Testament pentru o lume moartă
Nu-mi lăsați țara pe mâna slugii,
Ce-n buzunar își vâră soarta,
Ce vinde codrii, cerul, rugii
Și-și sapă-n aur propria groapă.
Nu-mi scrieți visul în hârtie,
Căci foaia-i scrum și tușul minte,
Vreau stele-n cer și-o veșnicie,
Nu un mormânt de legăminte.
Dar dacă-n moarte mă prefaceți,
În bronz topit și chin uitat,
Să știți că-n umbre mai trăiesc,
Și-n vis mai ard, și-n vis curg lacrimi.
Poezii din aceiaşi categorie
Alte poezii ale autorului
#Interesant
Poem: Steaua poeziei
Poem: Prin toamna-n tunecoasa...
Dorul de casă a motivat-o să pună povești pe versuri. Corina Bezdîga își lansează cea de-a treia carte
Poem: Bun e vinul ghiurghiuliu de Maria Tănase în islandeză
Poem: Dorințe
Prima lecţie de dirigenţie din noul an şcolar, dedicată scriitorului Ion Druţă
Poem: transfigurare 1/11
Poem: Cu durere mare scriu aceste rânduri
De ce ai alege cărțile de dezvoltare personală?