Orb
Vreau să te posed cu sete,
Să-ți simt carnea în mână cum pulsează,
Să fii a mea, fără regrete,
Să-ți pierzi rațiunea când ești trează.
Iubește-mă orb, fii fără scăpare,
Respiră-mi ființa și fă-mă lege,
Lasă-mă să-ți fiu chemare,
Și nu lăsa soarele să ne dezlege.
Vreau trupul tău să-mi fie hrană,
Iar sufletul – o jertfă vie,
Deschis precum o-adâncă rană
Ce arde-n brațele-mi pe vecie.
Vreau să fii a mea sub lună,
Sub furtuni ce ne strivesc,
Să îți simt pasiunea nebună,
Să-ti simt sărutul. Să mă topesc.
Categoria: Poezii de dragoste
Toate poeziile autorului: Vlad Dornean
Data postării: 1 aprilie
Vizualizări: 93
Poezii din aceiaşi categorie
Nunta(destin)
Motto:Bunul meu vorbind despre razboi
...cazut ca o amintire in mintea unui batran
ma scotoceam de vlaga dans sinistru
ma ridicam si-n ceata cautam
sa ma intorc...dar asta-i peste poate
iar ea tot secera dansand prin jur
incremenit am asteptat sa vina
dar a trecut si glasu-i ca de tina
l-am ascultat cum tot vibra in noapte
Ridica-te fiinta si te du
Pe tine te asteapta alta Moarte
Poemul dimineții
E prea devreme să ții treaz un înger,
Și îngerii se pare că mai obosesc,
E vorba despre tine preafrumoaso
Cum mă trezesc la tine mă gândesc!
Și dimineața asta este dulce iarăși,
Eu m-am trezit cu tine stând de vorbă ,
Nu pot să tac gândindu-mă la tine,
Și-ți spun a mia oară te iubesc!
(6 feb 2024 Vasilica dragostea mea)
Iarna vietii
Curg picături din iarna vietii
Grabite înspre eul meu,
Și te scriu precum poeții
Când dorul mi se pare greu!
Iar când sufletu-mi suspină
De distanța dintre noi,
Nu e leac, nimic n-alină
Gandul meu pătruns de ploi!
Femeia unui singur vin
privesc cu noi fotografia
ma uit la ea in orele tarzii,
prezenta ta cu gesturi mici
imi lipseste.de ce nu ești aici?..
de ce tu oare? de ce ma doare?
ca ai ales sa-mi fii străin
si ieri cu vinul, îmi faceai cerul senin?
de-ai ști ca mi-a fost frica
ca ai sa pleci fără o vorba mica,
fara sa-mi lasi amintire
vinul născut din tine..
de -atunci te scriu.. .ca-mi pasă
si scriu...finalul încă ma apasa....
jur! as vrea sa nu imi fie asa,
dar sufletul e contra mea.
mi-ai rămas dorința arzătoare
un gând sublim ..uneori chin
fți scriu căci uneori mi-e alinare
eu..femeia unui singur vin..
Baiatul meu
Stiu ca imi apari in vise.
Imi apare sub forme de fantasme,
In cununii religioase,
Ca in basme.
Baiatul meu cu ochii calzi.
Mainile ti-s reci,
Gandurile ti-s calde,
Si speranta lor moare
Esti ca o floare,
Trebuie sa fi ingrijit si iubit
Pentru a nu fe ofilii.
Să ard pe al iubirii rug
Sunt condamnat cu executare
La moarte grea, prin a iubi,
Iubita mea călău să-mi fii,
Să pui pedeapsa-n aplicare.
La execuţie să mă duci,
Din ochii tăi de amazoană,
Săgeţi s-arunci spre mine, doamnă
Şi inima să mi-o străpungi.
Şi buzele, în piaţa mare,
Pe eşafod când am să urc,
Să mi le-aşezi pe un butuc,
Să le retezi c-o sărutare.
Să-mi legi de glezne chingi cu fire,
Pe-al morţii scaun când m-aşezi
Şi să mă electrocutezi,
Minute-n şir cu-a ta iubire.
Şi nici aşa de nu mă duc,
Din pieptul tău tu să pui foc
Sub mine, să m-aprind pe loc,
Să ard pe al iubirii rug.
Nunta(destin)
Motto:Bunul meu vorbind despre razboi
...cazut ca o amintire in mintea unui batran
ma scotoceam de vlaga dans sinistru
ma ridicam si-n ceata cautam
sa ma intorc...dar asta-i peste poate
iar ea tot secera dansand prin jur
incremenit am asteptat sa vina
dar a trecut si glasu-i ca de tina
l-am ascultat cum tot vibra in noapte
Ridica-te fiinta si te du
Pe tine te asteapta alta Moarte
Poemul dimineții
E prea devreme să ții treaz un înger,
Și îngerii se pare că mai obosesc,
E vorba despre tine preafrumoaso
Cum mă trezesc la tine mă gândesc!
Și dimineața asta este dulce iarăși,
Eu m-am trezit cu tine stând de vorbă ,
Nu pot să tac gândindu-mă la tine,
Și-ți spun a mia oară te iubesc!
(6 feb 2024 Vasilica dragostea mea)
Iarna vietii
Curg picături din iarna vietii
Grabite înspre eul meu,
Și te scriu precum poeții
Când dorul mi se pare greu!
Iar când sufletu-mi suspină
De distanța dintre noi,
Nu e leac, nimic n-alină
Gandul meu pătruns de ploi!
Femeia unui singur vin
privesc cu noi fotografia
ma uit la ea in orele tarzii,
prezenta ta cu gesturi mici
imi lipseste.de ce nu ești aici?..
de ce tu oare? de ce ma doare?
ca ai ales sa-mi fii străin
si ieri cu vinul, îmi faceai cerul senin?
de-ai ști ca mi-a fost frica
ca ai sa pleci fără o vorba mica,
fara sa-mi lasi amintire
vinul născut din tine..
de -atunci te scriu.. .ca-mi pasă
si scriu...finalul încă ma apasa....
jur! as vrea sa nu imi fie asa,
dar sufletul e contra mea.
mi-ai rămas dorința arzătoare
un gând sublim ..uneori chin
fți scriu căci uneori mi-e alinare
eu..femeia unui singur vin..
Baiatul meu
Stiu ca imi apari in vise.
Imi apare sub forme de fantasme,
In cununii religioase,
Ca in basme.
Baiatul meu cu ochii calzi.
Mainile ti-s reci,
Gandurile ti-s calde,
Si speranta lor moare
Esti ca o floare,
Trebuie sa fi ingrijit si iubit
Pentru a nu fe ofilii.
Să ard pe al iubirii rug
Sunt condamnat cu executare
La moarte grea, prin a iubi,
Iubita mea călău să-mi fii,
Să pui pedeapsa-n aplicare.
La execuţie să mă duci,
Din ochii tăi de amazoană,
Săgeţi s-arunci spre mine, doamnă
Şi inima să mi-o străpungi.
Şi buzele, în piaţa mare,
Pe eşafod când am să urc,
Să mi le-aşezi pe un butuc,
Să le retezi c-o sărutare.
Să-mi legi de glezne chingi cu fire,
Pe-al morţii scaun când m-aşezi
Şi să mă electrocutezi,
Minute-n şir cu-a ta iubire.
Şi nici aşa de nu mă duc,
Din pieptul tău tu să pui foc
Sub mine, să m-aprind pe loc,
Să ard pe al iubirii rug.
Alte poezii ale autorului
În brațele tale
Sunt obosit, iubito și lumea-i mult prea grea,
Mă poartă printre umbre, mă strânge înspre ea.
Dar te găsesc prin vise, pășind lasciv prin gând.
Și timpul se-oprește. Nu mă mai simt înfrânt.
Si vreau doar să mă cufund în simțurile tale,
Să uit de ploi, de vânturi, să umplu clipe goale,
Să dorm pe-al tău suflet, s-aud cum mă alinți,
Să-mi fii a mea chemare si sufletu-mi să-l simți.
Vreau ca iubirea ta să îmi ghideze visul,
Să-mi stingă tăcerile, să-mi aline-abisul.
Să-mi fii adăpostul în care să m-afund,
Când de lumea rece vreau sa mă ascund.
Nu vreau altceva, decât pe noi doi,
Să-mi fii odihnă lină peste vânt si ploi.
Căci brațele tale sunt a mea chemare
Când inima-mi caută un colț de uitare.
Zbor
Am fost cândva o pasăre căzută,
Cu aripi frânte-n vântul nemilos,
Dar am păstrat în piept un vis frumos
De-a-mi regăsi o fericire mută.
Ca să învăț să zbor cu o aripă,
M-am ridicat din umbre, din abis,
M-am tras prin mărăcini și am promis
Să nu mai fac din dragoste risipă.
Nu m-a salvat nici mila, nici tăcerea,
Ci focul viu din trupul obosit -
Un vis de a nu slei sfârșit,
De-a-mi scoate la iveală iar puterea.
Și azi plutesc pe cer cu o aripă,
Învins-am gravitația din gând,
Și zbor printre copaci, crezând
Că totul se întâmplă într-o clipă.
N-am cerut mii de stele ori alte cāi ușoare,
Doar loc printre nori grei, să fiu iarăși în zbor,
Și-am dedus anevoie că nu e chiar ușor,
Și că pământul rece cel mai tare doare.
Azi zbor fără de teamă, cu aripa-mi umbră,
Si am rupt din durere un pas către mai sus,
Căci zborul nu e trup, iar eu nu am apus
Printre mărăcini, într-o uitare sumbră.
Vin
Încă o noapte albă cu clipe coapte-n jar,
Cu trupu-mi un Hristov de doruri răvășite.
Din spuză-un murg să slobod – să fiu al lui birjar
Și să mă-ndrept spre tine pe căi nebănuite.
Într-un galop nebun prin colbul de pe drum,
Las vântul să-mi usuce o lacrimă din barbă,
Căci calul îmi cunoaște tot dorul meu nebun
Când biciul îl plesnește din a mea furie oarbă.
Și drumul iute curge sub trapul lui de foc,
Și nările îi ard și coapsele-i sunt sânge,
Și eu lovesc cu sete și simt cum mă sufoc,
Mă-năbușe năduful și inima mă strânge.
Simt cum a mea tânjire e-un știft sub a mea coastă,
Ce taie-n carne vie cu fiece suflare,
Ce nu-mi dă timp să cuget. Îmi este doar năpastă
În toată această lume umplută de uitare.
Am să te am sub stele, sub plăpumi, sub dorinți,
Am să îți gust sărutul. Am să te las să simți
Cum strâng a-tale pulpe în mâna obosită,
Cum îți respir plăcerea atât de mult dorită.
Voi fi un animal legat de trupul tău,
Închis în cușca asta de sentiment și vânt,
Voi rupe-ntr-a ta carne fără păreri de rău,
Voi soarbe-iubirea ta urzind un legământ.
Și vin! Și ca să vin, lui Dumnezeu să-i spui
Să nu îmi stea în cale! Să facă drum cotit!
Căci tot aud chemarea: pe-a ta, nu pe a Lui!
… și că iubirea noastră e tot ce mi-am dorit!
Noapte bună
Sub o luna palidă ce-n taină ne veghează,
Degetele mele te caută si mintea te visează.
Pe pielea ta caldă, printre multe șoapte,
Vreau atingeri fierbinți și dorințe-n noapte.
Îți simt si-acum parfumul pe perna pustie,
Buzele încă-mi ard de a ta nebunie.
Închide ochii și dă-mi drumul în gând,
Să te iubesc încet, cu foc. Fremătând.
Și când somnul te fură, adu-ți aminte,
Că-n vise te-aștept de acum înainte.
Noapte bună, iubito și nu uita:
Sub stele plăpânde, inima mea e a ta!
Și-aș muri, și-aș renaște
Și-aș muri, și-aș renaște
Necontenit - doar să găsesc
Nebănuite căi ascunse,
Să reînvăț să te iubesc.
Și-aș muri cu înserarea,
Cu răsăritul aș renaște,
Mi-aș regăsi morbid suflarea,
Doar pentru a te re-cunoaște.
Aici
Când vântul vieții suflă rece,
Și umbre lungi se-aștern pe drum,
Eu sunt aici. Nimic nu trece
Fără să-ți simt al tau parfum.
Când cerul plânge peste tine,
Și nopțile te dor prea mult,
Îți voi fi scut. Îți voi fi mâine.
Îți voi fi timpul ce-a trecut.
Căci dragostea nu se destramă
Sub greutăți sau dor nespus,
Ea crește-n noi - lumină calmă
Ce ne conduce spre apus.
Așa că, ține-mi mâna strânsă!
Orice-ar veni peste noi doi-
Iubește-mă! Să nu uiți însă
Că lumea noastră suntem chiar noi.
În brațele tale
Sunt obosit, iubito și lumea-i mult prea grea,
Mă poartă printre umbre, mă strânge înspre ea.
Dar te găsesc prin vise, pășind lasciv prin gând.
Și timpul se-oprește. Nu mă mai simt înfrânt.
Si vreau doar să mă cufund în simțurile tale,
Să uit de ploi, de vânturi, să umplu clipe goale,
Să dorm pe-al tău suflet, s-aud cum mă alinți,
Să-mi fii a mea chemare si sufletu-mi să-l simți.
Vreau ca iubirea ta să îmi ghideze visul,
Să-mi stingă tăcerile, să-mi aline-abisul.
Să-mi fii adăpostul în care să m-afund,
Când de lumea rece vreau sa mă ascund.
Nu vreau altceva, decât pe noi doi,
Să-mi fii odihnă lină peste vânt si ploi.
Căci brațele tale sunt a mea chemare
Când inima-mi caută un colț de uitare.
Zbor
Am fost cândva o pasăre căzută,
Cu aripi frânte-n vântul nemilos,
Dar am păstrat în piept un vis frumos
De-a-mi regăsi o fericire mută.
Ca să învăț să zbor cu o aripă,
M-am ridicat din umbre, din abis,
M-am tras prin mărăcini și am promis
Să nu mai fac din dragoste risipă.
Nu m-a salvat nici mila, nici tăcerea,
Ci focul viu din trupul obosit -
Un vis de a nu slei sfârșit,
De-a-mi scoate la iveală iar puterea.
Și azi plutesc pe cer cu o aripă,
Învins-am gravitația din gând,
Și zbor printre copaci, crezând
Că totul se întâmplă într-o clipă.
N-am cerut mii de stele ori alte cāi ușoare,
Doar loc printre nori grei, să fiu iarăși în zbor,
Și-am dedus anevoie că nu e chiar ușor,
Și că pământul rece cel mai tare doare.
Azi zbor fără de teamă, cu aripa-mi umbră,
Si am rupt din durere un pas către mai sus,
Căci zborul nu e trup, iar eu nu am apus
Printre mărăcini, într-o uitare sumbră.
Vin
Încă o noapte albă cu clipe coapte-n jar,
Cu trupu-mi un Hristov de doruri răvășite.
Din spuză-un murg să slobod – să fiu al lui birjar
Și să mă-ndrept spre tine pe căi nebănuite.
Într-un galop nebun prin colbul de pe drum,
Las vântul să-mi usuce o lacrimă din barbă,
Căci calul îmi cunoaște tot dorul meu nebun
Când biciul îl plesnește din a mea furie oarbă.
Și drumul iute curge sub trapul lui de foc,
Și nările îi ard și coapsele-i sunt sânge,
Și eu lovesc cu sete și simt cum mă sufoc,
Mă-năbușe năduful și inima mă strânge.
Simt cum a mea tânjire e-un știft sub a mea coastă,
Ce taie-n carne vie cu fiece suflare,
Ce nu-mi dă timp să cuget. Îmi este doar năpastă
În toată această lume umplută de uitare.
Am să te am sub stele, sub plăpumi, sub dorinți,
Am să îți gust sărutul. Am să te las să simți
Cum strâng a-tale pulpe în mâna obosită,
Cum îți respir plăcerea atât de mult dorită.
Voi fi un animal legat de trupul tău,
Închis în cușca asta de sentiment și vânt,
Voi rupe-ntr-a ta carne fără păreri de rău,
Voi soarbe-iubirea ta urzind un legământ.
Și vin! Și ca să vin, lui Dumnezeu să-i spui
Să nu îmi stea în cale! Să facă drum cotit!
Căci tot aud chemarea: pe-a ta, nu pe a Lui!
… și că iubirea noastră e tot ce mi-am dorit!
Noapte bună
Sub o luna palidă ce-n taină ne veghează,
Degetele mele te caută si mintea te visează.
Pe pielea ta caldă, printre multe șoapte,
Vreau atingeri fierbinți și dorințe-n noapte.
Îți simt si-acum parfumul pe perna pustie,
Buzele încă-mi ard de a ta nebunie.
Închide ochii și dă-mi drumul în gând,
Să te iubesc încet, cu foc. Fremătând.
Și când somnul te fură, adu-ți aminte,
Că-n vise te-aștept de acum înainte.
Noapte bună, iubito și nu uita:
Sub stele plăpânde, inima mea e a ta!
Și-aș muri, și-aș renaște
Și-aș muri, și-aș renaște
Necontenit - doar să găsesc
Nebănuite căi ascunse,
Să reînvăț să te iubesc.
Și-aș muri cu înserarea,
Cu răsăritul aș renaște,
Mi-aș regăsi morbid suflarea,
Doar pentru a te re-cunoaște.
Aici
Când vântul vieții suflă rece,
Și umbre lungi se-aștern pe drum,
Eu sunt aici. Nimic nu trece
Fără să-ți simt al tau parfum.
Când cerul plânge peste tine,
Și nopțile te dor prea mult,
Îți voi fi scut. Îți voi fi mâine.
Îți voi fi timpul ce-a trecut.
Căci dragostea nu se destramă
Sub greutăți sau dor nespus,
Ea crește-n noi - lumină calmă
Ce ne conduce spre apus.
Așa că, ține-mi mâna strânsă!
Orice-ar veni peste noi doi-
Iubește-mă! Să nu uiți însă
Că lumea noastră suntem chiar noi.