Cățelul!

Îl scot zilnic la plimbare

Când marchează toți copacii,

Cred că nu e  întâmplare

Că toți s-au uscat ...săracii!

 

Îl țin mai mereu în lesă

Că-i un cățel năzdrăvan,

Nu se-ntoarce la adresă

Fără să-i cumpăr...ciolan!


Categoria: Poezii despre animale

Toate poeziile autorului: Zugun poezii.online Cățelul!

Data postării: 24 octombrie 2023

Vizualizări: 182

Loghează-te si comentează!

Poezii din aceiaşi categorie

Murgule durerea ta

Murgule zeitate vie   
Ud , flămând, îndurerat
Numai cu lanțuri pe simbrie
Stăpânii te-au înhămat.


Murgule, frate, durerea ta
E rană-nsângerată
Precum Crist cu spini încoronat
Ești ființă  urgisită.


Văd ochii tăi priviri cu ură ,    
Îmbrățișările-s  de bici
Umilă coama ta îndură
Și nu mai poți să te ridici.


De fier în gură e zăbala
Povara-i  trăsură grea
Să zici, n-ai cui chiar de-ai putea
Când simți în trup trădarea.


La șeaua ta bogații  au râvnit    
Cu semn de înfierare
E tot ce  viața ți-a hărăzit
Azi hamul  rău te doare.


Un ,, di,, în plină dimineață
Și  un tremurat  icnit
În mâini cu otrăvite gheare
Coama iar ți-a încâlcit.


Pe caldarâm la cotitură
Doi ochi și morți sunt triști
Un bici,o ultimă lovitură,
Nu, nu ai  putu să mai reziști…

Mai mult...

Epigramă

Pentru un cățel ești crai,

La masă de te-nsoțești,

Un deget la om de-i dai,

Fără mână te trezești.

 

Mai mult...

Speranța și curajul unui 🦋

Într-o lume de vis și de culoare,

Un fluture zboară cu aripile-i fine,

În căutarea unui loc de odihnă,

Sau poate doar de o floare să se atingă.

 

El zboară printre flori și printre copaci,

În căutarea unui loc de pace și liniște,

Dar viața-i plină de capcane și pericole,

Și fluturele nostru a învățat asta.

 

Când vântul puternic îl ia în zbor,

El se luptă cu el și nu cedează,

Să fie puternic și sănătos,

Și să nu uite niciodată de visul său frumos.

 

Acum, fluturele zboară prin lume,

Cu viteza fulgerului și cu inima plină de speranță,

El știe că viața-i plină de capcane și pericole,

Dar el nu se teme, pentru că el e puternic și curajos.

Mai mult...

La coasă!

Dis de dimineață am plecat la coasă,

Că s-a anunțat la meteo că o să plouă,

Vreau să-mi aduc rapid tot fânu-acasă,

Și știu că iarba se taie bine când e rouă

 

Toată ziua am cosit cu mare spor,

Brazdă după brazdă am răsturnat,

O ciocărlie a triluit frumos în zbor,

Eu am lucrat și-n gànd am fredonat

 

Și ritmul meu a fost precum cânta,

Când mai rapid și mai apoi domol,

Venea în jos în tril și-n sus se înalța,

Și uite-așa pe seară tot lanul era gol

 

Dator n-am vrut deloc eu să rămân,

Pe cântăreț mărinimos l-am răsplătit,

Cu firimituri împrăștiate pe pământ,

Pe care cu iuțeală mare le-a ciugulit

 

Ca doi prieteni buni ne-am despărțit,

Ea sus spre nori rapid s-a avântat,

Iar eu am adunat în coșul cel sfințit,

Ce a  rămas pe jos, de mine presărat

 

Uite așa am petrecut o zi la coasă,

Ajutat de cântul dulce de ciocârlie,

Pe seară m-am întors voios acasă,

Și cu umor, am povestit totul..la soție!

 

 

Mai mult...

Rugăciunea Lupului Alb

Sub luminile dansante ale nopții și în tăcerea pădurii, eu, Lupul Alb, mă înclin în fața cerului întunecat și a stelelor strălucitoare. Îmi deschid sufletul și inima în această rugăciune adâncă, sub cerul nesfârșit. „Marele Zalmoxis, paznicul tărâmului divin și părintele tuturor ființelor, aduc această rugăciune ca o cântare de recunoștință pentru harul vieții și magia lupilor albi. Îți mulțumesc pentru călăuzirea ta, pentru că ne-ai încredințat rolul de a fi gardieni ai pădurilor și veghetori ai întunericului. Cu fiecare pas în această lume sălbatică, simt legătura noastră adâncă cu pământul și cu toate ființele vii. Îți cer, Marele Zalmoxis, să ocrotești haita noastră și să ne călăuzești în tărâmurile misterioase ale nopții. Dă-ne puterea să fim lupi iscusiți și păstrători înțelepți ai acestui loc sacru. Binecuvântează-ne cu ochi care pătrund misterele nopții și cu urechi care ascultă suspinul vântului. Fă din haita noastră un simbol al unității și al loialității, iar cântecul nostru să răsune în armonie cu inima pădurii. În fața ta, Marele Zalmoxis, aduc această rugăciune cu umilință și adâncă recunoștință. Fă ca vântul să o ducă în toate colțurile pământului, iar sufletele noastre să se simtă conectate la măreția naturii. Amin.

Mai mult...

Animale și păsări la circ

Astăzi leul cel poznaș

Este puțin cam golaș

A sărit prin foc odată

Și-a pârlit blănița toată.

 

Maimuțica cu cercei

Sare acum cât alți trei

E haioasă și frumoasă

Eu o vreau la mine acasă.

 

Elefantul cel bătrân

Cântă parcă e nebun

Și mai louă niște apă

Și stropi lumea dintr-o dată.

 

O panteră supărată

Gura o deschise toată

Parc ar vrea că să inghită

Deodată lumea toată.

 

Iată vine și un cangur

Cu puiul în sacul lui

Se rostogoli și sare

Peste mingi și baloane

 

Zebra intră în arenă 

Defilă că pe o scenă

Merge țanțoș la șareta

Bucuros de lumea toată

 

Cine vine cine vine?

O girafă mândră tare

Intră dintre coridoare

Bucuros de lumea toată

 

Asta-i circul cel frumos

Animale peste tot

Se dau în spectacol azi

Pentru voi copii mei dragi 

 

Versiunea 1 , De Cocoru David Cristian

Mai mult...

Alte poezii ale autorului

Idila!

Cum aș putea sa cred in tine

Când tu mereu ai gândul dus,

Cum să-ndrăznesc să-ți cer iubire

Când stiu că altul te-a sedus

 

Sunt pregătit să-ți ofer inima

S-o simți cum bate pentru tine,

Dar văd că tu nu îți întinzi palma

Așa că pentru-n timp o țin la mine

 

Mi-aduc aminte când te-am văzut

În grupul nostru de prieteni dragi,

Și cum am îndrăznit sfios să te salut

Și-ai refuzat în seama să mă bagi

 

Era pe înserat și luna plină se ivea

De după nori pe ceru-ntunecat,

Ți-am spus în șoaptă că ea la noi privea

Nu mi-ai răspuns și-n grabă ai plecat

 

Privirea mea te-a însoțit un timp

Crezând că poate-un semn primesc,

Capu'să-ntorci eu am sperat, nu mint

Dar ai plecat făra a ști că te privesc

 

Dezamăgirea a fost destul de mare

Și nu știam cum să mă liniștesc,

În gândul meu a încolțit o întrebare

Cànd, unde, pot pe ea s-o întâlnesc

 

Și vremea tot trecea făra speranță

Din minte să mi-o scot nu s-a putut,

Mă consolam spunând așa e viața

Și trebuie s-o iei din nou, de la-nceput

 

Cu grupul de prieteni m-am întâlnit

Dar ea n-a mai venit să fie printre noi,

Și nimeni nu știa de-i vie sau a murit

Și nici dacă-și trăiește viața in doi

 

Și cum minuni pe pământ s-au văzut

Când într-o zi prin parc călătoream,

Pe bancă, ea stătea cu un pruncuț

Îl legăna si tare fericiți eu îi vedeam

 

De la distanța cu respect am salutat

Primind răspuns la gestul meu,

În plus ea mi-a zâmbit și s-a scuzat

Plecând pe-alei trăgând caruțul greu

 

 După un timp cu toții am aflat

Că ea la studii în Olanda a plecat,

Și tot aici c-un grec s-a măritat

Dar n-a durat si repede a divorțat

 

Aceasta a fost adevărata lui idilă

A dragului si bunului meu coleg,

Atunci cu toții noi i-am plâns de milă

Acum, el a ajuns un emerit strateg

 

Și când ne întâlnim mai povestim

Ce mult a suferit după acea fată,

Și mai in glumă nu ezităm să-i amintim

Băiete, tu o himeră, ai iubit odată!

Mai mult...

Mulțumesc mamă dragă!

Ce mult am încercat să-ți spun,

Ce ai fi vrut să afli de la mine,

Să știi de ce-am ales alt drum,

Și nu te-am ascultat pe tine

 

M-ai dus de mic la grădiniță,

Și m-ai convins să învăț carte,

Mi-ai pus în mână toc și peniță,

Și litera am scris-o târziu în noapte

 

M-ai îndemnat să lupt în viață,

Să nu mă las calcat în picioare,

Trezirea să fie dis de dimineață,

Și lucrului făcut, să-i dau valoare

 

Te-ai bucurat când am învins,

Și-ai plâns cu mine la necaz,

Spre înainte tu m-ai împins,

Și lacrima mi-ai șters-o pe obraz

.................................

Anii în timp au venit peste noi,

Și ne-au adus bune și rele,

Și zid solid am ridicat noi doi,

Ca stavilă s-avem în clipe grele

..........................

Acum când ai plecat la Cer,

Te plàng și-mi cer iertare,

Și nu-mi rămâne decât să sper,

Să te revăd...în viața viitoare!

 

Scrisă de Cezar!

Pe curând!

Mai mult...

Nu spune nu...!

Te rog nu spune nu..și dă-mi o șansă

Să pot să spun de ce, să cer iertare,

Aș vrea s-accepți să vii la o plimbare

Și să găsim un compromis de împăcare

 

Ți-am scris mesaj și văd că l-ai citit

Și știu motivul de-a nu-mi răspunde,

Trădarea te-a durut, venind de la iubit

Vrei adevărul spus, de cel ce îl ascunde

 

Eu cred că poți ierta și merge înainte

Pentru că simt iubirea ce ne cuprinde,

Vino la întâlnire, să pot rosti cuvinte

Și dragostea pierdută, să o pot..reaprinde!

Mai mult...

Dragă Mărie!

Simt cum mă-ndrăgostesc din nou

De tine scumpa mea soție,

Credeam că nu mai pot să spun

Ce mult eu te iubesc...Mărie

 

Sunt ani de când ești lângă mine

Și totul pare o rutină,

Dar de lipsești mai mult de-o zi

Ceva în mine începe să suspină

 

Abia atunci încep să simt

Că tu îmi ești jumatea,

Și tot ce fac iese pe dos

Iar ziua o confund cu noaptea

 

Timpul parcă se alungește

Până ce pragul case-l treci,

Inima cu greu se potolește

Și îmi doresc să nu mai pleci

 

Da cred că asta e iubirea

Și dragostea adevărată,

E ceea ce nu poți descrie

Iar el și ea mereu..se-așteaptă!

 

 

Mai mult...

La izvor!

Sui pe cărarea-ngustă către izvor,

Că n-am mai fost tocmai de-un an,

Cu greu pășesc și-mi târâi un picior,

Ce rupt a fost, lovit de-un bolovan

 

Dar cum aș putea să nu mă duc,

Și apa să o gust, fruntea să-mi ud,

Să mă întind pe iarba de sub nuc,

Umbră să simt și ciripitul să-l aud

 

Mă voi ascunde apoi după stâncă,

Poate-am noroc să văd vreo capră,

În jur o să-mi pun flori de brâncă,

Și liniștit o voi aștepta să treacă

 

Până ce capra va veni să se adape,

Voi admira feeria pădurii de foioase,

Nu voi lăsa privirii nimic să-i scape,

Scrutând peisajul unei țări frumoase

........................................

Ziua s-a scurs spre soare-apune,

Și capra nu am văzut-o să coboare,

Pădurea mi-a vorbit, să pot a spune,

Feriti copacii, ca drujba..să nu-i doboare!

 

Scrisă de Cezar!

Pe curând!

 

 

Mai mult...

Am plâns!

Am plâns și lacrima n-ai văzut-o,

Că am ascuns-o după pleoapă,

Iar când n-am mai putut-o ține,

Ochiul a devenit, izvor de apă

 

Am căutat să văd ce se întâmplă

Cu noi și-a noastră despărțire,

Ce a săpat adânc, urme lăsând,

Și-n suflet aducând dezamăgire

 

Cu tine am încercat să vorbesc,

Poate găsim unde-am greșit,

Să discutăm deschis ca altădat',

Și s-amânăm rostit, cuvântul s-a sfârșit

 

Nu cred că poți să uiți așa ușor,

Povestea noastră plină de iubire,

Și care-n timpul petrecut în doi,

Nouă ne-a adus atâta fericire

 

Știu că între noi au fost tensiuni,

Și vorbe grele aruncate la mânie,

Ce ne-au rănit și lăsat cicatrici,

Purtând și un microb de gelozie

 

Voi continua  să lupt cu putere,

Dragostea să mi-o aduc înapoi,

Să fim din nou perechea potrivită,

Și fericiți în astă lume..amândoi!

Mai mult...