Înapoi
Cârmaciul obosit de drum, clipește,
Itaca, iat-o la un pas de orizont,
De nicăieri în noi, într-una crește,
Același gând, ce ne-a adus în port.
Același dor sălbatic de acasă,
De brazda plugului și umbra de măslin,
Aceeași căutare dureroasă,
În ochii zeilor cu aripi de destin.
Prin noi neînțeles șoptește,
Același straniu simțământ de lut,
Același pas din zări trudește,
În chip pribeag, străin și crunt.
În omul frânt de frică și nevoie,
Sub zdrențe, supurâde răni deschise,
Și barba ne miroase-a fum de Troie,
A cal de lemn și praf de vise.
Acum îl văd căzut într-o oglindă,
Ulise, capul și-l întoarce,
Își strânge mâna, arcul să-l întindă,
Nebănuit, se depărtează, ...tace.
Și simt cum peste noi secunda trece,
Ca viespea ucigașă într-un roi,
E noaptea grea și ploaia rece,
Motiv să nu privim vreodată înapoi.
Dar tu copile nu gusta amarul,
Și toate astea să le crezi povești,
Să râzi când vei sorbi paharul,
Din care noi ne-am otrăvit, ...și să zâmbești.
Categoria: Poezii filozofice
Toate poeziile autorului: Iulian Grigore
Data postării: 7 august
Vizualizări: 107
Poezii din aceiaşi categorie
Viața, o mare învolburată
Sunt o corabie desprinsă de țărm
Ce caută răspunsuri printre ape străine,
Multe dintre ele scufundate în adâncuri
Ajungâng la ele doar cu gândul.
Valurile mă ridică, mă răsfață
Îmi creează doar o falsă prefață,
Furtuna îmi arată de drept marea
Mă educă, mă învață să-mi aleg calea.
Busolă, mi-e credința, ea nu îmbătrânește
Ea mă îndrumă, îmi ghidează anii vieții.
,, AZI ,,ȘI ,,MAINE,,
În fiecare zi speranțe îmi cioplesc
Apoi privesc, cum singure se șlefuiesc
Așteptând să vină dorita zi de MĂINE,
Ireversibil vine chiar și ne chemată
E doar o zi și-i metamorfozată
S-aducă repetat, aceleași cuvinte
Monotone….A rare ori și elocvente
Iau ziua de AZI și-o pun într-un rucsac
Un alt MĂINE va fi tot neschimbat
Adus printr-un gest, mereu repetat
Și haina veche a speranței iar o îmbrac
Că-i timpul mut și-alergă nepăsător
Strivind frumoasele flori de liliac ,
Cioburi face din ziua mea de visător
Și eu...Eu cioplesc zi de zi speranțe…
Iluzii în finlandeză
Ai câți ani ți-ai dori să ai,
Ai părul creț pe care l-ai admirat mereu, care nu se pleoștește niciodată,
Ai un perete plin de tablouri la tine în cameră,
Ai cel mai în vogă model de telefon,
Ai cel mai bun prieten, nu te va dezamăgi în veci, nu cu bună știință cel puțin,
Ai parte de cel mai delicios mic dejun (clătite cu Nutella),
Ai cel mai performant pedometru din câte se puteau descărca,
Ai cea mai rapidă bicicletă, cu ea ajungi în Fălticeni în doar 15 minute,
Ai cel mai drept nas, nu îți mai trebuie rinoplastie,
Ai cei mai drepți dinți, niciunul mai în spate sau mai in față,
Ai parte mereu de cea mai corectă apreciere din partea celor din jur (minciună mai sfruntată nu există, nu te vor cunoaște, fie pentru că nu le pasă, nu le trebuie, fie pentru că ții totul în tine și vrei să pari femeia puternică, nu te mai masculiniza de dragul unor persoane cărora nu le pasă, oricine are fi ele),
Ai cele mai pure intenții, nu doar atât, știi și să le arăți,
Ai cele mai strălucitoare unghii cu gel,
Ai cele mai multe nuanțe de mov în garderobă,
Ai cel mai cuprinzător Playlist cu poeziile lui George Bacovia recitate, una după alta,
Ai câți prieteni ți-ai dori să ai, adică doi, aceia sinceri, cu care vei ține legătura pe viață, restul sunt doar persoane care vor ceva de la tine, te folosesc, nu ratează nicio ocazie când te văd,
Ai cel mai bun mod de a prepara cartofii prăjiți, ca la McDonald's aproape,
Ai cel mai bun styling de fiecare dată când te îmbraci,
Ai parte de armonie tot timpul, nimic nu se abate de la ce ai vrut tu inițial, nici cea mai mică deviere,
Ai parte de cei mai înțelegători oameni (mai că trebuie să explici orice, de ce cerul e albastru?, de ce respiri?), dar asta nu se întâmplă în poemul nostru,
Ai cele mai bune explicații, doar tu știi cum le-ai înfrumusețat atât de mult, nimeni nu rămâne nelămurit, toți te iubesc special pentru acest lucru,
Ai cele mai bune prăjituri de ziua Norvegiei,
Ai cele mai bune stilouri, nu se strică în veci,
Ai cele mai bune perechi de pantofi, inclusiv pentru dansuri latino-americane,
Ai cele mai interesante idei de decorare a camerei,
Ai cea mai bună precizie atunci când tunzi o prietenă (abia dacă te poți tunde singură),
Ai cele mai amuzante preferințe când vine vorba de muzică,
Ai ureche muzicală, dar deloc nu știi să o folosești,
Ai cele mai extravagante gusturi când vine vorba de ojă, doar culorile neon te atrag,
Ai cele mai frumoase standarde, nu te apropii de ele niciodată pentru că sunt frumoase,
Ai cele mai bune oglinzi, prin ele se vede tot, orice muscă care a pătruns,
Ai cele mai multe merite oricând, oriunde,
Ai cea mai bună capacitate de a înțelege întâmplările, de orice natură ar fi ele,
Ai cea mai plăcută voce,
Ai cea mai suavă atingere,
Ai cele mai înmiresmate parfumuri, ești o feerie a primăverii,
Ai cel mai strălucitor zâmbet, atrage toate privirile, deși nu iubești atenția,
Ai cea mai bună mașină de tuns iarba, tunde orice fir la aceeași lungime,
Ai cea mai bună apreciere a lucrurilor, a cantității mai ales, când vine o prietenă și vrei să beți limonadă, ai grijă ca amândouă să aveți la fel de mult suc în pahar,
Ai cel mai bun mod de a înțelege problemele oamenilor, primează logica și ce este realizabil din punct de vedere logic, nu ce vrea fiecare să se întâmple, fii sinceră, și tu ai vrut mulți fluturi frumoși în această viață, dar nu au zburat în direcția ta, doar chestii după care ai sărit să le prinzi și nu ai făcut decât să te rănești,
Ai cea mai bună capacitate de a privi în inimile oamenilor, de a vindeca răni, ești chiar psiholog din punctul ăsta de vedere,
Ai cea mai frumoasă decență în comportament și în conduită,
Ai cele mai corecte și mai bune argumente,
Ai cele mai ciudate preferințe când vine vorba de posturile de televiziune pe care le urmărești,
Ai cele mai triste amintiri, dar ai reușit să înmulțești ceea ce la prima vedere părea a fi prea puțin, să transformi acele sfaturi în ceva constructiv,
Ai avut cele mai simpatice colege de bancă,
mereu ți-ar fi dat exercițiile pe care nu știai să le faci,
Ai cele mai înduioșătoare cuvinte în vocabular,
Ai cele mai bune pensete, unghiere,
Ai cele mai frumoase aspirații în sinea ta, nu doar tu ai fi beneficiară,
Ai cele mai generoase gândurile,
Ai cea mai moralizatoare și melodioasă voce a conștiinței,
Ai puterea/ înțelepciunea de a ceda când vezi că nu mai ai de ce să mai continui,
Ai posibilitatea de a face oamenii să se simtă bine doar prin simpla ta prezență, când ești tu alături de ei nu le mai iese păr alb, sunt mai veseli, nici riduri parcă nu prea ar mai avea,
Ai încercat în toate feluri să devii o versiune mai bună a propriei persoane, obiectiv îndeplinit, te poți relaxa, vocea conștiinței a fost aspră cu tine, fiindcă ți-a vrut doar binele, este parcă vocea unui părinte care nu te obligă, doar îți spune că așa ar fi mai bine, pentru că se gândește la tine și încă îi mai pasă.
Illuusiot
Olet niin vanha kuin haluat olla,
Sinulla on kiharat hiukset, joita olet aina ihaillut ja jotka eivät koskaan käpristy,
Huoneessasi on seinä täynnä maalauksia,
Sinulla on kuumin puhelinmalli,
Sinulla on paras ystävä, hän ei koskaan petä sinua, ei ainakaan tietoisesti.
Sinulla on herkullisin aamiainen (pannukakkuja Nutellalla),
Sinulla on paras askelmittari, jonka voi ladata,
Sinulla on nopein pyörä, jolla pääset Fălticeniin vain 15 minuutissa,
Sinulla on suorin nenä, et tarvitse enää nenäleikkausta,
Sinulla on suorimmat hampaat, ei mikään liian kaukana tai liian kaukana,
Sinulla on aina tarkin arvostus ympärilläsi olevilta (ei ole enää röyhkeämpää valhetta, he eivät tunne sinua, joko koska he eivät välitä, he eivät tarvitse sitä tai koska pidät kaiken sisälläsi ja haluat näyttääksesi vahvalta naiselta, lopeta itsesi maskuliinisoiminen ihmisten vuoksi, jotka eivät välitä, keitä he ovatkaan)
Sinulla on puhtaimmat aikomukset, ei vain sitä, vaan osaat myös näyttää ne,
Sinulla on kiiltävämmät geelikynnet,
Sinulla on eniten violetin sävyjä vaatekaapissasi,
Sinulla on kattavin soittolista George Bacovian runoilla yksi toisensa jälkeen,
Sinulla on niin monta ystävää kuin haluat, eli kaksi, rehellisiä, joiden kanssa pidät yhteyttä koko elämän, loput ovat vain ihmisiä, jotka haluavat sinulta jotain, he käyttävät sinua, he eivät kaipaa mahdollisuus, kun he näkevät sinut,
Sinulla on paras tapa valmistaa ranskalaisia perunoita, kuten McDonald's lähelläsi,
Sinulla on paras tyyli joka kerta kun pukeudut,
Sinulla on koko ajan harmoniaa, mikään ei poikkea siitä, mitä alun perin halusit, ei pieninkään poikkeama,
Sinulla on ymmärtäväisimpiä ihmisiä (mutta sinun täytyy selittää kaikki, miksi taivas on sininen?, miksi hengität?), mutta niin ei tapahdu runossamme,
Sinulla on parhaat selitykset, vain sinä tiedät kuinka teit niistä niin kauniita, kukaan ei jää hämmentyneeksi, kaikki rakastavat sinua erityisesti tästä syystä,
Sinulla on Norjan parhaat syntymäpäiväkakut,
Sinulla on parhaat kynät, ne eivät koskaan riko,
Sinulla on paras kenkäpari, myös Latinalaisen Amerikan tansseihin,
Sinulla on mielenkiintoisimmat huoneen sisustusideat,
Sinulla on paras tarkkuus leikkaaessasi ystäväsi hiuksia (voit tuskin leikata itseäsi),
Sinulla on hauskimmat mieltymykset musiikin suhteen,
Sinulla on musiikillinen korva, mutta et osaa käyttää sitä ollenkaan.
Sinulla on mitä ylellisin maku kynsilakkauksen suhteen, vain neonvärit houkuttelevat sinua,
Sinulla on kauneimmat standardit, et koskaan lähesty niitä, koska ne ovat kauniita,
Sinulla on parhaat peilit, niiden läpi näet kaiken, jokaisen sisään tulleen kärpäsen,
Sinulla on suurimmat ansiot milloin tahansa, missä tahansa,
Sinulla on paras kyky ymmärtää tapahtumia, olivat ne sitten millaisia tahansa,
Sinulla on miellyttävin ääni,
Sinulla on pehmein kosketus,
Sinulla on tuoksuvin hajuvesi, olet kevään keiju,
Sinulla on kirkkain hymy, houkuttelet kaikkien katseita, vaikka et pidäkään huomiosta,
Sinulla on paras ruohonleikkuri, leikkaa mikä tahansa viiva saman pituiseksi,
Arvostat parhaiten asioita, erityisesti määrää, kun ystävä tulee luoksesi ja haluat juoda limonadia, varmista, että molemmilla on sama määrä mehua lasissasi,
Sinulla on paras tapa ymmärtää ihmisten ongelmat, ota logiikka ja se mikä on loogisesti saavutettavissa, ei mitä kaikki haluavat tapahtuvan, ole rehellinen, sinäkin halusit monia kauniita perhosia tähän elämään, mutta ne eivät lentäneet sinun suuntaan, vain asioita hyppäsi kiinni ja satutti vain itseäsi,
Sinulla on paras kyky katsoa ihmisten sydämiin, parantaa haavoja, olet jopa psykologi tästä näkökulmasta,
Sinulla on kaunein säädyllisyys käytöksessäsi ja käytöksessäsi,
Sinulla on oikeimmat ja parhaat argumentit,
Sinulla on kummallisimmat mieltymykset katsomistasi televisiokanavien suhteen,
Sinulla on surullisimmat muistot, mutta onnistuit moninkertaistamaan sen, mikä ensi silmäyksellä näytti liian vähäiseltä, muuttaaksesi ne vinkit joksikin rakentaviksi,
Sinulla oli suloisimmat pankkikollegat,
hän antoi sinulle aina harjoituksia, joita et tiennyt tehdä,
Sinulla on sanaston koskettavimmat sanat,
Sinulla on parhaat pinsetit, kynsileikkurit,
Sinulla on kauneimmat toiveet sisälläsi, et vain olisi edunsaaja,
Sinulla on anteliaimmat ajatukset,
Sinulla on moralisoivan ja melodisin omantunnon ääni,
Sinulla on voimaa/viisautta luovuttaa, kun näet, ettei sinulla ole syytä jatkaa,
Sinulla on mahdollisuus saada ihmiset tuntemaan olosi hyväksi jo pelkällä läsnäolollasi, kun olet heidän kanssaan, heillä ei ole enää valkoisia hiuksia, he ovat onnellisempia, heillä ei edes näytä olevan enää ryppyjä,
Yritit kaikin tavoin tulla paremmaksi versioksi itsestäsi, tavoite saavutettu, voit rentoutua, omantunnon ääni oli sinulle ankara, koska se halusi vain sinun hyvääsi, se on kuin vanhemman ääni, joka ei pakota sinua, vain hän sanoo, että se olisi parempi, koska hän ajattelee sinua ja välittää silti.
De m aș găsi .
Voi pleca în lumea largă,
Doar cu mine și o desagă
Unde pașii mă vor duce,
Purtăndu-mi stoic a mea cruce.
Poate norocu-mi iese -n cale,
Învărtindu-mă-n spirale;
Să -mi ghicesc al meu destin,
Să mă dezbrac de clandestin.
Să mi găsesc rostul în viață,
Strecurăndu-mă prin ceață,
Valul mării să-l străbat
Spre un tărâm uscat..
Unde visele pierdute
Încolțesc din nou,vândute
Sufletelor fără prihană,
Rugându-se la o icoană.
Mă scotocesc prin buzunare,
Să găsesc ceva valoare;
Hazardul Să mi -l tărguesc
Din hoinărit Să mă trezesc.
Gol pe dinăuntru
Scris-am cu sânge de vultur
Ultimul cuvânt eroic
Din peniță dau să scutur
Bezna sufletului stoic
Simt că totu-i tulbure
Praf și ceață multă-n suflet
Cine să mă mai îndure
Poate-un pui crescut de urlet
Dinadins am vrut să urlu
Însă m-am oprit subit
Căci de-a valma gândul sumbru
Pare că s-a și topit
Aruncând un ochi pe geam
La furtuna cu vânt greu
Mă uitam ca la program
Mă simțeam la ateneu
Poate că...
Hei tu! …cel adormit, în mine,
Amestecat în somn de paie, cu pământ,
Poate că peste noapte, ploaia care vine,
Mă va spăla și-mi va șopti prin vânt…
Ceva amar, ciudat, lipsit de orice noimă,
Un murmur de furtună și uitare,
Cu gust de oarbă rătăcire și de moină,
De rocă brună, scufundată-n mare.
Poate că glodul ăsta cu miros de ură,
Din care rânced câteodată te strecori,
Potrivnic amalgam de zgură,
E viu doar când îți dă fiori.
Când legiunile de îngeri zboară,
Dezlănțuite, repezindu-se spre porți,
Și simți în tine fiecare gheară,
Mișcându-se prin tragere la sorți.
Și sunt momente lungi, ca niște veacuri,
Cu lacrimi, ciumă și durere,
Săgeți de foc izbind din arcuri,
Întinse peste mine în tăcere.
Atât de dur, absurd, cum nimeni altul,
Nu va spera zvâcnind spre infinit,
Lăsând în urmă plumbul și bazaltul,
Din care sufletul mi-a fost cioplit.
Chemări sinistre răsunându-mi straniu,
Tăiate în scântei de diamant,
Șenile răsucindu-mi-se-n craniu,
Alunecând întunecate în neant.
Alte poezii ale autorului
Poate că...
Hei tu! …cel adormit, în mine,
Amestecat în somn de paie, cu pământ,
Poate că peste noapte, ploaia care vine,
Mă va spăla și-mi va șopti prin vânt…
Ceva amar, ciudat, lipsit de orice noimă,
Un murmur de furtună și uitare,
Cu gust de oarbă rătăcire și de moină,
De rocă brună, scufundată-n mare.
Poate că glodul ăsta cu miros de ură,
Din care rânced câteodată te strecori,
Potrivnic amalgam de zgură,
E viu doar când îți dă fiori.
Când legiunile de îngeri zboară,
Dezlănțuite, repezindu-se spre porți,
Și simți în tine fiecare gheară,
Mișcându-se prin tragere la sorți.
Și sunt momente lungi, ca niște veacuri,
Cu lacrimi, ciumă și durere,
Săgeți de foc izbind din arcuri,
Întinse peste mine în tăcere.
Atât de dur, absurd, cum nimeni altul,
Nu va spera zvâcnind spre infinit,
Lăsând în urmă plumbul și bazaltul,
Din care sufletul mi-a fost cioplit.
Chemări sinistre răsunându-mi straniu,
Tăiate în scântei de diamant,
Șenile răsucindu-mi-se-n craniu,
Alunecând întunecate în neant.
Zaruri
Pentru că timpul uneori,
Plutește în derivă,
Firav, abia născut în zori,
Din carne de ogivă...
Într-un acvariu fisurat,
Lăsat pe țărmul mării,
Ca un regret nemăsurat,
Bastard al resemnării;
Din ochii ei, însingurat,
Mă sfâșii în uitare,
Sub pasul mic, neîndurat,
Prin vorbele-i amare.
Mă șterg din mine, ca în vis,
Cu gânduri și tăcere,
Gladiator gemând învins,
De propria cădere...
Pentru că ochii ei acum,
Privesc în altă parte,
În urmă-i doar pustiu și scrum,
Sub frunze negre, moarte.
E timpul poate un fugar,
Jucând perfid cu focul,
Copil naiv, călcând pe jar,
Pierzând la zaruri totul.
Nu-i pasă
Răvășitoare tăcere,
Îmi scurmă rărunchii,
Ca o haită de lupi,
Zgâriind pe sub prag.
Carnivora durere,
Săgetându-mi genunchii,
Peste valuri stinghere,
Zămislite în larg.
Ochii ei, crivăț cald,
Printre bucle de aur,
Știu blesteme cumplite,
În suflet ...cum ard.
Adevăruri mocnite,
Niciodată rostite,
Mai presus de cuvinte,
În sclipiri de smarald.
Vrea destinul sa-i fure,
Un sărut din visare,
Zeii toți o așteaptă,
Criminal să zămbească,
Vrea poetul cu-n vers,
Muritor, s-o îndure,
Să o-ntoarcă la sine,
Înapoi, să-l privească.
Și zorii se tem uneori,
S-o întrebe,
Iar nopțile tac,
Dacă doarme tăcută,
Nu-i pasă că trece,
Cum nu-i pasă că pierde,
Și-n urma ei timpul,
Mă preschimbă în stâncă.
Amintește-mi!
Adu-mi aminte când uimit,
M-ascund tăcut, în mine,
Ca un dragon înlănțuit,
Căzând printre ruine.
Însingurat trecând în ani,
Lovindu-mă de stele,
Neant, mușcând din bolovani,
Sfărmându-i în măsele.
Când uit pierdute-n urma mea,
Frânturi de timp, deșarte,
Și mii de gânduri ce-ar putea,
Prelung, să urle-n noapte.
Și mii de flăcări ce-ți pândesc,
Surâsul și visarea,
Adu-mi aminte să-mi trăiesc,
Din mine, revărsarea,
Precum un râu involburat,
Avan curgând sălbatic,
Spre un abis întunecat,
Vopsit în ton pragmatic.
Să râd când înțelepții plâng,
Bolnavi de bătrânețe,,
Orbiți de pumnii ce ii strâng,
Cu frică și tristețe.
Și amintește-mi, dacă știi,
Atunci când pleacă norii,
În zbor spre zările pustii,
Ce rost mai au cocorii...
Cândva aici
Auzi? ... oceanul iar ne cheamă,
Cu glasul lui, adus din larg,
În zori când noaptea se destramă,
De-un vânt șoptind ciudat, ...pribeag.
Te-ai întrebat vreodată de ce strigă,
Atât de straniu peste stâncile albastre...
Furtunile născute să se-nfigă,
Adânc și monstruos în sufletele noastre?
Atâta teamă rece, cum în vintre sapă,
Amestecată-n urlete de fiară,
Cât într-o viață n-ar putea să-ncapă,
Nedreaptă, dureroasă și amară?
Ascunsă printre runele ciobite,
Sub ude aripi, nemișcate în pământ,
Mușcând din buze, încă nerostite,
Făgăduințele ucise în cuvânt?
Cândva pe țărmul ăsta, pașii altor umbre,
Pe rând se vor înfiora în treacăt,
Năluci prin valuri vrând să umble,
Fugind de sub al vremii lacăt.
Cândva aici vor crește iarăși arbori,
Înfrânți, și cu securea lângă trunchi,
Războinici ai tăcerilor și martori,
Împinși de vânt să cadă în genunchi…
Citește! …rândurile astea, iar miros a sânge,
A lacrimi fierte, decupate din noroi,
Și zboară dacă simți că lanțul strânge,
Să stingă focul negru, care încă arde-n noi.
Mama știe
Mama, știe de ce gânduri,
Câteodată dau năvală,
Revărsându-se în rânduri,
Sub ciocan, pe nicovală.
Frânte aripi fumegânde,
Aruncate spre pământ,
Lacrimi gata să inunde,
Orice glas pierdut în vânt.
Îndoieli părând mărunte,
Flăcări înlăuntru stinse,
Mama știe să asculte,
Lanțuri zornăind prin vise.
Ploi gigantice de smoală,
Sfărâmând sub picături,
Clipa de secundă goală,
Prinsă sub dărâmături.
Mama poartă-n ochi tăcerea,
Răstignită, dureroasă…
Primului născut, căderea,
Într-un nor de ceață, deasă.
Știe …dar nu poate spune,
Pașii ăstei primăveri,
Peste podul de cărbune,
Drum trecut spre nicăieri.