador pictura.
este anotimpul in crare
copacii raman fara frunze
iar eu raman fara tine
cu durerea asta grea.
sufletul ma doare
iar absenta ta-i un chin
ce ma doare atat de tare
de ma aduce la disperare.
Doar două secunde
Nu ți-aș fi răpit prea mult din viată,
Doar două secunde, să-ți spun că te iubesc
Și cum în amintirea ta îmi doresc să putrezesc,
Doar că e întuneric si gândul e în ceață.
Mi-am permis să fur momente doar ca să te privesc
Și cum „dulceață” era alintul meu firesc,
Dar nu mi-e dor, de clipele deja înfipte în trecut.
Ci doar regret că după tine am rămas tăcut.
Mi-ai luat și glasul și privirea
Mi-ai luat și capul să mă pierd cu firea,
Să mă târăsc, spre al naibi tărâm al fericiri
Dar mă agăț in spini toxici ai iubiri.
Alte poezii ale autorului
Tu, eu și prezentul
Mă întreb cu ce am greșit eu oare
Când fericirea doar o amintire pare.
Zâmbetele tale dulci s-au dus departe,
Iar acum o mare de regrete ne desparte.
Drumul meu după pașii tăi se ghida,
Ritmul inimii mele doar tu îl puteai schimba,
Dar nu mai e nimic cert în lumea de astăzi,
Și doar cu tine acum aș găsi ale realității oglinzi.
Cu gândul dus departe, dar mereu la tine,
Știu că doar vina mai e-n suflet la mine
Si aștept și doar la greșelile veșnice mă gândesc,
Până când, tristă, singură și îngândurată ațipesc.
O vreme, m-ai făcut să mă simt liberă și curajoasă,
Însă acum orice hotărâre a mea mi se pare copilăroasă.
Cu tine puteam fi oricând, oricine,
Dar am rămas să fiu eu doar cu mine.
Poate că povestea noastră se încheie aici,
Poate că am să aștept de furie să te vindeci,
Sau poate că voi accepta și acum vina ca fiind a mea,
O crimă obișnuită în lumea pașnică din iluzia ta.
Cutiuta
Ratacita printre cutiuțe strălucitoare,
Ea,cutiuța prăfuită,
Strigă mut:Te rog,deschide-ma!!
Dar oamenii nu au răbdare,
Nu vad dincolo de aparente.
Unii o îndepărtează ironic și rece
Dar nu-i așa?,totul trece..
Și durerea,și lacrima,
Speranța se transforma-n consolare,
Și uneori,când cade care-o raza de soare
Ceva straluce in interiorul cutiutei,
Că un diamant ascuns.
Oamenii trec grăbiți,nepăsători și reci
Pe langa cutiuța prăfuită,
Ploaia o spala cu picurii ei.
Acum e frumoasa.
Oamenii o vad și vor s-o deschidă.
Prea târziu,un lacăt greu o închide,
Cad lacrimi de ploaie,o liniște tristă,
Diamantul din ea e acolo,
Și totuși,pentru ei el nu mai exista..
Jurnal pierdut
Se-aud fantomele plângând
Si ei cum rand , tăind, țipând
Iar eu cu sângele mă lupt
Și cu durerea lor în gând .
Și-i simt cum parca ei suspin
Când mii de membre eu străpung
Înspre tăiat și pierzaciuni ,
Și parcă tot mai tare plâng.
Acolo ,ei vor fi mereu ,
Cu alte mii și mii de mii
Ce vin țipând la Prometeu ,
Dar nu-i aud decât doar eu.
Te-am iubit de la-nceput
Te-am iubit de la-nceput,
Intr-un mod cum n-am crezut.
Tu mai stii cand ne plimbam?
Mai mereu te urmaream,
Cu privirea te iubeam.
Si acum simt tot la fel,
Mai intens, la alt nivel.
Cateodata ma gandesc:
"Ce bine e ca traiesc"
Ca s-apuc sa te privesc, sa iti spun cat te iubesc.
Esti un lucru minunat,
Nici nu mi-am imaginat,
Ce aveam sa devenim,
Si cat o sa ne iubim.
De micuti ne-am cunoscut,
De mi-ai fi spus, n-as fi crezut,
Ca peste ani o sa devii,
Al meu iubit, al inimii.
PURITATE
Gândindu-mă la tine eu
Te privesc tăcut-mirată;
Sărutându-ți fruntea ta
În noaptea mea uitată.
Tu ești cerul meu senin
Plin de stele luminoase,
În noaptea ce se perindă lin
Ce-mi scânteie în ochii mei raze.
Iubirea mea ești tu,
Cerule, senin, albastru,
Cel ce-nrourezi pământu
Umplându-l de verdeață.
O numeam acasa
Doar noi doi și restaurantul japonez.
Lumina slaba pe masa reflecta fata ta
Îmi spui parca „Mai bine rămâneam acasă"
Unde ne am obişnuit cu liniştea
E parte din noi.
Şi acum suntem puși fata în fata sa vorbim,
Dar nu simt ca merge
Asa ca deschide fereastra,
Poate ne trebuie aer
Ca ne intoxicam cu acesta atmosfera,
Care taie orice chef de viata.
Şi ieşim pe străzile aglomerate de sunete tăioase,
Care tipa la noi ca se dam la o parte
Pentru ca blocam mersul lucrurilor frumoase.
Mergem spre podul ce traversează
Marea de probleme tumultuoase,
Îndreptându-ne spre locul rece
Care odată se numea acasă,
Acum a rămas o neluminata casa
Tu, eu și prezentul
Mă întreb cu ce am greșit eu oare
Când fericirea doar o amintire pare.
Zâmbetele tale dulci s-au dus departe,
Iar acum o mare de regrete ne desparte.
Drumul meu după pașii tăi se ghida,
Ritmul inimii mele doar tu îl puteai schimba,
Dar nu mai e nimic cert în lumea de astăzi,
Și doar cu tine acum aș găsi ale realității oglinzi.
Cu gândul dus departe, dar mereu la tine,
Știu că doar vina mai e-n suflet la mine
Si aștept și doar la greșelile veșnice mă gândesc,
Până când, tristă, singură și îngândurată ațipesc.
O vreme, m-ai făcut să mă simt liberă și curajoasă,
Însă acum orice hotărâre a mea mi se pare copilăroasă.
Cu tine puteam fi oricând, oricine,
Dar am rămas să fiu eu doar cu mine.
Poate că povestea noastră se încheie aici,
Poate că am să aștept de furie să te vindeci,
Sau poate că voi accepta și acum vina ca fiind a mea,
O crimă obișnuită în lumea pașnică din iluzia ta.
Cutiuta
Ratacita printre cutiuțe strălucitoare,
Ea,cutiuța prăfuită,
Strigă mut:Te rog,deschide-ma!!
Dar oamenii nu au răbdare,
Nu vad dincolo de aparente.
Unii o îndepărtează ironic și rece
Dar nu-i așa?,totul trece..
Și durerea,și lacrima,
Speranța se transforma-n consolare,
Și uneori,când cade care-o raza de soare
Ceva straluce in interiorul cutiutei,
Că un diamant ascuns.
Oamenii trec grăbiți,nepăsători și reci
Pe langa cutiuța prăfuită,
Ploaia o spala cu picurii ei.
Acum e frumoasa.
Oamenii o vad și vor s-o deschidă.
Prea târziu,un lacăt greu o închide,
Cad lacrimi de ploaie,o liniște tristă,
Diamantul din ea e acolo,
Și totuși,pentru ei el nu mai exista..
Jurnal pierdut
Se-aud fantomele plângând
Si ei cum rand , tăind, țipând
Iar eu cu sângele mă lupt
Și cu durerea lor în gând .
Și-i simt cum parca ei suspin
Când mii de membre eu străpung
Înspre tăiat și pierzaciuni ,
Și parcă tot mai tare plâng.
Acolo ,ei vor fi mereu ,
Cu alte mii și mii de mii
Ce vin țipând la Prometeu ,
Dar nu-i aud decât doar eu.
Te-am iubit de la-nceput
Te-am iubit de la-nceput,
Intr-un mod cum n-am crezut.
Tu mai stii cand ne plimbam?
Mai mereu te urmaream,
Cu privirea te iubeam.
Si acum simt tot la fel,
Mai intens, la alt nivel.
Cateodata ma gandesc:
"Ce bine e ca traiesc"
Ca s-apuc sa te privesc, sa iti spun cat te iubesc.
Esti un lucru minunat,
Nici nu mi-am imaginat,
Ce aveam sa devenim,
Si cat o sa ne iubim.
De micuti ne-am cunoscut,
De mi-ai fi spus, n-as fi crezut,
Ca peste ani o sa devii,
Al meu iubit, al inimii.
PURITATE
Gândindu-mă la tine eu
Te privesc tăcut-mirată;
Sărutându-ți fruntea ta
În noaptea mea uitată.
Tu ești cerul meu senin
Plin de stele luminoase,
În noaptea ce se perindă lin
Ce-mi scânteie în ochii mei raze.
Iubirea mea ești tu,
Cerule, senin, albastru,
Cel ce-nrourezi pământu
Umplându-l de verdeață.
O numeam acasa
Doar noi doi și restaurantul japonez.
Lumina slaba pe masa reflecta fata ta
Îmi spui parca „Mai bine rămâneam acasă"
Unde ne am obişnuit cu liniştea
E parte din noi.
Şi acum suntem puși fata în fata sa vorbim,
Dar nu simt ca merge
Asa ca deschide fereastra,
Poate ne trebuie aer
Ca ne intoxicam cu acesta atmosfera,
Care taie orice chef de viata.
Şi ieşim pe străzile aglomerate de sunete tăioase,
Care tipa la noi ca se dam la o parte
Pentru ca blocam mersul lucrurilor frumoase.
Mergem spre podul ce traversează
Marea de probleme tumultuoase,
Îndreptându-ne spre locul rece
Care odată se numea acasă,
Acum a rămas o neluminata casa