Elementum
Cum focul nu arde fără aer,
Pamantul nu da viața fără apa.
Intunericul fără lumina e eter,
Fara noapte nici zorii nu crapă!
Cum luna nu luminează fără soare,
Curcubeul nu colorează cerul fără ploaie.
Sarea va fi cea care va da hranei savoare,
Iar copacii poveștilor nescrise câte o foaie.
O lume calculata perfect matematic,
Elementele parca vii se completează in ansamblu,
In mediul lor natural se prezintă sălbatic.
Misterioase ca și proveniența culorii albastru.
Ascuns in suflet și văzut doar in ceata,
Aerul ne conectează cu ceea ce numim noi acasă.
Prin legile atracției ne ghidează și ne învață,
In mijlocul peisajului va fi chiar vârful nasului.
Din magma pământului sau fulgerul cerului,
Focul este un spectacol mistic al naturii.
Flamele-i dansând duc spre descoperirea sinelui,
Simbol al dorinței și al pasiunilor mărturii.
Putitatea și sălbăticia s-au incorporat in viața verde
Natura in sine este un element viu,misterios.
Sub semnul infinitului sământa ei nu se va pierde.
Din pământ fertil creste meticulos și curios.
Imaculat, puterea apei este inimaginabil de puternica.
Purifica hidratează și împrospătează tot ce atinge.
Avand propria memorie și o vasta latura artistica
In lupta cu focul se poate încinge sau flăcările stinge.
Magic e puțin spus și fascinant nu e îndeajuns,
Un puzzle perfect unde imperfectul nu e in plus.
Se definesc una pe alta și cumva binele in rău inclus.
Prin noi planeta e in viața,suntem al inimii ei puls.
Categoria: Poezii despre natura
Toate poeziile autorului: Vanessavane 
Data postării: 9 februarie
Vizualizări: 15
