Liberă ca pasarea!
Privesc ades amurgul
și mă minunez copilăros
de amalgamul de culori, pe care
îl reflectă soarele în nori...
Si-atunci tot ce-mi doresc
e să fiu o pasăre albastră!
Să zbor, strigând de fericire
și să mă scald în libertate
sub cerul cel virgin, sub soarele cel blând
și să privesc în jos spre tine,
să-mi amintesc de noi, cântând...
Să-mi amintesc de ochii tăi
în care-mi oglindeam de-atâtea ori privirea,
ce mă-ncalzeau, mă protejau,
și-mi demonstrau iubirea..
De pieptul tău să-mi amintesc
ce cald pe-obraz simțeam,
de inima-ți ce ritmic și sonor bătea,
adăugând acelor clipe-secunde, ceasuri, ani...
Acum că nu mai ești
și nu te voi vedea vreodată-așa,
aș vrea să pot zbura,
că să împărtășesc cu cerul
Dragostea ta.
Categoria: Poezii de dragoste
Toate poeziile autorului: inimadeargint
Data postării: 14 septembrie 2017
Vizualizări: 3216
Poezii din aceiaşi categorie
Părăsită
De ce ești tristă dragă fată,
De ce îl jelești de parcă a murit
El doar nu te-a iubit
Și nu te-a prețuit.
I-ai pus inima pe tavă,
Dar lui nu ia păsat
A plecat cu alta
Și de tine a uitat
Haide, fii puternică,
Nu mai plânge atât
Viața merge înainte
Nu te distruge dintr-atât.
Suflet
І. Cadranul întâi
1.Suflet pur și bland,
În inimă purtând ,
O dragoste adevarată,
Care nu va fi spusă niciodată.
2.Tu iubește, indiferent de drum,
Orice suflet bun;
Pentru că iubirea este grea,
Iar inima mea rea..
3.În doi ochi pot vedea,
Toată fericirea mea;
Un suflet ce îmi vrea doar binele,
Pentru o simplă sclipire.
4.Focul dragostei se aprinde ,
În această lume fără cuvinte;
Pentru o inimă rătăcită,
Într-o lume atât de prihănită..
5.Și toate aceste sentimente,
Pierdute și uitate,
Vor fi ascunse sub o piatră magică,
Pentru o clipă de speranță..
6.Tu ,suflet ,ce nu m-ai părăsit niciodată,
Te voi îngropa sub o altă piatră,
Protecția ta fiindu-mi prioritară,
Lipsindu-te de această povară.
7.Așteptând în zadar,
Un suflet cu dar,
Ce te va elibera de această închisoare,
Dar va trebui să ai rabdare.
8.Un nou suflet vei devenii,
Pentru a nu te mai rănii,
De suflete cu păcate,
Care speram să fie uitate.
9.Suflete ce te vor rănii fără remușcare,
Fără nici-o ezitare,
Pentru un sacrificiu ce nu se merită,
Și devii din nou folosită.
10.În inimi,pansament de dragoste și iubire ești,
Pentru câteva suflete îngerești;
Ce te vor prețuii la nesfarșit,
Pentru un sacrificiu nelipsit.
11.Pentru o dragoste ce va exista,
Vreodată în lumea ta,
Pentru o iubire ce nu va conta,
Pentru persoana din imaginația ta.
12.Și visele,realitate vor devenii,
Pentru cei cu suflete pustii,
Într-o lume fără rușine,
Hai,să ne iubim pe sine…
13.Și totul va începe cu un sentiment,
Pe care îl vei simții ca pe o placă de ciment;
Propriul suflet, merită iertare ,
Pentru un suflet, fără scăpare.
14.Iubește-ți sufletul fără scăpare,
Care are nevoie de o evadare;
Spre lumea viselor,
Pentru un cântec în cor..
ІІ. Cadranul al doilea
15.Aducându-ți fericirea ce îți lipsea,
Și nu te vei mai gândi la pierderea ,
Unor suflete pierdute din realitate,
Din cauza unor clipe de bunatate..
16.Suflete, ce și-au găsit bucuria,
Într-o viață fără pedeapsă,
Într-o lume fără rușine și mândrie,
Pentru acele suflete rănite..
17.Iubind aceste suflete rănite,
Inimile fiind bântuite ,
De amintiri de dragoste și dor,
Pentru acest cântec în cor…
18.Îngerii bucurându-se de aceste suflete,
Rătăcite și pierdute,
Pentru care noi plângem zi de zi..
Nefiind clipă în care nu te poți gândi…
19.Și tot ce ne-a rămas,
Sunt amintiri care au ars,
Pe cenușa inimii mele,
De la atâta durere..
20.Gândindu-mă mereu,
La ce este mai bine ,dar și la rău;
Pentru o vizită în lumea ta,
Pentru scara pe care n-o voi avea..
21.Această dragoste parentală,
Care este una mortală,
Îmi va lipsi mereu,
Din cauza unor orori..
22.Și singura dorință la care visez,
Pentru o mândrie ,ce probabil nu are sens,
Dar pentru mine mereu va conta,
Părerea și prezența ta..
23.În vise să îmi apari neîncetat,
Să îmi arăți drumul pe care îl am de urmat,
Să îmi dai puterea necesară,
Pe care o aveai Tu odinioară..
24.Și veghea ta de sus,
O sa o am mereu,așa cum ai spus,
O clipă de răbdare să am,
Pentru tine suflet,care nu va fi în zadar!
Visele amintirii
Oh bun găsit singurătate,
Bun găsit noapte...
Ce aș visa
Printre stele să ne dam întălnire
Împreună să fiim,
Alaturi să zâmbim,
Să zburăm,
Să visăm,
Să ne alintăm,
Precum niste copii mici
Și inocenți
Noi iar de am fii...
Frica și oboseala să înlocuim
Cu bucurie și armonie
În liniște să ne ragăsim
Pe malul mari să zăbovim
Și numai nisipul fin
Secretele să ni le știe
Căci precum bine vezi
Numai valurile
Gentil ating nisipul
Și în larg amintirile fug
Precum rasul gingas
Pierdut în vânt
Când ne am văzut
Și iar ne am spus
Rămas bun
Ochii de lună
Zvelți pași al nopții,
Izvoarele minții memorii,
Mormane de cuvinte fără titlu
Inimii tăcut îmbujorat a-mi fii suflu
Să-mi dai și mi-e luna ta
Al tău cor de suflet aș dori picta
Temeri fără vre-o grijă alina
Ecou de două voci a râvna
Iar, muză a inscripțiilor de hârtie,
Uită-te cum îți cer scumpă bijuterie,
Bătălii comune într-un glas să purtăm
Ere întregi în melodie să trasăm,
Să-ți prețuiesc ochii ca de lună,
Ca nici-o clipă să nu apună.
Din "Volumul Ceai de portocale și scorțișoară"
Paradisul
In paradisul interzis
Unde toate luminile s-au stins
O lumină strălucea, mai presus de steaua mea
Era lumina ce-mi placea, ce-mi aducea chemarea.
Raze întregi ce luptau să-mi afle menirea.
In paradisul interzis
Unde toate luminile s-au stins
Te-am zărit îndată fetițo
Ca pe o clipă ce nu pot s-o descriu
Erai așa strălucitoare și plină de mister
Așteptăm să te aprind ca pe un foc mereu stins.
In paradisul interzis
Unde toate luminile s-au stins,
Tu mi-ai dat culoarea in suflet
Al clipelor de nedescris
Și m-ai chemat la tine acolo
Să ardem amândoi în stins
Să aprindem cerul plin de nori
Ce prea de mult timp m-a învins.
In paradisul interzis
Unde toate luminile s-au stins
Te vad ca prima oară
O lumină de nedescris
Lasă-mă să-ți viu văpaia
Ce te arde incet, încet
Să-ți simt din nou chemarea
Către semnul tau ceresc.
In paradisul interzis
Unde toate luminile s-au stins
Nu mă lăsa să mă sting iar
Aprinde mă din nou cu al tau dor
Dor de soare, de lumina, de clipele senine
Ce n-am vrut vreodată să apună.
Iar de îndată ce tu mă simți
Dincolo de paradis
Să știi că inima și sufletul ți l-aș dărui
Din nou și din nou
Ca in prima, dar nu ultima zi...
Privirea ta
Zări senine,
Un cer albastru,
Alungă orice dezastru.
Cu valuri fine,
Spre țărm vine,
Marea cea albastră.
Pășind, ușor și 'ncet,
În câmpul secret,
Albastru, discret.
În câmpul minunat,
Florile m-au încântat,
Cu parfumul fermecat.
O pasăre, de aur ca-n azură
Pe la geam sta și văzură
Măiestria din lectură.
Soarele tot strălucea,
Iar căldura ne-ntrecea,
Gheață-n cub ne aducea.
Cu floricele viorele,
Sau și albăstrele,
Trecem peste rele.
Lipsite de dezastre,
Peșterile albastre,
Sclipesc ca niște astre.
Iar ochii albastrui,
I-atrag pe cei căprui,
Spune dumnealui.
08.05.24
Părăsită
De ce ești tristă dragă fată,
De ce îl jelești de parcă a murit
El doar nu te-a iubit
Și nu te-a prețuit.
I-ai pus inima pe tavă,
Dar lui nu ia păsat
A plecat cu alta
Și de tine a uitat
Haide, fii puternică,
Nu mai plânge atât
Viața merge înainte
Nu te distruge dintr-atât.
Suflet
І. Cadranul întâi
1.Suflet pur și bland,
În inimă purtând ,
O dragoste adevarată,
Care nu va fi spusă niciodată.
2.Tu iubește, indiferent de drum,
Orice suflet bun;
Pentru că iubirea este grea,
Iar inima mea rea..
3.În doi ochi pot vedea,
Toată fericirea mea;
Un suflet ce îmi vrea doar binele,
Pentru o simplă sclipire.
4.Focul dragostei se aprinde ,
În această lume fără cuvinte;
Pentru o inimă rătăcită,
Într-o lume atât de prihănită..
5.Și toate aceste sentimente,
Pierdute și uitate,
Vor fi ascunse sub o piatră magică,
Pentru o clipă de speranță..
6.Tu ,suflet ,ce nu m-ai părăsit niciodată,
Te voi îngropa sub o altă piatră,
Protecția ta fiindu-mi prioritară,
Lipsindu-te de această povară.
7.Așteptând în zadar,
Un suflet cu dar,
Ce te va elibera de această închisoare,
Dar va trebui să ai rabdare.
8.Un nou suflet vei devenii,
Pentru a nu te mai rănii,
De suflete cu păcate,
Care speram să fie uitate.
9.Suflete ce te vor rănii fără remușcare,
Fără nici-o ezitare,
Pentru un sacrificiu ce nu se merită,
Și devii din nou folosită.
10.În inimi,pansament de dragoste și iubire ești,
Pentru câteva suflete îngerești;
Ce te vor prețuii la nesfarșit,
Pentru un sacrificiu nelipsit.
11.Pentru o dragoste ce va exista,
Vreodată în lumea ta,
Pentru o iubire ce nu va conta,
Pentru persoana din imaginația ta.
12.Și visele,realitate vor devenii,
Pentru cei cu suflete pustii,
Într-o lume fără rușine,
Hai,să ne iubim pe sine…
13.Și totul va începe cu un sentiment,
Pe care îl vei simții ca pe o placă de ciment;
Propriul suflet, merită iertare ,
Pentru un suflet, fără scăpare.
14.Iubește-ți sufletul fără scăpare,
Care are nevoie de o evadare;
Spre lumea viselor,
Pentru un cântec în cor..
ІІ. Cadranul al doilea
15.Aducându-ți fericirea ce îți lipsea,
Și nu te vei mai gândi la pierderea ,
Unor suflete pierdute din realitate,
Din cauza unor clipe de bunatate..
16.Suflete, ce și-au găsit bucuria,
Într-o viață fără pedeapsă,
Într-o lume fără rușine și mândrie,
Pentru acele suflete rănite..
17.Iubind aceste suflete rănite,
Inimile fiind bântuite ,
De amintiri de dragoste și dor,
Pentru acest cântec în cor…
18.Îngerii bucurându-se de aceste suflete,
Rătăcite și pierdute,
Pentru care noi plângem zi de zi..
Nefiind clipă în care nu te poți gândi…
19.Și tot ce ne-a rămas,
Sunt amintiri care au ars,
Pe cenușa inimii mele,
De la atâta durere..
20.Gândindu-mă mereu,
La ce este mai bine ,dar și la rău;
Pentru o vizită în lumea ta,
Pentru scara pe care n-o voi avea..
21.Această dragoste parentală,
Care este una mortală,
Îmi va lipsi mereu,
Din cauza unor orori..
22.Și singura dorință la care visez,
Pentru o mândrie ,ce probabil nu are sens,
Dar pentru mine mereu va conta,
Părerea și prezența ta..
23.În vise să îmi apari neîncetat,
Să îmi arăți drumul pe care îl am de urmat,
Să îmi dai puterea necesară,
Pe care o aveai Tu odinioară..
24.Și veghea ta de sus,
O sa o am mereu,așa cum ai spus,
O clipă de răbdare să am,
Pentru tine suflet,care nu va fi în zadar!
Visele amintirii
Oh bun găsit singurătate,
Bun găsit noapte...
Ce aș visa
Printre stele să ne dam întălnire
Împreună să fiim,
Alaturi să zâmbim,
Să zburăm,
Să visăm,
Să ne alintăm,
Precum niste copii mici
Și inocenți
Noi iar de am fii...
Frica și oboseala să înlocuim
Cu bucurie și armonie
În liniște să ne ragăsim
Pe malul mari să zăbovim
Și numai nisipul fin
Secretele să ni le știe
Căci precum bine vezi
Numai valurile
Gentil ating nisipul
Și în larg amintirile fug
Precum rasul gingas
Pierdut în vânt
Când ne am văzut
Și iar ne am spus
Rămas bun
Ochii de lună
Zvelți pași al nopții,
Izvoarele minții memorii,
Mormane de cuvinte fără titlu
Inimii tăcut îmbujorat a-mi fii suflu
Să-mi dai și mi-e luna ta
Al tău cor de suflet aș dori picta
Temeri fără vre-o grijă alina
Ecou de două voci a râvna
Iar, muză a inscripțiilor de hârtie,
Uită-te cum îți cer scumpă bijuterie,
Bătălii comune într-un glas să purtăm
Ere întregi în melodie să trasăm,
Să-ți prețuiesc ochii ca de lună,
Ca nici-o clipă să nu apună.
Din "Volumul Ceai de portocale și scorțișoară"
Paradisul
In paradisul interzis
Unde toate luminile s-au stins
O lumină strălucea, mai presus de steaua mea
Era lumina ce-mi placea, ce-mi aducea chemarea.
Raze întregi ce luptau să-mi afle menirea.
In paradisul interzis
Unde toate luminile s-au stins
Te-am zărit îndată fetițo
Ca pe o clipă ce nu pot s-o descriu
Erai așa strălucitoare și plină de mister
Așteptăm să te aprind ca pe un foc mereu stins.
In paradisul interzis
Unde toate luminile s-au stins,
Tu mi-ai dat culoarea in suflet
Al clipelor de nedescris
Și m-ai chemat la tine acolo
Să ardem amândoi în stins
Să aprindem cerul plin de nori
Ce prea de mult timp m-a învins.
In paradisul interzis
Unde toate luminile s-au stins
Te vad ca prima oară
O lumină de nedescris
Lasă-mă să-ți viu văpaia
Ce te arde incet, încet
Să-ți simt din nou chemarea
Către semnul tau ceresc.
In paradisul interzis
Unde toate luminile s-au stins
Nu mă lăsa să mă sting iar
Aprinde mă din nou cu al tau dor
Dor de soare, de lumina, de clipele senine
Ce n-am vrut vreodată să apună.
Iar de îndată ce tu mă simți
Dincolo de paradis
Să știi că inima și sufletul ți l-aș dărui
Din nou și din nou
Ca in prima, dar nu ultima zi...
Privirea ta
Zări senine,
Un cer albastru,
Alungă orice dezastru.
Cu valuri fine,
Spre țărm vine,
Marea cea albastră.
Pășind, ușor și 'ncet,
În câmpul secret,
Albastru, discret.
În câmpul minunat,
Florile m-au încântat,
Cu parfumul fermecat.
O pasăre, de aur ca-n azură
Pe la geam sta și văzură
Măiestria din lectură.
Soarele tot strălucea,
Iar căldura ne-ntrecea,
Gheață-n cub ne aducea.
Cu floricele viorele,
Sau și albăstrele,
Trecem peste rele.
Lipsite de dezastre,
Peșterile albastre,
Sclipesc ca niște astre.
Iar ochii albastrui,
I-atrag pe cei căprui,
Spune dumnealui.
08.05.24
Alte poezii ale autorului
Inima de-argint
In nopti cu ploi tacute
Si reci zapezi, si vant
Ma chemi cu soapta-ti trista, dulce,
O, inima de-argint.
Ma chemi sa-ti povestesc fiorul
Ce tu sa-l simti demult nu poti
Fiorul dragostei ce ma topeste,
Dar care, vai, pe tine nu te va topi.
Prea aspra esti cu tine insati,
Prea multe-ncerci sa-ti interzici
Prea mult alergi sa-ti aperi cicatricea
Ce ti-a lasat-o el plecand, atunci.
Atunci cand ti-a spus soptit "iubito, plec, nu pot,
Nu pot sa mai raman cu tine,
Ma cheama la razboi, si vreau sa lupt chiar daca-r fi sa mor
Sa-mi apar tara de dusmani, sa fie pace."
Si l-ai lasat sa plece, si a plecat, si dus a fost,
Si-ai plans, pana cand a ta inima sensibila si calda,
S-a transformat intr-una rece, rece,
Intr-o frumoasa inima de-argint.
De ce ma rogi, atunci, sa-ti povestesc fiorul
Dragostei ce cald ma-nfasoara?
De ce ma chemi, vrei oare
Sa iti aduci aminte, sa te asiguri ca nu uiti?
De ce? Ziceai ca nu mai poate fi topita-aceasta inima de-argint,
Ziceai ca gata, focul n-are putere-asupra ei, nici apa.
De ce, atunci? Raspunde-mi!
Raspunde-mi ca sa stiu!
Si inima de-argint cu soapta-i trista, dulce, imi raspunse:
"Pentru ca desi nu simt, si nu mai pot iubi vreodata ca atuncea,
Vreau sa nu uit c-am fost ca tine-odata,
Ca am iubit, si-am fost iubita-atunci, demult."
Îngheț...
Tremur
Si nu-mi mai simt
Mâinile.
Trăiesc
Dar nu observ
Cum trec zilele.
Se anunță la meteo
Soare fără nori
Dar în sufletul meu e viscol și ninsori .
Îngheț, și mi-e atât de frig
Încât, la un moment dat,
Uit cine sunt.
Abia reușise să se topească puțin
Gheața groasă ce-mi strângea inima
Si când era aproape să bată din nou
A-nghețat-o distanța și prejudecata.
Îngheț din nou.
Si simt
Că-ncep să uit
Cine ești,
Cine sunt,
Ce-am simțit.
Confuzie
Sunt un om ce uneori mă simt
Sărac, lipsit de sentimente.
Mă prăbușesc dar mă ridic,
Si-ncerc să urc mai sus de oponențe.
Atâta-amar, atâta suferință,
Si mă întreb: dacă exiști,
De ce mi-e uneori atât de greu să cred, să am credință?!
Văd toamna în ochii ei
Mama este darul pe care, primindu-l
Uităm în timp să îl preţuim,
Este cadoul pe care-anotimpul
Îl vestejeşte ca noi să-ntinerim.
Suferă, râde şi plânge cu noi
Trece şi munţii, şi marea, prin frig şi prin ploi
Lupta ca o tigroaică, făcând război
Cu cei ce vor să ştirbească bucuria puilor ei.
Îmi priveam azi propria mamă
Şi mă-nfioram cu gândul că ieri
Era tânără precum o primăvară
Iar azi, văd toamna în ochii ei.
Ce-o să fac oare, când va veni iarna,
Şi când tăcută va fi pe veci,
Când doar amintirea şi poza din ramă
Îmi va aminti de chipul ei dulce şi vocea ei blândă,
Ce-mi încălzea deseori lacrimile dureroase şi reci...?!
Despre mine și ploaie
O aud sunând în geamul meu,
O simt atâta de plăcut pe piele,
Mă cheamă să încerc să dans' în ritmul său,
Si să alunec printre picături și gândurile mele.
E-atât de bine să îi simt îmbrățișarea
Alcătuită din mii și mii de picături
Ce se jertfesc, zdrobindu-se de mine
Căzând, încet dar ritmic, spre pământ.
Si-atunci când mi-a pătruns prin haine pân' la piele
M-am îndreptat încet spre casă mea din munți
Mi-am luat în mână cana cu ceaiul meu de fructe
Si-am plâns încet, privind spre curcubeul gingaș dintre norii muți.
Fluturii de nisip
Zboară în cercuri în gândurile mele
Şi lasă nisip din aripile lor
Să curgă peste amintiri şi peste durere
Ca să poată îneca orice dorinţă şi dor.
Sunt sclipitor de frumoşi în lumină
Şi extrem de hidoşi pe interior
Aceşti fluturi de nisip pe care-i ţin acum în mână
Împunşi cu acele viselor lor.
Îi privesc atent, cu drag, şi uşor
Le rup aripile fine, fărâmicioase,
Şi ochii de o seninătate veşnică, pură
Mă privesc cu dulce durere şi... mor.
Îi las apoi jos, şi iau un chibrit
Îl aprind şi-l apropii de cadavrele lor,
Îl las să cadă, ca să transforme-n cenuşă
Vise, durere, gânduri... şi dor.
Inima de-argint
In nopti cu ploi tacute
Si reci zapezi, si vant
Ma chemi cu soapta-ti trista, dulce,
O, inima de-argint.
Ma chemi sa-ti povestesc fiorul
Ce tu sa-l simti demult nu poti
Fiorul dragostei ce ma topeste,
Dar care, vai, pe tine nu te va topi.
Prea aspra esti cu tine insati,
Prea multe-ncerci sa-ti interzici
Prea mult alergi sa-ti aperi cicatricea
Ce ti-a lasat-o el plecand, atunci.
Atunci cand ti-a spus soptit "iubito, plec, nu pot,
Nu pot sa mai raman cu tine,
Ma cheama la razboi, si vreau sa lupt chiar daca-r fi sa mor
Sa-mi apar tara de dusmani, sa fie pace."
Si l-ai lasat sa plece, si a plecat, si dus a fost,
Si-ai plans, pana cand a ta inima sensibila si calda,
S-a transformat intr-una rece, rece,
Intr-o frumoasa inima de-argint.
De ce ma rogi, atunci, sa-ti povestesc fiorul
Dragostei ce cald ma-nfasoara?
De ce ma chemi, vrei oare
Sa iti aduci aminte, sa te asiguri ca nu uiti?
De ce? Ziceai ca nu mai poate fi topita-aceasta inima de-argint,
Ziceai ca gata, focul n-are putere-asupra ei, nici apa.
De ce, atunci? Raspunde-mi!
Raspunde-mi ca sa stiu!
Si inima de-argint cu soapta-i trista, dulce, imi raspunse:
"Pentru ca desi nu simt, si nu mai pot iubi vreodata ca atuncea,
Vreau sa nu uit c-am fost ca tine-odata,
Ca am iubit, si-am fost iubita-atunci, demult."
Îngheț...
Tremur
Si nu-mi mai simt
Mâinile.
Trăiesc
Dar nu observ
Cum trec zilele.
Se anunță la meteo
Soare fără nori
Dar în sufletul meu e viscol și ninsori .
Îngheț, și mi-e atât de frig
Încât, la un moment dat,
Uit cine sunt.
Abia reușise să se topească puțin
Gheața groasă ce-mi strângea inima
Si când era aproape să bată din nou
A-nghețat-o distanța și prejudecata.
Îngheț din nou.
Si simt
Că-ncep să uit
Cine ești,
Cine sunt,
Ce-am simțit.
Confuzie
Sunt un om ce uneori mă simt
Sărac, lipsit de sentimente.
Mă prăbușesc dar mă ridic,
Si-ncerc să urc mai sus de oponențe.
Atâta-amar, atâta suferință,
Si mă întreb: dacă exiști,
De ce mi-e uneori atât de greu să cred, să am credință?!
Văd toamna în ochii ei
Mama este darul pe care, primindu-l
Uităm în timp să îl preţuim,
Este cadoul pe care-anotimpul
Îl vestejeşte ca noi să-ntinerim.
Suferă, râde şi plânge cu noi
Trece şi munţii, şi marea, prin frig şi prin ploi
Lupta ca o tigroaică, făcând război
Cu cei ce vor să ştirbească bucuria puilor ei.
Îmi priveam azi propria mamă
Şi mă-nfioram cu gândul că ieri
Era tânără precum o primăvară
Iar azi, văd toamna în ochii ei.
Ce-o să fac oare, când va veni iarna,
Şi când tăcută va fi pe veci,
Când doar amintirea şi poza din ramă
Îmi va aminti de chipul ei dulce şi vocea ei blândă,
Ce-mi încălzea deseori lacrimile dureroase şi reci...?!
Despre mine și ploaie
O aud sunând în geamul meu,
O simt atâta de plăcut pe piele,
Mă cheamă să încerc să dans' în ritmul său,
Si să alunec printre picături și gândurile mele.
E-atât de bine să îi simt îmbrățișarea
Alcătuită din mii și mii de picături
Ce se jertfesc, zdrobindu-se de mine
Căzând, încet dar ritmic, spre pământ.
Si-atunci când mi-a pătruns prin haine pân' la piele
M-am îndreptat încet spre casă mea din munți
Mi-am luat în mână cana cu ceaiul meu de fructe
Si-am plâns încet, privind spre curcubeul gingaș dintre norii muți.
Fluturii de nisip
Zboară în cercuri în gândurile mele
Şi lasă nisip din aripile lor
Să curgă peste amintiri şi peste durere
Ca să poată îneca orice dorinţă şi dor.
Sunt sclipitor de frumoşi în lumină
Şi extrem de hidoşi pe interior
Aceşti fluturi de nisip pe care-i ţin acum în mână
Împunşi cu acele viselor lor.
Îi privesc atent, cu drag, şi uşor
Le rup aripile fine, fărâmicioase,
Şi ochii de o seninătate veşnică, pură
Mă privesc cu dulce durere şi... mor.
Îi las apoi jos, şi iau un chibrit
Îl aprind şi-l apropii de cadavrele lor,
Îl las să cadă, ca să transforme-n cenuşă
Vise, durere, gânduri... şi dor.