Nu mă întrebaţi, vă rog, ce face el,
De unde aş putea să ştiu,
Nu ne-am văzut de-atâta timp
De-atunci s-a tot scurs nisip...
Fie-vă milă de inima mea,
Ea când aude de el încă vibrează,
Întrebaţi-mă mai bine de altceva,
De orice, dar nu de durerea mea.
Întrebaţi-mă de timpul de afară
De cum mă simt, de orice,
Despre mama să vorbim niţel
Numai nu mă întrebaţi de el.
Despre fleacuri întrebaţi-mă vă rog,
Recunoscătoare am să vă fiu!
Sau mai bine nu mă întrebaţi nimic
Lăsaţi-mă să mă ridic.
Să îmi revin, e încă greu...
Nu mă întrebaţi ce face el
Întrebaţi-mă despre orice
Dar despre el, vă rog, nu îndrăzniţi!
