Astăzi
Nu Cerul astăzi mi te-a trimis
Să-ți spun cât te iubesc din nou
Sau poate chiar Destinul scris
Ce nu glumește când are Tainele lui de-ndeplinit?
Să fie Însuși Dumnezeu zâmbind
Cel care stă ascuns de-atâta timp
Dar știe toate ce-s în gând
Și ne salvează blând,
Noi oamenii neștiind nimic din ființa Lui?
Să fie El actorul cel timid
Ce ne-a împacat ca pe copiii ce se ceartă
Pe jucării neînsemnate și stricate?
Iubito, tu ești cea care-mi apari in vis,
Sau cea care exiști etern,
Dorindu-te fără să pot a te atinge în vreun chip!
Te sărutam visând ca mai apoi să te topești aevea
Când visul se sfârșea lăsând tristețe-n urma ta...
Iubita mea te rog să mai revi oricând
Ce-s eu decât o piatră fără simțământ
De nu-s in preajma ta?
(5 feb 2024 Vasilica dragostea mea)
Categoria: Poezii de dragoste
Toate poeziile autorului: Horia Stănicel
Data postării: 6 februarie
Vizualizări: 393
Poezii din aceiaşi categorie
Cântă-mi la pian
hai mai cântă mi
să mă prefac că te aud
poate mă poți adormi
ai un chip pictat, crud
hai mai arată te odată
să mă prefac că te văd
sunt tristă, ciudată
poate așa mă lepăd
cântă mi din nou
cu degetele pe pian
totul e un ecou
parcă mai trece un an
acordă mi o șansă
să te pot iubi ca niciodată
poate nu intru în transă
mă simt slabă, uscată
dar hai sa ne privim
e ca și cum ne-am cunoscut
ușor, ușor ne potrivim
acest cântec, plăcut
ador melodiile la pian
cu mici detalii, mici
te văd puțin sec, aerian
te rog acum sa nu strici
să nu strici dragostea
pe care ți-o dau ție
băiatul din tine se prostea
hai să găsim o soluție
eu zic să-mi mai cânți
să uit de toate astea
căci inima de mi-o frămânți
pentru toată dragostea
Iubește mă așa cum știi
dar nu mă lăsa la fund
pe toate aceste hârtii
versul e cel mai profund
îți promit, ba nu îți jur
că voi fi demnă pentru tine
iubește-mă cu suflet pur
un cântec transformat în bine
E frig în inima ta!
E mult prea frig la tine
Și nici n-am unde să m-așez,
Mi-e sufletul plin de tristețe
Și leac nu am să mi-l tratez
Am încercat căldură să-ți aduc
Și inima ta rece s-o dezgheț,
Dar n-am putut la tine să ajung
Că m-ai tratat cu mult dispreț
Sunt lângă tine, atât de-aproape
Pot să te-ating, dar nu-ndrăznesc
Ești lângă mine, dar prea departe
Refuzi să mă auzi când îți vorbesc
Nu știu de unde a venit răceala
Când intre noi era multă iubire,
Sau poate doar m-am înșelat pe mine
Și totul pân'acum a fost doar amăgire
Chiar dacă-mi este greu voi încerca
Să-ți cuceresc din nou cumva inima,
Iar dacă îmi vei spune..s-a terminat
Voi înțelege și-n timp îmi voi usca..lacrima!
Piata Victoriei - Piata Unirii
O altă zi de luni, după tot felul de presiuni
' Offf, trei stații în plus ', în soaptă mi-am spus
După ce, câteva stații am mers, cumva într-o amețeală dus
Gândindu-mă la tot felul de sesiuni
O femeie plictisită, de fericire lipsită
Acum, foarte dichisită, tocmai din vacanță venită
Merge la muncă, într-o transă atât de adancă
Încă pe malurile Italiei, unde valurile bat o singuratică stâncă
Lângă ea stă un bărbat în vârstă
Cu un zâmbet pe buze, chiar dacă poate gustă
O ultimă dată din viața sa măreață
Și, cu o atitudine glumeață, se întreabă ce o să îi mai aducă această dimineață
Puțin mai departe, niște copii vorbesc de un profesor care îi plictisește de moarte
Și că ar vrea mai multe materii bazate pe arte, în școală
Că matematica e nasoală și că profa de română e prea vocală
Mai mult, dacă din guvern ar face parte, ar face totul ca la carte
Metroul se oprește și o femeie spune așa, pe zărește, " Piața Romană "
Ușile se deschid și totul se oprește cand în metrou se urcă, ea
Merge încet, de parcă vrea să se dea, cea mai rea
Parcă purta o coroană, era de o frumusețe de icoană
Toate mișcările ei erau ca dintr-un portret
M-am uitat la ea, indiscret dar fără vreun regret
Un zâmbet mi-a sărit în ochi și fără vreun interpret
Era de parcă știa un secret, atât de șiret
O fericire ascunsă de noi, undeva pierdută într-o mulțime de nevoi
De parcă toți duceam lipsă dar ea, atât era de aprinsă
Și din nou, ce rost are o candelă dacă e stinsă?
Pentru un moment, am pășit înapoi, nevrând să fiu vreun țărănoi
Nici un pas nu am făcut, că s-a întamplat, un lucru atât de plăcut
Ochii ei căprui, s-au uitat în ai mei verzui
Și cu pași repezi înspre mine a mers, unde a stătut
Liniște, pentru câteva clipe amărui
Ușile se închid și totul devine din nou rapid
Până când să îi aud glasul subțire, tăcut și timid
" Vreun buton mi s-a desfăcut? "
" Dacă nu, atunci la mine de ce te uiți, asa de urât? "
' Defapt, nu doar unul ci chiar doi'
Îi zâmbesc și ea îmi zâmbește înapoi
" Maria, de cunoștiință îmi pare bine "
' Andrei, atenția mea îți aparține '
Totul părea ca un vis, unul de așa de mult timp interzis
Totuși, nimic nu era promis, nimic nu era scris
Așa că am decis să îi pun o întrebare
' Maria, cu mine la o cafea ai merge oare?'
Înainte să îmi răspundă, s-a auzit " Piața Unirii "
Ea, mă întreabă, realizând efectul știrii
" Dacă spun da, promiți că vei mai sta? "
' Dacă asta înseamnă cafea atunci cum să spun nu și a pleca? '
Avea un mers ca de prințesă
O privire de duchesă
Elegantă dar fără să fie ignorantă
Extravagantă dar fără să fie arogantă
Totuși, pe cât era de perfectă pe atât de defectă
Atât de furioasă când simțea că viața nu o respectă și nu e corectă
Atât de nervoasă atunci când se simțea neputincioasă
Când simțea că nu avea ceva sau pe cineva, atât de mofturoasă
Și totuși, am crezut că dupa o vreme
Totul va devenii fundamental de banal
Până să mă cheme, de un scaun să mă rezeme
Și să o fi văzut pe tocurile ei de cristal
Când am ajuns, ne-am luat o cafea
Și am întrebat-o dacă am putea
Să ne ținem de mână
Și dacă ar vrea, măcar pentru puțin, să rămână
Dintr-o dată, sare din scaun și spune
Că ea presupune că am o pasiune pentru un joc
"Se pare că ai noroc, te provoc"
' Hmmm, pentru a mă răpune, ar trebuii să ai măcar o noțiune despre această chestiune '
' Nu te speria dacă vei greșii, dar știi ce e această piesă? '
Toată fața i se înroșește și ea îmi șoptește, "e o prințesă"
Îmi zâmbește timid și îmi dă regina
"Okay, nu prea știu să joc dar asta înseamnă că mă vei lumina, nu-i așa? "
Cu cât s-a înserat, cu atât, mai mult am jucat
Și cu un zâmbet de neînduplecat spune, " E patru "
I-am răspuns cu un simplu atac, fără vreo piesă să înșfac
' E-5, draga mea ', am spus eu într-o voce ca de teatru
Nimic din partea ei, stătea, se gândea, la executarea mea, " patru C "
Eu, nepăsător si visător, gândul meu zburase, ' B sașe '
Nici acum nu știu, cum ea m-a putut seduce încât nu am putut deduce, ce făcea - deoarece
Ce urmase, a făcut sigur că nu mai aveam mișcari rămase
Cu o voce tandră și dulce, mă reduce, la nimic, " F trei "
Marii, doamne dar ce vrei să îmi iei?
Când aude, ' B șapte ', nu face un sunet și trece direct la fapte
A zâmbit mai frumos și mai inimos ca în oricare altă noapte
" Si, sah mat", spune ea cu un glas entuziasmat
" Sper că acum nu te deranjeaza că te-am chemat"
' Ha, în niciun caz, m-ai calcat ca pe un gândac '
' Și nu m-a deranjat, defapt, cred că te plac '
Speranțe
Nu-i dragostea însăși speranța?
Fără speranțele noastre frumoase,
Mai poate viețui iubirea visătoare,
Ce-ți poartă a ochilor culoare
Și risipită ca un curcubeu
Venită doar din al tău zâmbet grațios?
Nu-s toate acestea însăși fericirea,
Ce ne trimite departe de tristețea lumii?
Și ce-i speranța fără tine?
Efemeritate,deșertăciune...
Noi doi,prinși fiind de al iubirii nor,
Ce ne rotește ca la bâlci,
Privind indiferent de sus,
O lume rece ce se trece!
Tu preafrumoasa mea iubită,
Fiind al iubirii Univers,
Îți spun și astăzi te iubesc!
Perpetuum joc ce pleacă din amor,
Și e născut dintr-un mister,
Trimis din Cer de bunul Dumnezeu,
Ce-a auzit al nostru plâns,
Sau dulcele-ți fară sfârșit suspin...
Dar astăzi tu îmi dăruiești
Al fericirii semn,
Fermecătorul tău sărut..
Iar eu iubindu-te respir,traiesc și sper!
(7 martie 2024 Vasilica dragostea mea)
Nemuritor
Din când în când,
Cuprinsă de un dor adânc,
Ucigător, sfâșietor,
Te strig,
Te chem să-mi vii în gând
Și te păstrez acolo,
Până când îmi trece un pic.
Apoi, încerc să mă ridic,
Mai fac un pas
Înspre abis
Dar...
Îmi apari din nou in vis,
Te prind de mână și mă-nalț
Mai sus de nori,
Pierzându-mă într-un sărut
Nemuritor...
E trist si cerul si pamantul
E trist și cerul și pământul,
Sub clar de lună nu mai are farmec,
Fără înțeles a devenit cuvântul,
Iar să zâmbim ne e zadarnic.
E anevoie mersul omului pe stradă,
Și i se simte oboseala în priviri,
Iar oasele abia de îl mai rabdă,
Şi-i zilnic condamnat spre prăbușiri.
Nici vântul nu mai suflă de o vreme,
Iar creanga nu îmi mai lovește-n geam,
Accept orice, și doar m-aș teme,
Când pasărea n-o să mai cânte-n ram
Văd zilnic tot mai multe funeralii,
Se-acordă titluri de curaj din om în om,
Dar nimeni nu-i atent și la detalii,
Și că se trage-n plin ca-n poligon.
Sunt uluit de atâta josnicie,
Guvernele sunt pline de inculți,
Ce vor ca oamenii să fie,
După chipul și asemănarea lor făcuți.
Alte poezii ale autorului
Moment poetic de amor
Iubito,îți spun a mia oară
Tu ești poemul de amor...
Căci vorbele oricât de grele vor să pară,
Sunt goale și lipsite de putere,
Ce vor atâtea în neputința lor!
De te iubesc sau nu tu îmi vei spune,
Nu când te cuceresc ca pe-o cetate,
Cu armele ce le dețin ca scriitor,
Ci când te țin în brațe ca pe-un copil,
Ori te sărut,sărutul însuși fiind iubirea ce se vrea rostită,
Dar neputând ca să vorbească,
Te sărută....
Iar eu, al tău poet îndrăgostit pe veșnicie doar de tine,
Îți scrie dulcile cuvinte de amor,
Să-ți fiu mereu aproape cu iubire,
Acum,sau mâine în infinitul timp nemuritor!
(29 aprilie 2024 Vasilica dragostea mea)
Iubire nocturnă
Iubito dă-mi mâna
Mâna ta dreaptă,
Să ți-o sărut într-una,
Ca un nebun..
Privește cerul de noapte
Se vede Luna
Ascultă vântul,
Vine furtna,
Se-adună roată norii-ncruntați,
Frumoasă-i natura ce joacă într-una,
Piese de teatru fără actori!
Iubito nu-ți fie teamă
E vremea noastră
Strigă într-una despre amor...
Ne știe bine,
Strigă pe nume,
Nici că ne pasă
De gura lumii ori altceva...
Moară rușinea,vină curajul
Asta-i povestea ce-o să rămână
Ca mărturie dar nu se știe...
Iubirea noastră pe timp de seară,
Dansează ritmic un dans pe sârmă,
Cum e la circ,
Și poartă titlul ce-i fără vină
Iubire nocturnă,
Așa am să-i zic!
(27 februarie 2024 Vasilica dragostea mea)
Neiubire
Dacă iubirile toate dor
Căci n-am auzit să existe amor,dragoste sau iubire fără revers sau durere,
Neiubirea doare cel mai tare!
Lumina aduce culoare,
Amorul aduce amagire dulce,se pare,
Sare ca un bufon când promite,
Minte frumos aproape perfect,
Are glasul duios,răspândește miros de zambile și dispare!
Nu-i dragostea doar perfectul actor
Ce-și arată talentul tuturor celor care vor să-l privească?
Și ce dacă,spune poetul!
Fericirea e acolo unde nepăsarea gonește neiubirea ce blesteamă amorul care vine nepoftit,nedorit..
Adio neiubire....
Hulită,urâtă,alungată de toată lumea ești!
(12 septembrie 2023 H.S-Irepetabila iubire)
Vară fierbinte, amor nemuritor
Doar lângă tine iubita mea,
Îți spun acum și tu știi bine adevărul,
Căci vorbele rostite în cuvinte scrise,
Nu-s goale chiar dacă locuiesc în neputința lor,
Oricât e vara asta de fierbinte,
Eu doar când stau în brațe prins la tine,
Tu fiind cuprinsă în îmbrățișarea mea,
Simt fericirea ce lumea-ntreagă căutând o vrea,
Dar negăsind-o plânge și suspină,
Și moare tristă în singurătatea sa!
Tu ești chiar însăși fericirea pentru mine,
Acum, în clipa verii ăsteia fierbinte,
Crezând naiv într-un amor nemuritor,
Doar lângă tine frumoasa mea,
Îți spun acum și tu știi bine adevărul,
Căci vorbele rostite în cuvinte scrise,
Nu-s goale chiar dacă viețuiesc în neputința lor!
(24 iunie 2024 Vasilica dragostea mea)
Deasupra tuturor ești tu
Iubito,
Tu ești deasupra tuturor
Când dragostea își are glasul său,
Căci Dumnezeu este iubire,
Precum o spun și Sfinții din vechime!
Așa știu eu că Cerul mi-a vorbit,
Din clipa când mi te-a trimis,
Ori mai degrabă pe mine mi te-a-ncredințat,
Să te iubesc așa cum nimeni n-a putut,
Căci dragostea e dar divin și nu e lesne de găsit!
Eu am știut că te iubesc din prima clipă când te-am privit,
Îți amintești sau nu,ce mai contează,
Sau poate n-am știut....
Dar știu acum!
Îmi amintesc cum noi pășeam agale pe poteci de munte,
Iar munții ne priveau nostalgic și ei pe noi,
Cum Raiul ne vorbea rostind tăcerea sa,
Chiar dacă noi temându-ne să nu apară pe cărare
Vreun urs iar teama era mare,
Dar dragostea alungă orice frică,
Iubito, Tu ești deasupra tuturor Când dragostea își are glasul său, Căci Dumnezeu este iubire, Precum o spun și Sfinții din vechime! (11 iulie 2024 Vasilica dragostea mea)
O altfel de iubire
(Icoana vieții mele)
Iubita mea,
iubirea noastră e veșnic la-nceput,
Și merge din tinerețe-n tinerețe,
Este ca un sărut fără sfârșit
Iar tu ești doar icoana vieții mele..
Eu sunt iubirea ce-o aștepți demult,
Eu sunt cel care știe cine ești,
Tu ești frumosul înger pe pămant,
Venită ca iubire dintre stele!
Zeița frumuseții te declar,
In strălucire și amor nu ai egal,
Cuminte,delicată și prinsă-n gând mereu te țin,
În ale mele brațe ce-ți aparțin,
Dar sunt în întregime ale tale!
Iubita mea, iubirea noastră e veșnic la-nceput,
Și merge din tinerețe-n tinerețe,
Este ca un sărut fără sfârșit,
Iar tu ești doar icoana vieții mele..
(3 martie 2024 Vasilica dragostea mea)