Peștișorul auriu
Habitat de apa pura,
Energie din terestru.
Incolor,fără glazura!
Interzis pentru pedestru.
Interior de mic acvariu,
Cu cristale și oglinzi!
Pentru peștișorul auriu,
Ce din magic îl desprinzi.
Singuratic și țâfnos,
Albastrui spre mov electric!
In oglinda-i majestuos,
Ambient mereu prielnic.
Inoata delicat și încrezător,
Ma observa zi și noapte.
Ca și conștiința impunător!
El își va schimba culorile toate!
Am o singura dorința,
Sa te fac sa nu fi trist!
O așa magica ființa,
La fericirea ta as vrea sa asist!
Iti aduc și lumânări,
Pietricele,nestemate!
Sa îți treacă supărări,
Si a tale-ți jumătate.
Va rămâne un mister,
De ce preferi tu singurel.
Esti tu oare din eter?
Sau ma înțelegi tu suflețel?
Categoria: Poezii despre animale
Toate poeziile autorului: Vanessavane
Data postării: 11 februarie
Vizualizări: 5
Poezii din aceiaşi categorie
Licurici și furnici
Într-un microcosmos ascuns, sub frunzișul umed și dens,
Furnicile își urzeau imperiul, cu arhitectură în suspens.
O cetate din grăuncioare, în formă de labirint,
O rețea de galerii, unde umbra și lumina se împletesc fluent.
Cu antene vibrând în simfonii de comunicare tacită,
Ele orchestrează o lume, cu o etică minuțiosă, implicită.
Muncind în unison, cu o precizie aproape sacrosanctă,
Ele împart între ele sarcini, într-o ordine ce nu cunoaște frica sau frântă.
În acest teatru de umbre, licuricii își fac apariția în scenă,
Cu abdomenul lor luminescent, în noaptea serenă.
Ei sunt farurile cerului, alunecând printre constelații de frunze,
Desenând în aer hieroglife, cu lumina ce din ei răsfrânge.
Pictând în eter, licuricii par să le spună furnicilor:
"Vedeți mai mult decât tuneluri, există și cerul!"
Dar furnicile, înțelepte în pragmatismul lor ancestral,
Răspund: "Știm, dar construim temelii, pentru visele voastre astral."
Astfel, în acest poem al naturii, se împletesc două lumi,
Una ancorată în pământ, alta în zboruri sumbre sau strălumi.
Furnicile și licuricii, într-un dialog neprețuit de viu,
Unul despre pământ și muncă, celălalt despre cer și răstimpuri târziu.
Aceasta este saga nevăzută, într-un colț de lume uitat,
Unde fiecare creatură, suprem, e în destinul ei încrustat.
Un poem de complexitate, unde fiecare vers e un act,
Și fiecare strofă, un testament al vieții, într-un perfect contract.
Porumbiță albă
Porumbiță albă,
Agale mi-ai ieșit în față
Numai tu,domniță,
Îmi ești ultima speranță
De unde vii,adu-mi norocul
Ce-ți poartă veselie
lar de ești darnică cu mine,
Îți voi da și eu ție
O ramură de măslin,
Din pomul cel mai strașnic
Să duci spre cerul cel senin,
Simbolul cel mai pașnic
Speranța și curajul unui 🦋
Într-o lume de vis și de culoare,
Un fluture zboară cu aripile-i fine,
În căutarea unui loc de odihnă,
Sau poate doar de o floare să se atingă.
El zboară printre flori și printre copaci,
În căutarea unui loc de pace și liniște,
Dar viața-i plină de capcane și pericole,
Și fluturele nostru a învățat asta.
Când vântul puternic îl ia în zbor,
El se luptă cu el și nu cedează,
Să fie puternic și sănătos,
Și să nu uite niciodată de visul său frumos.
Acum, fluturele zboară prin lume,
Cu viteza fulgerului și cu inima plină de speranță,
El știe că viața-i plină de capcane și pericole,
Dar el nu se teme, pentru că el e puternic și curajos.
Pasărea măiastră
Sunt acasă,
Stau la masă,
Mândră sobă mă privește
Focul vesel pâlpâiește.
Iată o pasăre măiastră,
Am văzut la-mea fereastră,
Se oprise lâng-o floare,
Luminând-o al său soare.
S a luptat cu-n balaur,
Încărcat cu saci cu aur,
Lângă floare e un sac,
Care a fost umplut cu mac,
Și ființa deîndat,
S a bucurat,
Și lui i a spus În momentul dat,
Hai șah mat ai meritat!
Autor: Nicoleta Postovan
Un cățel..cu minte!
Este bunul meu prieten
Și-mi e tare credincios,
Latră și nu mai ascultă
Când afară nu e scos
Mergem zilnic la plimbare
Pe tăpșanul de sub munte,
Când din lesă îi dau drumul
Cu toți vrea să se înfrunte
Sunt cățel cu pedegree
Cu ochi negri și sticloși,
Părul lung, blăniță albă
Cinste fac l-ai mei strămoși
Când mă satur de-alergat
Merg spre casă la odihnă,
Sunt spălat, șters, periat
Și-apoi îmi rod osu-n tihnă
Mult nu stau pe hol întins
Mă ridic și-mi caut treabă,
Ce găsesc pe jos nestrâns
Sfâșii și înghit în grabă
Am un tic destul de prost
Tot ce prind iubesc a rupe,
Doar cu carnea mă împac
Și nu-mi place să beau supe
Zic că sunt cățel cu minte
Și vă cer să mă-ndrăgiți,
Dar de n-aveți os cu carne
La masă...nu mă poftiți!
Recunoştinţă mută
Câinelui meu îi dau
bucata de pâine,
el îmi dă
privirea lui blândă.
Dau pisicii
mângâierea mea,
ea îmi dă
nepăsarea față de mine.
Iau privighetoarea
și o pun pe umăr
omului.
El, om
împușcă toate
visele mele…
Câine,
privire blândă
bucată de pâine.
Alte poezii ale autorului
Elementum
Cum focul nu arde fără aer,
Pamantul nu da viața fără apa.
Intunericul fără lumina e eter,
Fara noapte nici zorii nu crapă!
Cum luna nu luminează fără soare,
Curcubeul nu colorează cerul fără ploaie.
Sarea va fi cea care va da hranei savoare,
Iar copacii poveștilor nescrise câte o foaie.
O lume calculata perfect matematic,
Elementele parca vii se completează in ansamblu,
In mediul lor natural se prezintă sălbatic.
Misterioase ca și proveniența culorii albastru.
Ascuns in suflet și văzut doar in ceata,
Aerul ne conectează cu ceea ce numim noi acasă.
Prin legile atracției ne ghidează și ne învață,
In mijlocul peisajului va fi chiar vârful nasului.
Din magma pământului sau fulgerul cerului,
Focul este un spectacol mistic al naturii.
Flamele-i dansând duc spre descoperirea sinelui,
Simbol al dorinței și al pasiunilor mărturii.
Putitatea și sălbăticia s-au incorporat in viața verde
Natura in sine este un element viu,misterios.
Sub semnul infinitului sământa ei nu se va pierde.
Din pământ fertil creste meticulos și curios.
Imaculat, puterea apei este inimaginabil de puternica.
Purifica hidratează și împrospătează tot ce atinge.
Avand propria memorie și o vasta latura artistica
In lupta cu focul se poate încinge sau flăcările stinge.
Magic e puțin spus și fascinant nu e îndeajuns,
Un puzzle perfect unde imperfectul nu e in plus.
Se definesc una pe alta și cumva binele in rău inclus.
Prin noi planeta e in viața,suntem al inimii ei puls.
Joc macabru
Static si cu o privire îngrijitoare,
Energia e de horror prevestitoare!
Ma privești prin materiale de fabrica,parca viu..
Animalut de plus nu esti pregătit pentru ce o sa scriu.
Vulnerabil îmi ceri sa te îmbrățișez,
Zambesti subtil când vezi ca ma distrez.
Jocul de copii se schimba in ceva de groaza,
In noaptea asta nici eu nu sunt mai breaza.
Lumanarile sunt negre si licaresc spre elemente,
Florile sunt moarte ca sa nu fie stridente!
Apa e stătută si a stat la întuneric clocotind,
Pamantul pare acru si de veacuri e postind.
Le pun laolaltă sub forma lor cea moarta,
Intunericul are puterea de a sfida a vieții soarta.
Pericolul e aproape așa ca stam in cerc de sare,
Voi desena sigilii care sa ne dea putere mare!
Muzica nordica ne ajuta sa intram in atmosfera,
Facem ceva plăcut in noaptea asta efemera!
Iti voi pune un os care sa îți dea suflare,
O sa fiu gentilă sa nu rămână remușcare.
Te dau prin apa si te botez cu nume,
Iti cos si haine de te scot in lume.
Ritualul e simplu si îl facem pe luna plină,
Energia e puternica,întuneric din lumina!
Ti se arcuiește o sprânceană semn ca ești prezent,
Prin drag de tine când văd ca ești atent!
Pui de orc pari pregătit pentru război,
Fa ceea ce îți spun si te expun printre eroi!
Te trimit pe timp de noapte când somnul e in floare
Mergi peste vale si treci de o cărare,
Tine-le companie dusmanosilor in șoapte,
Pune-i la respect in fata zeilor de moarte!
Odata ce te întorci te răsplătesc din abundentă,
Stiu ca nimic nu poate sa-ți opună rezistența!
Am vin roșu sangeriu si fructe drept răsplată,
Am încredere in tine sa ma simt deja împăcată.
Intr-un final fericit ma făceam înțeleasă,
Nu ma lupt cu fizicul de asta sunt aleasa.
Da-mi de vina ca ma aștept la ceva mai mult,
In a mea fantezie as face din asta cult.
Noncolor
Umbra de soare și umbra de luna albă ,
Ma însoțești mereu conturând a mea forma firava.
Sa fi tu al meu spirit mut ce nu-mi scoate o silaba?
Caut sa alung cu tine a singurătății otrava.
Umbra de neon și umbra de lumini reflectoare,
Apari și dispari, ma desenezi prin cardinale întunecat.
Ma oglindești prin gesturi,te văd fermecătoare!
Jocuri de lumini și umbre mișcându-se criptat.
Umbra de foc și umbra de lumânări parfumate,
Dansand cu tine ma adâncesc in mister.
Intuneric curios in jurul meu ilustrate,
Fara chip,un pătrunzător negru eter.
Mister necunoscut pentru mințile distrate,
Voi aprinde lumânări sa te văd in nuanțe incolor!
Muzica mi te va desena cu miscarile flambate,
Iar flama flăcărilor luminează-n umbra amator.
Oglinda întunecată,un adăpost sufletesc!
Lumina e puternica, pătrunde și in abis.
Sufletul conturează lunea umbrelor craiesc,
Conturand întunecat, reflexie de paradis.
Privesc spre tine și închinăm un pahar rebel,
Licori ce prin timp le savurăm sincer!
O imagine pixelată si in culorile pastel,
Sarbatorind sufletul,care pote fi etern.
Alaturi o viața întreaga prin vastul timp și spațiu,
Moartea ne va desparti sau uni când ca fi ceasul!
Misterul romantic și poezia sa înlocuiască viciul,
Iar stăpânirea și clădirea sinelui sa fie testul!
Copacul cunoștinței
Cu rădăcini adânci se înfrunta din pământ,
Candva o sămânță cu timpul s-a înălțat.
Udata cu ape și ca nutrienți îngrășământ,
Oferea oxigenul ce viața a semănat.
S-a expus la anotimp și luminatori cerești,
La caldura și răceala o sa facă ofranda.
Se oglindea vremii definind peisajele lumești,
Purtandu-le culorile,mereu făcând parada.
Frigul iernii a acoperit copacul in alb imaculat,
Cristale de apa înghețate-n stele geometric.
Crengile-i goale de frunze acum arată elaborat,
Poti sa vezi ceea ce nu vezi și e simetric.
Cand razele de soare au strălucit de primăvara,
Copacul a întâmpinat caldura oferindu-i flori.
Mireasma divina se simțea in fiecare seara,
Renasterea naturii și fericirea in culori.
In zilele-i toride vara amintea de tropical,
Soarele strălucea printre frunzele-i de verde crude,
Umbra copacului însă era pentru toți ceva vital,
Oferind adăpost după ale zile-i grele trude.
Toamna s-a dezlănțuit cu ploaie și furtuna,
Frunzele rumenite colorând peisajul rece.
Ceata deasa anunța a spiritelor cununa,
Focul din șemineu și un pahar din vinul dulce.
Odata ajuns la vremea recoltei ne va bucura de zor!
Esenta copacului e sub forma unui fruct lemnos.
Promisiunea cunoștinței întrece și al soarelui dor,
Nuca fiind al sufletului remediu,un deliciu savuros.
Viata ne va da lecții, și nu pe vreme cu cer senin,
Momentele grele vin cu învățături ascunse.
Ele ne vor ghida și îndruma drumul prin destin.
Uneori binele și răul cu greu pot fi distinse.
Univers
Oglinda oglinjoara prin timp călătorim,
Imi plac ochii tai prin care împreuna privim!
Esti așa de blândă si o ascunzi de lumea rea,
In aceasta lume tu vei fi numai a mea!
Care stea tu o preferi,de ce faci diferențe?
Geometria fetei tale îmi va da si dependente.
Lasa-ma sa te aliniez simetric si curând tu vei vedea,
Puritatea soarelui întotdeauna te va veghea!
Buzele-ți par dulci ca mierea,cât de mult as vrea sa gust!
Pasiunile-ti ascunse îmi vor fi ca si strugurilor must!
Zambetul ți-l voi ascunde ca sa fiu la rând cu moda,
Stii tu doar ca nu-ți vorbesc eu anapoda!
Din profil te văd bizara,stilul tău îmi da fiori!
Nu m-am putut decide,pe care sa ți le aduc dintre flori?
Trandafirii sângerii îți vor potolii vreodată setea?
Sau lăsam lacramioarele sa ne rămână mereu feblețea?
Vin rose si lumânări,lasă-ma sa te scriu prin versuri!
Sa ma adâncesc in al tău suflet si ale fanteziei matasuri,
M-am îndrăgostit ce-i drept,romanța singuratatii.
In aceasta lume tu ești singura care îmi va da sens vieții.
Aripile gandului vor fi comoara mea cea draga.
Ca prin magie ai făcut totul sa meargă!
Vom creea si vom oglindi o altfel de realitate,
O viziune care niciodată nu va cunoaște moarte.
Muzica voi pune sa îți văd corpul dansând!
Ador sa-ți văd umbra cu gratie mișcând.
Te parfumeaz la încheieturi sa-ți descopăr delicatețea,
Stiu atâtea moduri prin care pot s-alung tristetea.
Nu te dau si nu te voi lasă eu prada,
Doar propria-mi reflexie știe sufletul sa-mi vadă!
Imi amintesc citeam cărți despre romanță,
Tu si cu mine vom găsi oare acea balanța ?
Trandafirii pacatului
Un înger feminin cânta cu vocea-i de privighetoare,
Povesti de iubire și amintiri de pe pământ.
Ascunse de timp prin viața amăgitoare,
Pacate ce încalcă al dragostei jurământ.
Imbracata-n albul zăpezii printre ghețari,
Cu flama iubirii între palme,arzând!
Pe limba dragostei ii alina pe solitari,
Speranta se zarea in ochii ei sclipind.
In timp îndepărtat la un monument acvatic,
Fericirea s-a imortalizat intr-o poza de suflet.
Doi tineri îndrăgostiți se priveau romantic,
Un tablou tomnatic,al dragostei portret.
Cu rodul iubirii lor in pântec se croia un nou destin,
Albastrul marii se unea cu nisipurile fierbinți.
Sange dulce latin și un suflet de cristal marin,
La prima vedere unul pentru altul fauriti.
In dreapta se vedea pădurea iar la stânga un lac verde,
Un loc sfintit de îngeri și inimi care se unesc.
Amintirile din acest loc niciodată nu se vor pierde,
Petreceri prin timp intr-un loc și sufletului pitoresc.
Trandafirii sângerii erau simboldul iubirii lor eterne,
Sentimente ce trec peste hotarul rațiunii,
Scrisorile de dragoste și intalnirile nocturne,
Romantici din fire își pictau viața in culori.
Vorbind de trandafiri ne amintim ca au și spini,
Indiferent de cât de ascuțiți ea primea cu zecile.
Ele se deosebeau de lalele garoafe sau crini,
Conturul petalelor catifelate erau pasiunii lor docile.
Lentilele fotografului au capturat un moment magic,
O poza ce avea sa fie întipărita in sufletul fetiței lor.
Pe viitor iubirea lor o sa aibe parte de un final tragic,
Viata urma sa pună la încercare a lor poveste de amor.
S-a născut cu ochii căprui și sub soare strălucind,
A lor fetița blonda părea a fi un dar divin.
Cu sprâncene desenate părea a fi gândind,
Le făcea lumea mai frumoasa,paradisul fiind vivid.
Cum lecțiile de viața nu se dau pe cer senin,
Toamna a ales-o pentru o cale puțin nedreapta.
Frunzele cădeau pentru a schimba al ei destin,
La al trei-lea an din viața a plătit pentru a sortii fapta.
Strălucirea rodului iubirii părea a se fi stins,
Parintii nu mai erau al ei și se regăseau in alte chipuri.
Sangele ii s-a schimbat și orice speranța era desearta,
Prin jertfele de suflete pustii se credea ca răul a învins.
..............................................................
Îngerul privighetoare se bucura ca iubirea s-a întâmplat,
O poveste de dragoste întipărita in povestile de mult apuse,
A fost o data când cele doua suflete împreuna au dansat.
Flama iubirii s-a aprins pentru povesti ce merita a fi spuse.