La poale de munte!
Noaptea ne-n-velea cu umbra ei
Venind de după muntele Ceahlău,
Gasindu-ne îmbrățișați pe stâncă
În timp ce eu furam sărutul tău.
De sus de după nor măreața lună
Ne trimitea pe-o rază de lumină,
Îndemnul de-a ne iubi cu pasiune
Până ce dragostea nu se termină.
Cu noi era și vântul cel de toamnă
Dar nu prieten și inamicul nostru,
Care-aducea cu el răceala nopții
Pe care o simțeam destul de aspru.
Dar cui să-i pese de vânt și noapte
Sau de vreun nor mărunt de ploaie,
Când inima bătea cu puls de-o sută
Cuprinsă de cea mai mare vâlvătaie
Și mai era cu noi dragostea noastră
Pe care o trăiam la poale de munte,
Și care și, acum ne însoțește-n viață
Chiar dacă tâmplele ne sunt...cărunte!
Categoria: Poezii de dragoste
Toate poeziile autorului: Zugun
Data postării: 13 octombrie 2024
Vizualizări: 289
Poezii din aceiaşi categorie
Dreptul la iubire
Ai dreptul să iubești când ești iubit
De nu s-a nimerit ceva-i greșit
Și-atunci e interzis ce ai simțit
Să nu fii demodat pari fericit
Ai dreptul să iubești în așteptare
Ia visele și-aruncăle-n uitare
Ai dreptul să iubești făr-alinare
Învață să trăiești fără culoare
Ai dreptul să iubești din când în când
Cu ci-n te nimerești nu știi nicicând
Alegi sau ești ales ori stai la rând
Nu știi de-i prea târziu sau prea curând
Te caută iubirea nechemată
Corect ar fi să fie calculată
Sucită matematică-ngânfată
Aplică-i stricte reguli ca-n armată
A îndrăznit să vin-așa neaprobat?
Inima știm că e doar simplu aparat
Sufletul pare un cuvânt bun de uitat
Fii un robot, apasă ''reset'' și-ai scăpat
Valul
Cât de frumos se-nfiripa dragostea in piept
Când lacrimile de bucurie se simt prea des,
Și când se lasă la voia întâmplării să răsară lângă tine
Cea mai minunată floare din gradina cu suspine.
Tu lasă inima să-ți zburde prin surâsul apelor
Să te atingă din nou peste ploapele-ți brăzdate ,
Și când valul mare v-a să vie să-ți cutremure inima toată
Să știi că am să te salvez deîndată de la acest val numit "viață".
Căci viața-n doi e așa frumoasă, nu?
Te atinge de sus până jos cu lumina ei toată
Tu las-o in voia ei și deîndată vei vedea
Cât de frumos arată valul alături de inima mea.
Poezii ți-aș scrie o mie, ca într-un film cu Șeherezada
Ți-aș înfăptui suspine, dar numai și numai de fericire;
Te-aș lăsa în jos și iar te-aș ridica
În valul asta plin de oferte numit "viața mea".
Vânt în aripi, zbor de frunze
Vântul pierdut a stat demult, abia adie
Aripi atârnă la pământ de-o veșnicie
Se mișc-o frunză tremurând, apoi omie
Îmi iau avânt stârnit de vânt, ce nebunie
De zbor uitând caut în gând prin amintire
Sângele fierbe alergând ca-ntr-o beție
Aripi întind să prindă vânt, speranța-nvie
Plutind pe-o frunză, evadând, s-ating iubire
Aleargă sufletul flămând, gonind spre tine
Zborul spre stea e doar un gând, norul mă ține
Prin ceață drumul căutând mă pierd de mine
Frunzele-mi tremură urlând în agonie
Ciudatul vânt suflă rupând aripi divine
Aruncă sufletul plăpând schimbând destine
Usucă frunzele zburând printr-e suspine
Să mă golească transformând inima-n rime
Lipsit de vânt caut pământ cu ape line
Din nor căzând devin o piatră-ntre ruine
Zboru-i o frunză tremurând de amăgire
Ajung din om un simplu gând pe o hârtie
Admite
Lasă patul să ne fie martor,
Arzătoarei noastre iubiri
Și nopțile de vară să ne fie tartor,
Ca mai apoi, să cerem despăgubiri.
Lasă stelele luminos să ardă
De focul dragostei noastre,
Iar luna, lin din cer să cadă
În blânda ta senină privire.
Lasă grijile tale să piară
În fierbințile noastre dorințe
Și mâna mea fină să-ți stârnească
Tremurânde colorate tendințe.
AM TRECUT DORUL PE NUMELE TĂU
De ceva timp, am trecut dorul pe numele tău
Uneori mă înfrânge... alteori e-al iubirii ecou
Și chiar de-l port în taină, cu o aripă frântă
Vreau frumos să mi-l duc, să nu mă dau bătută!
Sa-l duc în șoaptă... aripi noi sa-i crească din dureri,
Să mă poarte la rându-i din ierni spre primăveri
Să nu-mi mai pese de cum uitată tu m-ai vrut
Azi sunt așa!...din bucurii, speranțe, dezamagiri am renăscut!
Vreau dorul să-mi rămână, o lumină ce te așteaptă
Să vii, să bei un vin cu poezie, lângă o femeie deșteaptă
Să vezi că între timp am învățat... iubirea și durerea
Lecție scrisă de tine de ceva timp... cu tăcerea...
Parfum de femeie
Voi lăsa în urma mea
Un parfum ce va dura.
Copiilor dragostea mea
Și puterea de a îndura.
Gânduri mărețe de-a înainta,
Sentimente nobile înăscute,
Cuvinte blânde de a alinta
Și calități de a fi recunoscute.
Buchete de cuvinte înțelepte
Pentru a crea o carte a vieții,
Scrisă pe concepții drepte,
Ferindu-i de a agăța scaieții.
Orice fel de drum vor întâlni,
Orice om în șoapte le va vorbi,
Cu ce sentimente îi va hrăni,
Reușitele lor nu le vor știrbi.
Dacă cumva vor fi loviți de-o piatră,
Și o ezitare îi va ține în loc,
Lăsați s-asculte câinele cum latră
Și dați cu acest parfum pe cozoroc.
Dreptul la iubire
Ai dreptul să iubești când ești iubit
De nu s-a nimerit ceva-i greșit
Și-atunci e interzis ce ai simțit
Să nu fii demodat pari fericit
Ai dreptul să iubești în așteptare
Ia visele și-aruncăle-n uitare
Ai dreptul să iubești făr-alinare
Învață să trăiești fără culoare
Ai dreptul să iubești din când în când
Cu ci-n te nimerești nu știi nicicând
Alegi sau ești ales ori stai la rând
Nu știi de-i prea târziu sau prea curând
Te caută iubirea nechemată
Corect ar fi să fie calculată
Sucită matematică-ngânfată
Aplică-i stricte reguli ca-n armată
A îndrăznit să vin-așa neaprobat?
Inima știm că e doar simplu aparat
Sufletul pare un cuvânt bun de uitat
Fii un robot, apasă ''reset'' și-ai scăpat
Valul
Cât de frumos se-nfiripa dragostea in piept
Când lacrimile de bucurie se simt prea des,
Și când se lasă la voia întâmplării să răsară lângă tine
Cea mai minunată floare din gradina cu suspine.
Tu lasă inima să-ți zburde prin surâsul apelor
Să te atingă din nou peste ploapele-ți brăzdate ,
Și când valul mare v-a să vie să-ți cutremure inima toată
Să știi că am să te salvez deîndată de la acest val numit "viață".
Căci viața-n doi e așa frumoasă, nu?
Te atinge de sus până jos cu lumina ei toată
Tu las-o in voia ei și deîndată vei vedea
Cât de frumos arată valul alături de inima mea.
Poezii ți-aș scrie o mie, ca într-un film cu Șeherezada
Ți-aș înfăptui suspine, dar numai și numai de fericire;
Te-aș lăsa în jos și iar te-aș ridica
În valul asta plin de oferte numit "viața mea".
Vânt în aripi, zbor de frunze
Vântul pierdut a stat demult, abia adie
Aripi atârnă la pământ de-o veșnicie
Se mișc-o frunză tremurând, apoi omie
Îmi iau avânt stârnit de vânt, ce nebunie
De zbor uitând caut în gând prin amintire
Sângele fierbe alergând ca-ntr-o beție
Aripi întind să prindă vânt, speranța-nvie
Plutind pe-o frunză, evadând, s-ating iubire
Aleargă sufletul flămând, gonind spre tine
Zborul spre stea e doar un gând, norul mă ține
Prin ceață drumul căutând mă pierd de mine
Frunzele-mi tremură urlând în agonie
Ciudatul vânt suflă rupând aripi divine
Aruncă sufletul plăpând schimbând destine
Usucă frunzele zburând printr-e suspine
Să mă golească transformând inima-n rime
Lipsit de vânt caut pământ cu ape line
Din nor căzând devin o piatră-ntre ruine
Zboru-i o frunză tremurând de amăgire
Ajung din om un simplu gând pe o hârtie
Admite
Lasă patul să ne fie martor,
Arzătoarei noastre iubiri
Și nopțile de vară să ne fie tartor,
Ca mai apoi, să cerem despăgubiri.
Lasă stelele luminos să ardă
De focul dragostei noastre,
Iar luna, lin din cer să cadă
În blânda ta senină privire.
Lasă grijile tale să piară
În fierbințile noastre dorințe
Și mâna mea fină să-ți stârnească
Tremurânde colorate tendințe.
AM TRECUT DORUL PE NUMELE TĂU
De ceva timp, am trecut dorul pe numele tău
Uneori mă înfrânge... alteori e-al iubirii ecou
Și chiar de-l port în taină, cu o aripă frântă
Vreau frumos să mi-l duc, să nu mă dau bătută!
Sa-l duc în șoaptă... aripi noi sa-i crească din dureri,
Să mă poarte la rându-i din ierni spre primăveri
Să nu-mi mai pese de cum uitată tu m-ai vrut
Azi sunt așa!...din bucurii, speranțe, dezamagiri am renăscut!
Vreau dorul să-mi rămână, o lumină ce te așteaptă
Să vii, să bei un vin cu poezie, lângă o femeie deșteaptă
Să vezi că între timp am învățat... iubirea și durerea
Lecție scrisă de tine de ceva timp... cu tăcerea...
Parfum de femeie
Voi lăsa în urma mea
Un parfum ce va dura.
Copiilor dragostea mea
Și puterea de a îndura.
Gânduri mărețe de-a înainta,
Sentimente nobile înăscute,
Cuvinte blânde de a alinta
Și calități de a fi recunoscute.
Buchete de cuvinte înțelepte
Pentru a crea o carte a vieții,
Scrisă pe concepții drepte,
Ferindu-i de a agăța scaieții.
Orice fel de drum vor întâlni,
Orice om în șoapte le va vorbi,
Cu ce sentimente îi va hrăni,
Reușitele lor nu le vor știrbi.
Dacă cumva vor fi loviți de-o piatră,
Și o ezitare îi va ține în loc,
Lăsați s-asculte câinele cum latră
Și dați cu acest parfum pe cozoroc.
Alte poezii ale autorului
Te-am căutat!
Te-am căutat și te-am găsit
Cum tu în vis mi-ai apărut,
Viața în bine mi-ai schimbat
De când eu mâna ți-am cerut
Până să vii tu către mine
Și visul să fie împlinit,
Am ridicat rugă divină
Și-acum sunt mulțumit
Tu-mi ești prietena cea bună
Și dragoste-mi aduci mereu,
Cu tine eu pășesc în lume
Nimic nu mi se pare greu
Când supărări s-au mai ivit
Și ne-au adus amărăciune,
N-am dat vina unul pe altul
Și-am apelat la-nțelepciune
Acum sunt omul fericit
Lângă a mea soție,
Iubirea mi-o mărturisesc
Prin vers și rând...de poezie!
La ceai!
Te invit să bem un ceai
Dacă ai plăcere,
Vreau să-ți spun o vorbă
Și plec în tăcere.
Știu că ești nefericită
De la o vreme,
Și mereu lumii afirmi
Că trăiești blesteme.
Mult timp n-a trecut
De la despărțire,
Însă, tare ți-ai dorit
Asta, să devin-o știre.
Nu pot să-ți aduc acuze
Și nici vorbe grele,
Și doar simt să-ți spun
Care-s ofurile mele.
Când ne-am despărțit
Tu, doar ai rostit,
Că multe s-au adunat
Și pe alta am iubit.
N-ai dorit să discutăm
Și ai plecat în grabă,
Și printre uși ai afirmat
Că dragostea e oarbă.
Nu am văzut că suferi
Și nici vreo întristare,
Așa că îndrăznesc să cer
S-avem o împăcare.
Te-aștept c-un ceai fierbinte
Cu miere îndulcit,
Să pot să zic și să m-auzi
Că doar cu tine-s...fericit!
Iubirea mea pierdută!
Am încercat să te găsesc
Iubirea mea pierdută,
Nu am știut să te păstrez
Și-am renunțat la luptă
Am căutat prin multe locuri
Poate, găsesc cumpărătorul,
Și m-am trezit că râd de mine
Zicând, că eu sunt vânzătorul
Oare, cum de s-a-ntâmplat
Să devenim noi doi străini,
Când se vedea că ne iubim
Și nu să fim tulpini de spini
Mai ieri curgea lapte și miere
Și toți din jur erau invidioși,
Și mai în glumă, mai în serios
Se auzea, că suntem norocoși
Pe nesimțite ne-am îndepărtat
Și fiecare a luat cu el ce a crezut,
Și când nu a mai fost de împărțit
De drumuri diferite ne-am văzut
Atunci am dat vina unul pe altul
Și ne-am adus acuze fără număr,
Acum aș ști să trec peste dispute
Și să visez din nou pe al tău umăr
Dar știu că asta nu se poate
Că umărul tău este ocupat,
Degeaba caut ce-am pierdut
Că e târziu și cred că-s..vinovat!
Îndrăgostit trăiesc!
E minunat când mă trezești
Și-mi spui cuvinte de iubire,
Simt că trăiesc ca în povești
Pe ăst pământ...în nemurire.
Ochiul nu vreau să îl deschid
Și somnul doar să îl mimez,
S-aud din nou ce îmi repeți
Din pat să sar...că nu visez.
Iar când sărutul tău primesc
În timp ce ne sorbim cafeaua,
Plec liniștit să-mi fac serviciul
Simțind căt de ușor se duce ziua.
Seara revin, după o zi de muncă
Înspre căminul nostru cel visat,
Și povestim până apare somnul
Ce peste zi, cu noi, s-a întâmplat.
Îndrăgostit trăiesc și-s mulțumit
De când te-am cunoscut pe tine,
Formând pereche, prin legământ
Și-s fericit, că-n doi...ne este bine!
E iarnă!
E iarnă în satul meu natal
Unde-am ajuns de-o oră,
Să-l văd pe tata că-i bolnav
Și-apoi să trec și pe la soră
E ger și câmpul totu-i alb
Acum la mijloc de ianuarie,
Mă uit în jur dar nu mai văd
Copii pe derdeluș la sanie
Mă uit deasupra peste case
Și număr unde iese fumul,
Puține mai au foc pe vatră
E semn ca ni se duce neamul
Din loc în loc scârție poarta
Și se-aude un lătrat de câine,
Câte un om merge la băcănie
Să-si cumpere salam și pâine
Privesc la tata și-l întreb?
Dacă și-a cumpărat rețeta?
Iar el răspunde cu tristețe
Că a plecat din sat și Veta
Mă fac că nu-nțeleg ce zice
Și-i spunem să se îmbrace,
Să-i facem o vizită lui Angelica
Și mai pe seară ne-om întoarce
Pe drum mă uit la casele pustii
Cu garduri rupte și porți căzute,
Și peste tot sunt multe bălării
Și nu s-arată picior de om în curte
Ne așezăm cu toții să mâncăm
Din bunele bucate pregătite,
Tata de mama ne amintește
Și printre noduri greu înghite
Într-un târziu ne despărțim
Că timpul trece ca nebunul,
Cu drag pe tata îl îmbrățișăm
Și singur îl lăsăm...cu Domnul!
Epigrame!
Trenul!
Merg pe cale cu săgeata
Din Moldova-n București,
Mă uit cât de iute-i roata
Și zic..trenule..căruță ești!
Covid!
Am să-l rog pe nea Vasile
Că e membru de partid,
Să m-ajute cu-a lui pile
Măști să cumpăr..de Covid!
Te-am căutat!
Te-am căutat și te-am găsit
Cum tu în vis mi-ai apărut,
Viața în bine mi-ai schimbat
De când eu mâna ți-am cerut
Până să vii tu către mine
Și visul să fie împlinit,
Am ridicat rugă divină
Și-acum sunt mulțumit
Tu-mi ești prietena cea bună
Și dragoste-mi aduci mereu,
Cu tine eu pășesc în lume
Nimic nu mi se pare greu
Când supărări s-au mai ivit
Și ne-au adus amărăciune,
N-am dat vina unul pe altul
Și-am apelat la-nțelepciune
Acum sunt omul fericit
Lângă a mea soție,
Iubirea mi-o mărturisesc
Prin vers și rând...de poezie!
La ceai!
Te invit să bem un ceai
Dacă ai plăcere,
Vreau să-ți spun o vorbă
Și plec în tăcere.
Știu că ești nefericită
De la o vreme,
Și mereu lumii afirmi
Că trăiești blesteme.
Mult timp n-a trecut
De la despărțire,
Însă, tare ți-ai dorit
Asta, să devin-o știre.
Nu pot să-ți aduc acuze
Și nici vorbe grele,
Și doar simt să-ți spun
Care-s ofurile mele.
Când ne-am despărțit
Tu, doar ai rostit,
Că multe s-au adunat
Și pe alta am iubit.
N-ai dorit să discutăm
Și ai plecat în grabă,
Și printre uși ai afirmat
Că dragostea e oarbă.
Nu am văzut că suferi
Și nici vreo întristare,
Așa că îndrăznesc să cer
S-avem o împăcare.
Te-aștept c-un ceai fierbinte
Cu miere îndulcit,
Să pot să zic și să m-auzi
Că doar cu tine-s...fericit!
Iubirea mea pierdută!
Am încercat să te găsesc
Iubirea mea pierdută,
Nu am știut să te păstrez
Și-am renunțat la luptă
Am căutat prin multe locuri
Poate, găsesc cumpărătorul,
Și m-am trezit că râd de mine
Zicând, că eu sunt vânzătorul
Oare, cum de s-a-ntâmplat
Să devenim noi doi străini,
Când se vedea că ne iubim
Și nu să fim tulpini de spini
Mai ieri curgea lapte și miere
Și toți din jur erau invidioși,
Și mai în glumă, mai în serios
Se auzea, că suntem norocoși
Pe nesimțite ne-am îndepărtat
Și fiecare a luat cu el ce a crezut,
Și când nu a mai fost de împărțit
De drumuri diferite ne-am văzut
Atunci am dat vina unul pe altul
Și ne-am adus acuze fără număr,
Acum aș ști să trec peste dispute
Și să visez din nou pe al tău umăr
Dar știu că asta nu se poate
Că umărul tău este ocupat,
Degeaba caut ce-am pierdut
Că e târziu și cred că-s..vinovat!
Îndrăgostit trăiesc!
E minunat când mă trezești
Și-mi spui cuvinte de iubire,
Simt că trăiesc ca în povești
Pe ăst pământ...în nemurire.
Ochiul nu vreau să îl deschid
Și somnul doar să îl mimez,
S-aud din nou ce îmi repeți
Din pat să sar...că nu visez.
Iar când sărutul tău primesc
În timp ce ne sorbim cafeaua,
Plec liniștit să-mi fac serviciul
Simțind căt de ușor se duce ziua.
Seara revin, după o zi de muncă
Înspre căminul nostru cel visat,
Și povestim până apare somnul
Ce peste zi, cu noi, s-a întâmplat.
Îndrăgostit trăiesc și-s mulțumit
De când te-am cunoscut pe tine,
Formând pereche, prin legământ
Și-s fericit, că-n doi...ne este bine!
E iarnă!
E iarnă în satul meu natal
Unde-am ajuns de-o oră,
Să-l văd pe tata că-i bolnav
Și-apoi să trec și pe la soră
E ger și câmpul totu-i alb
Acum la mijloc de ianuarie,
Mă uit în jur dar nu mai văd
Copii pe derdeluș la sanie
Mă uit deasupra peste case
Și număr unde iese fumul,
Puține mai au foc pe vatră
E semn ca ni se duce neamul
Din loc în loc scârție poarta
Și se-aude un lătrat de câine,
Câte un om merge la băcănie
Să-si cumpere salam și pâine
Privesc la tata și-l întreb?
Dacă și-a cumpărat rețeta?
Iar el răspunde cu tristețe
Că a plecat din sat și Veta
Mă fac că nu-nțeleg ce zice
Și-i spunem să se îmbrace,
Să-i facem o vizită lui Angelica
Și mai pe seară ne-om întoarce
Pe drum mă uit la casele pustii
Cu garduri rupte și porți căzute,
Și peste tot sunt multe bălării
Și nu s-arată picior de om în curte
Ne așezăm cu toții să mâncăm
Din bunele bucate pregătite,
Tata de mama ne amintește
Și printre noduri greu înghite
Într-un târziu ne despărțim
Că timpul trece ca nebunul,
Cu drag pe tata îl îmbrățișăm
Și singur îl lăsăm...cu Domnul!
Epigrame!
Trenul!
Merg pe cale cu săgeata
Din Moldova-n București,
Mă uit cât de iute-i roata
Și zic..trenule..căruță ești!
Covid!
Am să-l rog pe nea Vasile
Că e membru de partid,
Să m-ajute cu-a lui pile
Măști să cumpăr..de Covid!