Vreau să pot să îți spun tot
Aș vrea să fiu mai iubitoare
cu tine, în special.
Stiu c-ar schimba o tonă de impedimente
într-o cărare verde, liberă spre inima ta.
Aș vrea să te privesc cu drag
și să te strâng în brațe strâns,
și să-nțelegi că inima mea
arde, vai, arde intens după inima ta.
Dar... Nu pot... Pentru că las trecutul
și tot ce e legat de el,
să-mi amărască existența
și să mă-mpiedice să-ți spun tot ce sunt
sub pielea asta mândră.
Să-ți spun cât sunt de firavă, de fapt,
cât am nevoie de iubirea ta,
cât am nevoie să știu că pot să cred,
să am încredere în tine, că orice-ar fi,
tu ești acolo pentru mine...
Si orice-ar fi, acolo pentru tine-aș fi, promit.
Categoria: Poezii de dragoste
Toate poeziile autorului: inimadeargint
Data postării: 14 septembrie 2017
Vizualizări: 2189
Poezii din aceiaşi categorie
Atâta timp cât mă iubești de Andra în portugheză
De-ar fi să cadă cerul peste tine, te voi ocroti,
Şi poate să vină, baby, şi potopul, nu-mi stinge focul inimii,
Chiar dacă-i vreun cutremur, sfârşitul lumii ştii,
Atâta timp cât mă iubeşti, eu te voi iubi.
Lângă tine stau,
Lângă tine stau,
Cu tine sunt mai frumoase nopţile,
În ochii tăi răsare soarele.
Lângă tine stau,
Lângă tine stau,
Cu tine sunt mai frumoase nopţile,
Cu tine-n pat răsare soarele.
De-ar fi să ne lovească vreo cometă, nu mi-e frică, ştii,
Că sigur faci tu rost de vreo rachetă, vom supravieţui,
Chiar dacă e vreun tsunami, sfârşitul lumii ştii,
Atâta timp cât mă iubeşti, eu te voi iubi.
Şi când îți vine greu să vezi,
Eu sunt acolo să te luminez.
Şi când în tine nu mai crezi,
Eu sunt acolo să te motivez.
Tam-taca-tum-pa, hai vino încoa',
Vocea ta e o vioară în inima mea,
Tam-taca-tum-pa, te-aş fredona,
Ești refrenul din viaţa mea.
Lângă tine stau,
Lângă tine stau,
Cu tine sunt mai frumoase nopţile,
În ochii tăi răsare soarele.
Lângă tine stau,
Lângă tine stau,
Cu tine sunt mai frumoase nopţile,
Cu tine-n pat răsare soarele.
Contanto que você me ame
Se o céu cair sobre você, eu te protegerei,
E pode vir, querido, e o dilúvio, não apague o fogo do meu coração,
Mesmo que haja um terremoto, o fim do mundo, você sabe,
Contanto que você me ame, eu amarei você.
Sentado ao seu lado,
Sentado ao seu lado,
Com você as noites são mais bonitas,
O sol nasce em seus olhos.
Sentado ao seu lado,
Sentado ao seu lado,
Com você as noites são mais bonitas,
O sol nasce com você na cama.
Se um cometa nos atingir, não tenho medo, você sabe
Que certamente você conseguirá um foguete, nós sobreviveremos,
Mesmo que haja um tsunami, o fim do mundo, você conhece,
Contanto que você me ame, eu amarei você.
E quando você achar difícil de ver,
Estou lá para esclarecer você.
E quando você não acredita mais em si mesmo,
Estou lá para motivar você.
Tam-taca-tum-tchau, venha aqui,
Sua voz é um violino em meu coração,
Tam-taca-tum-pa, eu cantarolaria para você,
Você é o coro da minha vida.
Sentado ao seu lado,
Sentado ao seu lado,
Com você as noites são mais bonitas,
O sol nasce em seus olhos.
Sentado ao seu lado,
Sentado ao seu lado,
Com você as noites são mais bonitas,
O sol nasce com você na cama.
La ceai!
Te invit să bem un ceai
Dacă ai plăcere,
Vreau să-ți spun o vorbă
Și plec în tăcere.
Știu că ești nefericită
De la o vreme,
Și mereu lumii afirmi
Că trăiești blesteme.
Mult timp n-a trecut
De la despărțire,
Însă, tare ți-ai dorit
Asta, să devin-o știre.
Nu pot să-ți aduc acuze
Și nici vorbe grele,
Și doar simt să-ți spun
Care-s ofurile mele.
Când ne-am despărțit
Tu, doar ai rostit,
Că multe s-au adunat
Și pe alta am iubit.
N-ai dorit să discutăm
Și ai plecat în grabă,
Și printre uși ai afirmat
Că dragostea e oarbă.
Nu am văzut că suferi
Și nici vreo întristare,
Așa că îndrăznesc să cer
S-avem o împăcare.
Te-aștept c-un ceai fierbinte
Cu miere îndulcit,
Să pot să zic și să m-auzi
Că doar cu tine-s...fericit!
Pe culme!
Urc pe deal în sus pe o cărare,
S-o-ntâlnesc pe mândra-n vale,
Știu că a plecat s-adune mure,
Tocmai dincolo de culme
După deal sunt poienițe,
Cu-n covor de flori pestrițe,
Un mănunchi am să culeg,
Poate cu-n sărut m-aleg
Știu de valea cea cu flori,
Unde-am fost, de multe ori,
De aici vreascuri strângeam,
Pentru foc și ne-n-călzeam
Asta se-ntâmpla-n copilărie,
Valea fremătând de gălăgie,
Acum liniștea te înconjoară,
Tulburată des de croncănit de cioară
Când pe culme sus am ajuns,
Trupul de săgeți a fost atins,
Venite din îndepărtata vale,
De la ei și-a lor îmbrățișare
Pasul n-a mai mers înainte,
Gândul a zburat din minte,
În văzduh spre căutare,
În trecut și spre uitare
Cât de ușor rătăcim drumul,
Și nu mai iubim cu-adevărat,
Iar dragostea s-a dus ca fumul,
Omul trăind cu ură și-n păcat!
Scrisă de Cezar!
Pe curând!
Schimbător
Prima oară când te-am văzut
N-aș fi gândit că aș place așa mult,
Etern, clipele pe ale mele degete de ținut,
Ușoarele mișcări ale mâini de ascult,
Roțile minți preschimbate în simplu lut.
Întorc în minte clipe ce-au fost demult
Pe al meu schimbător, un gest cugetător,
A ta privire, surpriză făcătoare de dor,
Nuanță de culoare, condusă în unic cuvînt,
"Atingerea ta, un vis neîntrerupt" ca avînt.
Lumina ochilor tăi, far călăuzitor.
Apține de a ieși la lumină, călăuzitor
Curaj de prinde, al meu glas
A forjei primordiare a cunoaște compas
Han al melior mâini, doar la tine popas
Una luată pe volan, dată ți-e în dor
Laolaltă într-un dans pe schimbător.
Din "Volumul Ceai de portocale și scorțișoară"
Iartă
Iartă un prost Vasilica
Eu sunt acela despre care vorbesc!
Nu merit iertarea ce-o cer preafrumoaso,
Moartea sufletească-i blestem!
Tu ești femeie din Cer Vasilica
Ești plină de dor și mister,
Eu sunt un prost efemer frumoaso,
Iartă și da-mi un strop din ce-ți cer!
Iartă un prost Vasilica
Eu sunt acela despre care vorbesc
Nu-ți merit nici mâna,
Nici să-ți sărut piciorul,
Ce poate face un înger ca tine Cu mine un nimeni știi bine
Și obraznic cum sunt tot îți cer
Vreau să nu-mi uiți refrenul
Dragostea mea frumoasă din Cer,
Tu Vasilica mă iartă ori uită de vrei,
Eu sunt pe viață poetul,
Ce-ți cântă astăzi trist sonetul
Eu sunt doar o bucată de ceață,
Mă alungă de vrei!
(1 februarie 2024-Vasilica dragostea mea)
Cum fără…
Cum aș fi eu fără tine?
Dac-aș ști, ți-aș spune
Chiar de-atunci din februarie
Nu mă pot trezi fără gînduri spre tine
Nu pot adormi neștiind că te simți bine
Cum aș fi eu fără tine?
Tu ești luna mea dintr-e stele
Ești soarele cere-mi luminează ziua,
Eroina ce ma salvat din ceața singurătății
Mi se scurge inima de sînge
Cînd ochii tăi varsă lacrimi,
Mi se umple sufletul de bucurie
Cînd pe buze îți îmflorește zîmbetul
Mai ții minte?
Acea noapte care ne-a unit sorțile
Și le-a împletit într-o plapumă,
O plapumă de bucurie și tristețe,zîmbete și lacrimi,
Și vreu ca această plapumă să ne învelească pînă la ultima suflare
Deja nu-e-o dragoste copilărească
Este ceva gîndit, chibzuit zile întregi și nopți nedormite
Aș da și viața pentru tine
Aș sta cu tine ore și zile în șir,
Dar îmi sunt destule și cinci minute
Ca ziua să-mi fie cea mai bună din viață
Dar, știu că pleci…
Și vreau atîtea să-ți spun;
nu găsesc cuvinte potrivite
Cum aș fi eu fără tine?
Dac-aș ști, ți-aș spune
Mereu doresc să te sărut pe frunte,
Dar… capul îl ferești într-una
Nu sunt scriitor…
De poet nici nu mai zic,
Scriu… pentru că uneori mii frică săți spun direct.
Mii frică de refuz și singurătate
Ești unica care mi-a fost și îmi ești mereu alături,
Nu îți pot mulțumi cu minic, nu am comori ce ți le pot da
Am doar o inimă, frîntă
O inimă ruptă în mici bucăți.
Care are nevoie doar de dragoste și nimic mai mult
Dar faptul plecării tale mă întristează,
Și totuși nu mă lasă fără speranța că te vei întoarce.
Dar pînă atunci,
Vei avea loc în centrul acelei frînte inimi
Ce nu cade ca pereții Babilonului,
Doar datorită ție și sentimentelor spre tine
Cum aș fi eu fără tine?
Dac-aș ști, ți-aș spune.
Atâta timp cât mă iubești de Andra în portugheză
De-ar fi să cadă cerul peste tine, te voi ocroti,
Şi poate să vină, baby, şi potopul, nu-mi stinge focul inimii,
Chiar dacă-i vreun cutremur, sfârşitul lumii ştii,
Atâta timp cât mă iubeşti, eu te voi iubi.
Lângă tine stau,
Lângă tine stau,
Cu tine sunt mai frumoase nopţile,
În ochii tăi răsare soarele.
Lângă tine stau,
Lângă tine stau,
Cu tine sunt mai frumoase nopţile,
Cu tine-n pat răsare soarele.
De-ar fi să ne lovească vreo cometă, nu mi-e frică, ştii,
Că sigur faci tu rost de vreo rachetă, vom supravieţui,
Chiar dacă e vreun tsunami, sfârşitul lumii ştii,
Atâta timp cât mă iubeşti, eu te voi iubi.
Şi când îți vine greu să vezi,
Eu sunt acolo să te luminez.
Şi când în tine nu mai crezi,
Eu sunt acolo să te motivez.
Tam-taca-tum-pa, hai vino încoa',
Vocea ta e o vioară în inima mea,
Tam-taca-tum-pa, te-aş fredona,
Ești refrenul din viaţa mea.
Lângă tine stau,
Lângă tine stau,
Cu tine sunt mai frumoase nopţile,
În ochii tăi răsare soarele.
Lângă tine stau,
Lângă tine stau,
Cu tine sunt mai frumoase nopţile,
Cu tine-n pat răsare soarele.
Contanto que você me ame
Se o céu cair sobre você, eu te protegerei,
E pode vir, querido, e o dilúvio, não apague o fogo do meu coração,
Mesmo que haja um terremoto, o fim do mundo, você sabe,
Contanto que você me ame, eu amarei você.
Sentado ao seu lado,
Sentado ao seu lado,
Com você as noites são mais bonitas,
O sol nasce em seus olhos.
Sentado ao seu lado,
Sentado ao seu lado,
Com você as noites são mais bonitas,
O sol nasce com você na cama.
Se um cometa nos atingir, não tenho medo, você sabe
Que certamente você conseguirá um foguete, nós sobreviveremos,
Mesmo que haja um tsunami, o fim do mundo, você conhece,
Contanto que você me ame, eu amarei você.
E quando você achar difícil de ver,
Estou lá para esclarecer você.
E quando você não acredita mais em si mesmo,
Estou lá para motivar você.
Tam-taca-tum-tchau, venha aqui,
Sua voz é um violino em meu coração,
Tam-taca-tum-pa, eu cantarolaria para você,
Você é o coro da minha vida.
Sentado ao seu lado,
Sentado ao seu lado,
Com você as noites são mais bonitas,
O sol nasce em seus olhos.
Sentado ao seu lado,
Sentado ao seu lado,
Com você as noites são mais bonitas,
O sol nasce com você na cama.
La ceai!
Te invit să bem un ceai
Dacă ai plăcere,
Vreau să-ți spun o vorbă
Și plec în tăcere.
Știu că ești nefericită
De la o vreme,
Și mereu lumii afirmi
Că trăiești blesteme.
Mult timp n-a trecut
De la despărțire,
Însă, tare ți-ai dorit
Asta, să devin-o știre.
Nu pot să-ți aduc acuze
Și nici vorbe grele,
Și doar simt să-ți spun
Care-s ofurile mele.
Când ne-am despărțit
Tu, doar ai rostit,
Că multe s-au adunat
Și pe alta am iubit.
N-ai dorit să discutăm
Și ai plecat în grabă,
Și printre uși ai afirmat
Că dragostea e oarbă.
Nu am văzut că suferi
Și nici vreo întristare,
Așa că îndrăznesc să cer
S-avem o împăcare.
Te-aștept c-un ceai fierbinte
Cu miere îndulcit,
Să pot să zic și să m-auzi
Că doar cu tine-s...fericit!
Pe culme!
Urc pe deal în sus pe o cărare,
S-o-ntâlnesc pe mândra-n vale,
Știu că a plecat s-adune mure,
Tocmai dincolo de culme
După deal sunt poienițe,
Cu-n covor de flori pestrițe,
Un mănunchi am să culeg,
Poate cu-n sărut m-aleg
Știu de valea cea cu flori,
Unde-am fost, de multe ori,
De aici vreascuri strângeam,
Pentru foc și ne-n-călzeam
Asta se-ntâmpla-n copilărie,
Valea fremătând de gălăgie,
Acum liniștea te înconjoară,
Tulburată des de croncănit de cioară
Când pe culme sus am ajuns,
Trupul de săgeți a fost atins,
Venite din îndepărtata vale,
De la ei și-a lor îmbrățișare
Pasul n-a mai mers înainte,
Gândul a zburat din minte,
În văzduh spre căutare,
În trecut și spre uitare
Cât de ușor rătăcim drumul,
Și nu mai iubim cu-adevărat,
Iar dragostea s-a dus ca fumul,
Omul trăind cu ură și-n păcat!
Scrisă de Cezar!
Pe curând!
Schimbător
Prima oară când te-am văzut
N-aș fi gândit că aș place așa mult,
Etern, clipele pe ale mele degete de ținut,
Ușoarele mișcări ale mâini de ascult,
Roțile minți preschimbate în simplu lut.
Întorc în minte clipe ce-au fost demult
Pe al meu schimbător, un gest cugetător,
A ta privire, surpriză făcătoare de dor,
Nuanță de culoare, condusă în unic cuvînt,
"Atingerea ta, un vis neîntrerupt" ca avînt.
Lumina ochilor tăi, far călăuzitor.
Apține de a ieși la lumină, călăuzitor
Curaj de prinde, al meu glas
A forjei primordiare a cunoaște compas
Han al melior mâini, doar la tine popas
Una luată pe volan, dată ți-e în dor
Laolaltă într-un dans pe schimbător.
Din "Volumul Ceai de portocale și scorțișoară"
Iartă
Iartă un prost Vasilica
Eu sunt acela despre care vorbesc!
Nu merit iertarea ce-o cer preafrumoaso,
Moartea sufletească-i blestem!
Tu ești femeie din Cer Vasilica
Ești plină de dor și mister,
Eu sunt un prost efemer frumoaso,
Iartă și da-mi un strop din ce-ți cer!
Iartă un prost Vasilica
Eu sunt acela despre care vorbesc
Nu-ți merit nici mâna,
Nici să-ți sărut piciorul,
Ce poate face un înger ca tine Cu mine un nimeni știi bine
Și obraznic cum sunt tot îți cer
Vreau să nu-mi uiți refrenul
Dragostea mea frumoasă din Cer,
Tu Vasilica mă iartă ori uită de vrei,
Eu sunt pe viață poetul,
Ce-ți cântă astăzi trist sonetul
Eu sunt doar o bucată de ceață,
Mă alungă de vrei!
(1 februarie 2024-Vasilica dragostea mea)
Cum fără…
Cum aș fi eu fără tine?
Dac-aș ști, ți-aș spune
Chiar de-atunci din februarie
Nu mă pot trezi fără gînduri spre tine
Nu pot adormi neștiind că te simți bine
Cum aș fi eu fără tine?
Tu ești luna mea dintr-e stele
Ești soarele cere-mi luminează ziua,
Eroina ce ma salvat din ceața singurătății
Mi se scurge inima de sînge
Cînd ochii tăi varsă lacrimi,
Mi se umple sufletul de bucurie
Cînd pe buze îți îmflorește zîmbetul
Mai ții minte?
Acea noapte care ne-a unit sorțile
Și le-a împletit într-o plapumă,
O plapumă de bucurie și tristețe,zîmbete și lacrimi,
Și vreu ca această plapumă să ne învelească pînă la ultima suflare
Deja nu-e-o dragoste copilărească
Este ceva gîndit, chibzuit zile întregi și nopți nedormite
Aș da și viața pentru tine
Aș sta cu tine ore și zile în șir,
Dar îmi sunt destule și cinci minute
Ca ziua să-mi fie cea mai bună din viață
Dar, știu că pleci…
Și vreau atîtea să-ți spun;
nu găsesc cuvinte potrivite
Cum aș fi eu fără tine?
Dac-aș ști, ți-aș spune
Mereu doresc să te sărut pe frunte,
Dar… capul îl ferești într-una
Nu sunt scriitor…
De poet nici nu mai zic,
Scriu… pentru că uneori mii frică săți spun direct.
Mii frică de refuz și singurătate
Ești unica care mi-a fost și îmi ești mereu alături,
Nu îți pot mulțumi cu minic, nu am comori ce ți le pot da
Am doar o inimă, frîntă
O inimă ruptă în mici bucăți.
Care are nevoie doar de dragoste și nimic mai mult
Dar faptul plecării tale mă întristează,
Și totuși nu mă lasă fără speranța că te vei întoarce.
Dar pînă atunci,
Vei avea loc în centrul acelei frînte inimi
Ce nu cade ca pereții Babilonului,
Doar datorită ție și sentimentelor spre tine
Cum aș fi eu fără tine?
Dac-aș ști, ți-aș spune.
Alte poezii ale autorului
Cioburi de vise
Visez cu ochii deschiși ades
Că trăiesc într-o altă lume...
Una în care iubirea nu mai are hotare,
Si... unde pentru ură nu mai există nume.
Visez că fericită dansez
În câmpul de păpădii, cu tălpile goale
Si cânt cu păsările-mpreună-armonii
Pentru soare.
Si... mai visez că trăiesc
Cea mai frumoasă poveste de dragoste:
Unde trădare nu e, și nici supărare.
Unde tu îmi promiți și te ții de cuvânt.
Si-apoi, deschid alene ochii
Trezită de-ale soarelui raze,
Si tristă observ cum cad la pământ cioburi de vise...
Sunt visele mele prăfuite de timp
Si sparte în zeci de bucăți ascuțite.
Îngheț...
Tremur
Si nu-mi mai simt
Mâinile.
Trăiesc
Dar nu observ
Cum trec zilele.
Se anunță la meteo
Soare fără nori
Dar în sufletul meu e viscol și ninsori .
Îngheț, și mi-e atât de frig
Încât, la un moment dat,
Uit cine sunt.
Abia reușise să se topească puțin
Gheața groasă ce-mi strângea inima
Si când era aproape să bată din nou
A-nghețat-o distanța și prejudecata.
Îngheț din nou.
Si simt
Că-ncep să uit
Cine ești,
Cine sunt,
Ce-am simțit.
Inima de-argint
In nopti cu ploi tacute
Si reci zapezi, si vant
Ma chemi cu soapta-ti trista, dulce,
O, inima de-argint.
Ma chemi sa-ti povestesc fiorul
Ce tu sa-l simti demult nu poti
Fiorul dragostei ce ma topeste,
Dar care, vai, pe tine nu te va topi.
Prea aspra esti cu tine insati,
Prea multe-ncerci sa-ti interzici
Prea mult alergi sa-ti aperi cicatricea
Ce ti-a lasat-o el plecand, atunci.
Atunci cand ti-a spus soptit "iubito, plec, nu pot,
Nu pot sa mai raman cu tine,
Ma cheama la razboi, si vreau sa lupt chiar daca-r fi sa mor
Sa-mi apar tara de dusmani, sa fie pace."
Si l-ai lasat sa plece, si a plecat, si dus a fost,
Si-ai plans, pana cand a ta inima sensibila si calda,
S-a transformat intr-una rece, rece,
Intr-o frumoasa inima de-argint.
De ce ma rogi, atunci, sa-ti povestesc fiorul
Dragostei ce cald ma-nfasoara?
De ce ma chemi, vrei oare
Sa iti aduci aminte, sa te asiguri ca nu uiti?
De ce? Ziceai ca nu mai poate fi topita-aceasta inima de-argint,
Ziceai ca gata, focul n-are putere-asupra ei, nici apa.
De ce, atunci? Raspunde-mi!
Raspunde-mi ca sa stiu!
Si inima de-argint cu soapta-i trista, dulce, imi raspunse:
"Pentru ca desi nu simt, si nu mai pot iubi vreodata ca atuncea,
Vreau sa nu uit c-am fost ca tine-odata,
Ca am iubit, si-am fost iubita-atunci, demult."
Oameni de ceramică
Ce reci și duri suntem,
Oameni de ceramică...
Strigăm și protestăm
Si-n ziua de duminică...
Trăim, dar nu știu pentru ce și cum,
Gândim, și nu știu dacă are sens să spun
Ce jalnici am ajuns,
Ce goi și reci,
Ce plini de gheață...
Încât nu știm să tremurăm
Căci nu mai avem viață...
Iubirea.... hm, aproape un arheologism devine
Si mă gândesc:
Împrăștiați așa, prin lumea de coșmar
Când sparge-se-vor aceste trupuri
De ceramică, va curge sânge sau...?
Hm... Nu prea cred...
Va curge-n schimb doar praf și scrum.
Mai pot?
Te văd ades în visurile mele
Şi mintea mea spre tine fuge uneori
Dar reuşesc să şterg rapid orice-amintire
Pentru că... De ce să-mi fie şi mai mult dor?
Ce hoaţă eşti tu, iubire
Dai tot, ca mai apoi să iei şi ce n-ai dat
Şi-l faci pe om să creadă-n veşnicia
Simţămintelor ce i le-ai provocat.
Şi timpu-mi este-acum complice
Şi mă învaţă ca să şterg din minte tot
Ce-mi poate într-o zi întoarce capul
Spre munţii din trecut, şi să mă-npiedice să-ntreb: "Mai pot?"
Liberă ca pasarea!
Privesc ades amurgul
și mă minunez copilăros
de amalgamul de culori, pe care
îl reflectă soarele în nori...
Si-atunci tot ce-mi doresc
e să fiu o pasăre albastră!
Să zbor, strigând de fericire
și să mă scald în libertate
sub cerul cel virgin, sub soarele cel blând
și să privesc în jos spre tine,
să-mi amintesc de noi, cântând...
Să-mi amintesc de ochii tăi
în care-mi oglindeam de-atâtea ori privirea,
ce mă-ncalzeau, mă protejau,
și-mi demonstrau iubirea..
De pieptul tău să-mi amintesc
ce cald pe-obraz simțeam,
de inima-ți ce ritmic și sonor bătea,
adăugând acelor clipe-secunde, ceasuri, ani...
Acum că nu mai ești
și nu te voi vedea vreodată-așa,
aș vrea să pot zbura,
că să împărtășesc cu cerul
Dragostea ta.
Cioburi de vise
Visez cu ochii deschiși ades
Că trăiesc într-o altă lume...
Una în care iubirea nu mai are hotare,
Si... unde pentru ură nu mai există nume.
Visez că fericită dansez
În câmpul de păpădii, cu tălpile goale
Si cânt cu păsările-mpreună-armonii
Pentru soare.
Si... mai visez că trăiesc
Cea mai frumoasă poveste de dragoste:
Unde trădare nu e, și nici supărare.
Unde tu îmi promiți și te ții de cuvânt.
Si-apoi, deschid alene ochii
Trezită de-ale soarelui raze,
Si tristă observ cum cad la pământ cioburi de vise...
Sunt visele mele prăfuite de timp
Si sparte în zeci de bucăți ascuțite.
Îngheț...
Tremur
Si nu-mi mai simt
Mâinile.
Trăiesc
Dar nu observ
Cum trec zilele.
Se anunță la meteo
Soare fără nori
Dar în sufletul meu e viscol și ninsori .
Îngheț, și mi-e atât de frig
Încât, la un moment dat,
Uit cine sunt.
Abia reușise să se topească puțin
Gheața groasă ce-mi strângea inima
Si când era aproape să bată din nou
A-nghețat-o distanța și prejudecata.
Îngheț din nou.
Si simt
Că-ncep să uit
Cine ești,
Cine sunt,
Ce-am simțit.
Inima de-argint
In nopti cu ploi tacute
Si reci zapezi, si vant
Ma chemi cu soapta-ti trista, dulce,
O, inima de-argint.
Ma chemi sa-ti povestesc fiorul
Ce tu sa-l simti demult nu poti
Fiorul dragostei ce ma topeste,
Dar care, vai, pe tine nu te va topi.
Prea aspra esti cu tine insati,
Prea multe-ncerci sa-ti interzici
Prea mult alergi sa-ti aperi cicatricea
Ce ti-a lasat-o el plecand, atunci.
Atunci cand ti-a spus soptit "iubito, plec, nu pot,
Nu pot sa mai raman cu tine,
Ma cheama la razboi, si vreau sa lupt chiar daca-r fi sa mor
Sa-mi apar tara de dusmani, sa fie pace."
Si l-ai lasat sa plece, si a plecat, si dus a fost,
Si-ai plans, pana cand a ta inima sensibila si calda,
S-a transformat intr-una rece, rece,
Intr-o frumoasa inima de-argint.
De ce ma rogi, atunci, sa-ti povestesc fiorul
Dragostei ce cald ma-nfasoara?
De ce ma chemi, vrei oare
Sa iti aduci aminte, sa te asiguri ca nu uiti?
De ce? Ziceai ca nu mai poate fi topita-aceasta inima de-argint,
Ziceai ca gata, focul n-are putere-asupra ei, nici apa.
De ce, atunci? Raspunde-mi!
Raspunde-mi ca sa stiu!
Si inima de-argint cu soapta-i trista, dulce, imi raspunse:
"Pentru ca desi nu simt, si nu mai pot iubi vreodata ca atuncea,
Vreau sa nu uit c-am fost ca tine-odata,
Ca am iubit, si-am fost iubita-atunci, demult."
Oameni de ceramică
Ce reci și duri suntem,
Oameni de ceramică...
Strigăm și protestăm
Si-n ziua de duminică...
Trăim, dar nu știu pentru ce și cum,
Gândim, și nu știu dacă are sens să spun
Ce jalnici am ajuns,
Ce goi și reci,
Ce plini de gheață...
Încât nu știm să tremurăm
Căci nu mai avem viață...
Iubirea.... hm, aproape un arheologism devine
Si mă gândesc:
Împrăștiați așa, prin lumea de coșmar
Când sparge-se-vor aceste trupuri
De ceramică, va curge sânge sau...?
Hm... Nu prea cred...
Va curge-n schimb doar praf și scrum.
Mai pot?
Te văd ades în visurile mele
Şi mintea mea spre tine fuge uneori
Dar reuşesc să şterg rapid orice-amintire
Pentru că... De ce să-mi fie şi mai mult dor?
Ce hoaţă eşti tu, iubire
Dai tot, ca mai apoi să iei şi ce n-ai dat
Şi-l faci pe om să creadă-n veşnicia
Simţămintelor ce i le-ai provocat.
Şi timpu-mi este-acum complice
Şi mă învaţă ca să şterg din minte tot
Ce-mi poate într-o zi întoarce capul
Spre munţii din trecut, şi să mă-npiedice să-ntreb: "Mai pot?"
Liberă ca pasarea!
Privesc ades amurgul
și mă minunez copilăros
de amalgamul de culori, pe care
îl reflectă soarele în nori...
Si-atunci tot ce-mi doresc
e să fiu o pasăre albastră!
Să zbor, strigând de fericire
și să mă scald în libertate
sub cerul cel virgin, sub soarele cel blând
și să privesc în jos spre tine,
să-mi amintesc de noi, cântând...
Să-mi amintesc de ochii tăi
în care-mi oglindeam de-atâtea ori privirea,
ce mă-ncalzeau, mă protejau,
și-mi demonstrau iubirea..
De pieptul tău să-mi amintesc
ce cald pe-obraz simțeam,
de inima-ți ce ritmic și sonor bătea,
adăugând acelor clipe-secunde, ceasuri, ani...
Acum că nu mai ești
și nu te voi vedea vreodată-așa,
aș vrea să pot zbura,
că să împărtășesc cu cerul
Dragostea ta.