Portretul tău
Portretul tău este însăși iubirea
Și cum nimeni nicând nu va cunoaște taina aceasta,
Iubito, așa cum fumul sau chiar ceața
Ori norii jucăuși pot desena portrete,
Sau valurile mării învolburate,
Pot vijelios să ni se-ncrunte,
Iar tunetele înspăimântătoare chiar să ne-alunge temători,
Îți spun că nici un pictor nu-ți poate desena portretul!
Căci muritorii nu văd departe,
Nici înțelegerea adâncă n-au,
Portretul dragostei este himeră,
E arta cea înaltă ce ține prizoniere toate celelalte arte,
Ce-i descifrată doar de zei!
(12 aprilie 2024 Vasilica dragostea mea)
Categoria: Poezii de dragoste
Toate poeziile autorului: Horia Stănicel
Data postării: 12 aprilie 2024
Vizualizări: 549
Poezii din aceiaşi categorie
DIN LIVADA CU MASLINI
Din livada cu măslini,
Imn cântat de heruvimi,
Se aude-n ceas de seară,
Picurând lumina-n ceară...
Sub icoanele prea sfinte,
Cartea sacră în cuvinte,
Ferecată în cleștar,
Stă deschisă în altar...
Peste turlele-smerite,
Cu aripile-aurite,
Zboară îngerii-nspre stele,
Preaslăvind raiul cu ele...
Praf de stele luminat,
Fă-mă, Doamne, pe-nserat,
Și m-așterne în pridvor,
Lin, să cânt ca un izvor...
Curs în calea dragei mele,
Ca o miere peste piele,
Imn cântat de heruvimi,
Din livada cu măslini...
#ingerulmeu
Dorinta
Te simt si totusi nu
De mult nu mai esti aici
Ma intreb unde te-am pierdut
Si daca te-am avut
Eram karmici
Eram tot
Eram noi
Si totusi eram eu si tu
Ne-am visat viitorul
Plin de iubire
Acum e gol, pierdut in nemurire
Te intreb ce esti
Te intreb ce sunt eu
Nimic, nimeni, cine
Nu vreau sa fiu tu
Altul
Dar trecînd ades şi azi, ca şi odinioară,
Văzu eu sau poate nu, fiind mai amară.
Privesc lung şi fară lacrimi, răsăritul, zarea,
Nu amîn, dar toata ziua, ocolesc schimbarea.
Nefiind acel străin în tăcerea iernii,
Mă ascund printre frunziş, alb ca prin troiene.
Fiind conştient că tu, singura suflare,
Preferi ades a zilei, lacrimi mai amare.
Pierduți de inimă
Suntem doar praf sub talpa timpului etern
Un mic detaliu în mișcare printre veacuri
Ne-am inventat un cronometru efemer
Uitând că inima de om nu-i ceas cu arcuri
De-are să doară suflet trist atins de dor
Nu te-aștepta să fii cumva băgat în seamă
Te-aruncă-n gol fără să simtă remușcări
De-ai fi pisică sau delfin te-ajută-n grabă
În alb și negru mărginindu-ne culori
Înlocuim iubirea caldă cu o rană
Lăsând s-ajungă biete inimi cerșetori
Frizăm ridicolul montând dragostea-n ramă
Să o privim contemplativ într-un muzeu
Reprezentare conformistă despre dramă
Să nu ne-atingă ne rugăm la Dumnezeu
Pierduți de inimă-necăm inima-n cramă
Oamenii toți sunt egoiști gândind la ei
Chiar și iubirea-i egoistă, nu te-ntreabă
Cu o tăcere închizând-o-ntre dureri
Pierduți de inimă vorbim într-o silabă
În echilibru învățăm cum să trăim
Goliți de suflet aruncăm dragostea oarbă
Iubirea sună-n poezii cuvânt sublim
Pierduți de inimă trăim fără dovadă
De cand?
De ce?
De ce nu vreau colegii sa afle
de literele aici aflate?
De cand o poezie,
apartine doar din timpul imparatiei?
Adica as vrea sa scriu
si sa stiu
ca nu-s de ras.
De ce nu pot?
Scrisoarea I
Făurită din ochi de demiurg
Din ale dorințelor meschine,
Mi te-a adus Dumnezeu pe pământ,
Ca să te iubesc doar pe tine.
Cu a ta strălucire, unică pe pământ,
O scânteie îți sare din a ta privire,
Lăsându-mă să te caut muribund
Alunecând nebun printre stele...
Dragostea noastră, un râu învolburat,
Ce sălbatic curge pe căi necunoscute
Ce-mi dai inimii doar alint,
Iar sufletului, dorințe învrăjbite.
Mă mai străbate prin suflet un jint,
Inlățuindu-mă de speranțe pierdute,
Oare tu, dragoste, la mine n-ai găsit?
Sau mai lăsat să sufăr și pentru tine....
DIN LIVADA CU MASLINI
Din livada cu măslini,
Imn cântat de heruvimi,
Se aude-n ceas de seară,
Picurând lumina-n ceară...
Sub icoanele prea sfinte,
Cartea sacră în cuvinte,
Ferecată în cleștar,
Stă deschisă în altar...
Peste turlele-smerite,
Cu aripile-aurite,
Zboară îngerii-nspre stele,
Preaslăvind raiul cu ele...
Praf de stele luminat,
Fă-mă, Doamne, pe-nserat,
Și m-așterne în pridvor,
Lin, să cânt ca un izvor...
Curs în calea dragei mele,
Ca o miere peste piele,
Imn cântat de heruvimi,
Din livada cu măslini...
#ingerulmeu
Dorinta
Te simt si totusi nu
De mult nu mai esti aici
Ma intreb unde te-am pierdut
Si daca te-am avut
Eram karmici
Eram tot
Eram noi
Si totusi eram eu si tu
Ne-am visat viitorul
Plin de iubire
Acum e gol, pierdut in nemurire
Te intreb ce esti
Te intreb ce sunt eu
Nimic, nimeni, cine
Nu vreau sa fiu tu
Altul
Dar trecînd ades şi azi, ca şi odinioară,
Văzu eu sau poate nu, fiind mai amară.
Privesc lung şi fară lacrimi, răsăritul, zarea,
Nu amîn, dar toata ziua, ocolesc schimbarea.
Nefiind acel străin în tăcerea iernii,
Mă ascund printre frunziş, alb ca prin troiene.
Fiind conştient că tu, singura suflare,
Preferi ades a zilei, lacrimi mai amare.
Pierduți de inimă
Suntem doar praf sub talpa timpului etern
Un mic detaliu în mișcare printre veacuri
Ne-am inventat un cronometru efemer
Uitând că inima de om nu-i ceas cu arcuri
De-are să doară suflet trist atins de dor
Nu te-aștepta să fii cumva băgat în seamă
Te-aruncă-n gol fără să simtă remușcări
De-ai fi pisică sau delfin te-ajută-n grabă
În alb și negru mărginindu-ne culori
Înlocuim iubirea caldă cu o rană
Lăsând s-ajungă biete inimi cerșetori
Frizăm ridicolul montând dragostea-n ramă
Să o privim contemplativ într-un muzeu
Reprezentare conformistă despre dramă
Să nu ne-atingă ne rugăm la Dumnezeu
Pierduți de inimă-necăm inima-n cramă
Oamenii toți sunt egoiști gândind la ei
Chiar și iubirea-i egoistă, nu te-ntreabă
Cu o tăcere închizând-o-ntre dureri
Pierduți de inimă vorbim într-o silabă
În echilibru învățăm cum să trăim
Goliți de suflet aruncăm dragostea oarbă
Iubirea sună-n poezii cuvânt sublim
Pierduți de inimă trăim fără dovadă
De cand?
De ce?
De ce nu vreau colegii sa afle
de literele aici aflate?
De cand o poezie,
apartine doar din timpul imparatiei?
Adica as vrea sa scriu
si sa stiu
ca nu-s de ras.
De ce nu pot?
Scrisoarea I
Făurită din ochi de demiurg
Din ale dorințelor meschine,
Mi te-a adus Dumnezeu pe pământ,
Ca să te iubesc doar pe tine.
Cu a ta strălucire, unică pe pământ,
O scânteie îți sare din a ta privire,
Lăsându-mă să te caut muribund
Alunecând nebun printre stele...
Dragostea noastră, un râu învolburat,
Ce sălbatic curge pe căi necunoscute
Ce-mi dai inimii doar alint,
Iar sufletului, dorințe învrăjbite.
Mă mai străbate prin suflet un jint,
Inlățuindu-mă de speranțe pierdute,
Oare tu, dragoste, la mine n-ai găsit?
Sau mai lăsat să sufăr și pentru tine....
Alte poezii ale autorului
Doar pentru tine
Această clipă îți aparține,
Iubita mea frumoasă fără egal,
E construită din infinitul de iubire,
Ce ți-l trimit fără oprire,
Zidită din săruturi dulci,
De taină tandre îmbrățișări,
Șoptite vorbe de amor nebun,
Și câte și mai câte magice cuvinte,
Ce le rostesc cu teamă uneori,
Dorind să fie bine șlefuite,
Doar pentru o regină ca in basme,
Doar pentru tine!
Această clipă îți aparține,
Iubita mea frumoasă fără egal,
E construită din infinitul de iubire,
Ce ți-l trimit fără oprire,
Dorind să știi că te iubesc din ce in ce mai mult,
Iubirea mea nu are stații sau oprire,
Iubirea noastră este chiar așa!
(3 aprilie 2024 Vasilica dragostea mea)
Împreună
Iubito, nu există fericire fără tine,
Sau fără pacea din "împreună"....
Nu noi suntem chiar însuși infinitul?
Noi doi și veșnicia în care stăm înlănțuiți,
Captivi de-amorului magie ce ne vorbește tainic neînțelese vorbe dulci,
Ce par să vină din catacombe antice și sumbre,
Purtând însemne faraonice nebune, sângerânde?
Iubito,iubirea noastră se poate sparge,
Precum oglinda vieții când fisurată moare,
În mii de cioburi despărțită plângând etern cu nesfârșitele regrete....
Și ce ne pasă nouă de lumea toată care moare,
De noi suntem pe veci prinși ca-ntr-o clepsidră de cristal ținându-ne de mână,
Clepsidră infinită fără moarte,
Știindu-ne clipă de clipă împreună?!
(6 aprilie 2024 Vasilica dragostea mea)
Interminabila iubire
Siropul buzelor catifelate
Ce tu le porți și-s cele mai frumoase
Din Universul fără de sfârșit,
Îmi amintesc interminabila iubire!
Îmi amintesc de infinit
Și de refrenul ce-n inima pe care mai demult ți-am dăruit,
A locuit și încă locuiește!
Tu inimă puternică ce glasuiești amor plin de lumină,
Vorbește-mi de iubire sau de a mea iubită,
Să nu taci,povestește!
Iar inima începe să ne cânte...
Ascultă-mă iubito încă o dată...
În ochii tăi cei mai frumoși de pe pământ,
Spun curajos celor ce încă n-au știut,
Doar în lumina lor sunt glorioși zeii din muntele Olimp,
De-acolo mă privesc pe mine, Zeus,Apollo,Poseidon
Și îmi vorbesc despre victoria ce ne așteaptă
Pe noi pe mine și pe tine
Despre interminabila iubire...
(20 februarie 2024 Vasilica dragostea mea)
Eu nu renunț la tine
Eu nu renunț la tine!
Tu ești acel ceva nemuritor..
Cum să renunți la nemurire,
Cum să omori un inocent amor?!
Eu nu renunț la mine..
Căci m-am topit demult în ființa ta,
Eu mă iubesc mai mult acum pe mine
Tu fiind aici ,acum în inima-mi ce-ți aparține!
Eu nu renunț la noi!
Căci nu suntem o complicată amăgire,
Noi suntem tot ce-i scris despre iubire,
Eu nu renunț, tu nu renunți,
Noi suntem dragostea,
Iar dragostea ne are pe-amândoi!
(11 februarie 2024 Vasilica dragostea mea)
Clipa
De vrei să mă iubești
Fugind din clipa ce-i doar umilă prizonieră
Ce ferecată stă în colivie
Captivă fiind
Și-și scaldă chipul doar în lacrimi și tristele închipuiri,
De vrei să mergi pe calea fericirii
Uitând ale trecutului încorsetări,
E timpul să pășești cu mine,
Să te înalți din visele ce au murit
Și te opresc să zbori la mare înălțime...
Iubind-mă vei înțelege că Dumnezeu iar îți zâmbește,
Și-ți dăruiește ce-i pierdut
Trăgându-te de mână
Prin vorbele ce îți sosec acum În clipa asta, chiar de mine!
(1 februarie 2024- Vasilica dragostea mea)
Ce-i dragostea
Eu am alunecat înspre tine
Tu nu erai acolo...
Tu ai alunecat înspre mine
Eu nu eram acolo....
Amândoi eram două lacrimi
Ce cădeau din norii jucăuși
Purtând chipul unor îngeri,
Noi doi întrebându-ne din priviri,
Ce-i dragostea dacă nu ploaia sau vântul,
Ce ne mângâie pe obrajii plânși,
Sau poate anotimpurile ce se scurg și ne lasă triști,
Asteptând să aflăm ce-i dragostea...
Eu am alunecat înspre tine
Tu m-ai prins
Apoi tu cădeai înspre mine
Eu neexistând!
Mă întrebai dacă dragostea are și alt nume,
Numele tău ți-am răspuns....
Te vedeam undeva ca într-un vis, plângând...
Mă intrebai unde se află dragostea;
Ți-am răspuns că stă undeva în gând,
Când la tine când la mine
Când ne îmbrățișează pe-amandoi suspinând;
M-ai întrebat dacă dragostea moare,
Am tăcut pentru un timp
Apoi ți-am răspuns !
Poate că dragostea așteaptă mereu un nou început,
Dragostea este captivă într-un surâs,
Într-o speranță într-un sărut,
Chiar dacă acesta uită să vină...
Dragostea suntem noi,
Tu căzând înspre mine...
Eu căzând înspre tine!
Dragostea este o ființă născută de noi doi,
Sau doar de mine!
(6 martie 2023.Horia Stănicel-Irepetabila iubire)
Doar pentru tine
Această clipă îți aparține,
Iubita mea frumoasă fără egal,
E construită din infinitul de iubire,
Ce ți-l trimit fără oprire,
Zidită din săruturi dulci,
De taină tandre îmbrățișări,
Șoptite vorbe de amor nebun,
Și câte și mai câte magice cuvinte,
Ce le rostesc cu teamă uneori,
Dorind să fie bine șlefuite,
Doar pentru o regină ca in basme,
Doar pentru tine!
Această clipă îți aparține,
Iubita mea frumoasă fără egal,
E construită din infinitul de iubire,
Ce ți-l trimit fără oprire,
Dorind să știi că te iubesc din ce in ce mai mult,
Iubirea mea nu are stații sau oprire,
Iubirea noastră este chiar așa!
(3 aprilie 2024 Vasilica dragostea mea)
Împreună
Iubito, nu există fericire fără tine,
Sau fără pacea din "împreună"....
Nu noi suntem chiar însuși infinitul?
Noi doi și veșnicia în care stăm înlănțuiți,
Captivi de-amorului magie ce ne vorbește tainic neînțelese vorbe dulci,
Ce par să vină din catacombe antice și sumbre,
Purtând însemne faraonice nebune, sângerânde?
Iubito,iubirea noastră se poate sparge,
Precum oglinda vieții când fisurată moare,
În mii de cioburi despărțită plângând etern cu nesfârșitele regrete....
Și ce ne pasă nouă de lumea toată care moare,
De noi suntem pe veci prinși ca-ntr-o clepsidră de cristal ținându-ne de mână,
Clepsidră infinită fără moarte,
Știindu-ne clipă de clipă împreună?!
(6 aprilie 2024 Vasilica dragostea mea)
Interminabila iubire
Siropul buzelor catifelate
Ce tu le porți și-s cele mai frumoase
Din Universul fără de sfârșit,
Îmi amintesc interminabila iubire!
Îmi amintesc de infinit
Și de refrenul ce-n inima pe care mai demult ți-am dăruit,
A locuit și încă locuiește!
Tu inimă puternică ce glasuiești amor plin de lumină,
Vorbește-mi de iubire sau de a mea iubită,
Să nu taci,povestește!
Iar inima începe să ne cânte...
Ascultă-mă iubito încă o dată...
În ochii tăi cei mai frumoși de pe pământ,
Spun curajos celor ce încă n-au știut,
Doar în lumina lor sunt glorioși zeii din muntele Olimp,
De-acolo mă privesc pe mine, Zeus,Apollo,Poseidon
Și îmi vorbesc despre victoria ce ne așteaptă
Pe noi pe mine și pe tine
Despre interminabila iubire...
(20 februarie 2024 Vasilica dragostea mea)
Eu nu renunț la tine
Eu nu renunț la tine!
Tu ești acel ceva nemuritor..
Cum să renunți la nemurire,
Cum să omori un inocent amor?!
Eu nu renunț la mine..
Căci m-am topit demult în ființa ta,
Eu mă iubesc mai mult acum pe mine
Tu fiind aici ,acum în inima-mi ce-ți aparține!
Eu nu renunț la noi!
Căci nu suntem o complicată amăgire,
Noi suntem tot ce-i scris despre iubire,
Eu nu renunț, tu nu renunți,
Noi suntem dragostea,
Iar dragostea ne are pe-amândoi!
(11 februarie 2024 Vasilica dragostea mea)
Clipa
De vrei să mă iubești
Fugind din clipa ce-i doar umilă prizonieră
Ce ferecată stă în colivie
Captivă fiind
Și-și scaldă chipul doar în lacrimi și tristele închipuiri,
De vrei să mergi pe calea fericirii
Uitând ale trecutului încorsetări,
E timpul să pășești cu mine,
Să te înalți din visele ce au murit
Și te opresc să zbori la mare înălțime...
Iubind-mă vei înțelege că Dumnezeu iar îți zâmbește,
Și-ți dăruiește ce-i pierdut
Trăgându-te de mână
Prin vorbele ce îți sosec acum În clipa asta, chiar de mine!
(1 februarie 2024- Vasilica dragostea mea)
Ce-i dragostea
Eu am alunecat înspre tine
Tu nu erai acolo...
Tu ai alunecat înspre mine
Eu nu eram acolo....
Amândoi eram două lacrimi
Ce cădeau din norii jucăuși
Purtând chipul unor îngeri,
Noi doi întrebându-ne din priviri,
Ce-i dragostea dacă nu ploaia sau vântul,
Ce ne mângâie pe obrajii plânși,
Sau poate anotimpurile ce se scurg și ne lasă triști,
Asteptând să aflăm ce-i dragostea...
Eu am alunecat înspre tine
Tu m-ai prins
Apoi tu cădeai înspre mine
Eu neexistând!
Mă întrebai dacă dragostea are și alt nume,
Numele tău ți-am răspuns....
Te vedeam undeva ca într-un vis, plângând...
Mă intrebai unde se află dragostea;
Ți-am răspuns că stă undeva în gând,
Când la tine când la mine
Când ne îmbrățișează pe-amandoi suspinând;
M-ai întrebat dacă dragostea moare,
Am tăcut pentru un timp
Apoi ți-am răspuns !
Poate că dragostea așteaptă mereu un nou început,
Dragostea este captivă într-un surâs,
Într-o speranță într-un sărut,
Chiar dacă acesta uită să vină...
Dragostea suntem noi,
Tu căzând înspre mine...
Eu căzând înspre tine!
Dragostea este o ființă născută de noi doi,
Sau doar de mine!
(6 martie 2023.Horia Stănicel-Irepetabila iubire)