Imi esti
Aer proaspat de dimineti de munte
Tu esti
Izvor de apa pura
Imi esti
Soare cald la apus de septembrie
Tu esti
Lumina calda in racoarea atator ani
Imi esti
Atingere de catifea pe pat de frunze
Tu esti
Parfum de flori , cafea si ciocolata
Imi esti.
Secunde , minute si ore si ani,
In Timpul ce trece fara noi
Eu te am.
In suflet , in soare , in frunze si flori
Lumina mea calda,
A inimii Dor.
Categoria: Poezii de dragoste
Toate poeziile autorului: iahelle
Data postării: 10 martie 2024
Vizualizări: 526
Poezii din aceiaşi categorie
E O UMBRA 🩶
E o umbră?
Un miraj?!
Un ecou,
Sau un viraj?
Temniță
Sau libertate?
Fericire
Sau păcate?
Umbra-n suflet,
Sau e casă?
Rană... sau
Momeala-n plasă?
E și miere
Și durere,
E și chin,
Dar și plăcere.
E și soare,
E și beznă,
E și rana mea
Pe gleznă...
Eu un gând
La răsărit,
Dar și omul...
Cel iubit !
Iubite ne cheamă marea
Iubite, ne cheamă marea, Să ne plimbăm pe malul ei Şi ţinându-ne de mână tu să-mi spui, Că sunt cea mai frumoasă dintre femei. Iubite, ne cheamă marea, Să ne aruncăm în valurile ei Şi să zburăm pe aripile dragostei! Iubite, ne cheamă marea, Cu un glas frumos şi blând. Care pare că vine din misteriosul ei adânc! Iubite, marea ne cheamă, Când soarele e sus pe cer. Şi parcă ne îndeamnă, Să descoperim al dragostei mister. poezie de Vladimir Potlog
Sentimentul descoperit
I. Tu mă accepți
Multe între noi rămân
Eu merg înspre tine
Mai sus de pământ
II. Până la stele am ajuns
Acum ce putem face?
Poate să fie între noi spus
Un tratat de pace
III. O iubire țipă
De când te-am zărit
Și din clipa
In care te-am atins
IV. Un sentiment ciudat
Sumbru și amestecat
Poate pari mirat
Dar eu te-am înconjurat
V. De iubire te-am cuprins
Și de aici nu mai scapi
În brațele mele nedesprins
Tu de asta nu străbați
VI. Ca o stea ai apărut
De unde anume
Din lumea de demult
Cu un șir de volume
VII. Multe minuni ai adus
Și bogății sufletești
Ceea ce e puțin spus
Căci nu le mai sfârșești
VIII. Apar și apar
Nu se mai sfârșesc
Acum nu mai doare iar
Când mă gândesc
IX. Eu te am pe tine
O comoară de neschimbat
Tu mă ai pe mine
Un suflet întruchipat
X. Încă nu ne cunoaștem
Dar deja ceva simt
Putem recunoaște
Că nu am ce sa mint
XI. Se aude in depărtare
Un viitor aproape
Cu multă mirare
Și închise pleoape
XII. Pe un covor de fericire
Și multă iubire
Vom sta ambii fara nemurire
Cu mare gingășie
XIII. Nu, gândul meu
Nu se termina aici
Să știi că mereu
Te voi ține să nu pici
XIV. În prada trădării
Voi fi aici lângă tine
În cazul durerii
Să te pot susține
XV. În brațe te voi păstra
Suflet și tablou îmi vei sta
Căci știu că o să poți imita
Sentimentele care le pot avea
XVI.De tine nu o sa mă plictisesc
Din contră, o sa mă veselesc
Lângă tine o să zâmbesc
Și o să te iubesc
XVII. Până la sfârșitul vieții
Ne vom ține de mână
Cu fericire copii
O să-i iubim in fiecare săptămână
XVIII. O familie fericită vom avea
Și viitorul luminat ni se va arăta
Mereu ni se va părea
Că nu ne-om mai vedea
XIX. Dar zi de zi
Noapte de noapte
Pupici și îmbrățișări mii
Vom avea parte
XX. Aș putea scrie
Mult și bine din gândit
Dar ce se știe
Este că te iubesc la infinit
Autor: Anonima S
QUO VADIS MELANCOLIE, QUO VADIS
De unde vii melancolie,
,,Unde te duci? ,, adesea te-am întrebat.
Nu năvăli a mea gândire
Și lasă-mă, azi, să fiu înseninat.
Mă învăluie timpul de ieri
Cuibărit în a mea copilărie,
Încă zglobiu, nu m - a părăsit
Vrea răsplătit în clipe de-amintire.
Cât timp mai stai melancolie
și bătrânețea mea încotro o duci ?
Nu vreau cărările uitării
Și nici într-un amfiteatru cu năluci.
Întortocheate-s drumurile
Ce duc spre iminenta înserare ,
Dangăt de clopot din alamă
Trezește norii dintr-o așteptare .
Pasul și visarea s-au oprit
Recitesc destinul ce mi s-a promis
Întrebarea este un ecou
sub felinar
La o cafea sub felinar
Te-am așteptat, dar în zadar.
Încă cred că îmi ești dar,
De ce s-a terminat, nu-i clar.
Ne-am îndepărtat tăcut,
Fără a ști ce am făcut.
Acum totul e pierdut?
Ca din stele ai căzut,
Și te-am prins fără a fi vrut.
Încă simt acel sărut,
Pare că nu pot să te uit.
Încă sunt sub felinar,
Tu nu dai niciun semnal.
Ce scriu acum pare banal,
Te iubesc obsesional.
Simt aerul autumnal,
Vara o țin într-un jurnal.
te urăsc
urăsc să mă uit în ochii tăi,
urăsc să-mi lași în minte numai vânătăi,
după ce te joci cu orice urmă de speranță,
crezând că vei recunoaște, cu siguranță,
ce simți cu adevărat,
poate nu te vei mai simți așa împovărat.
urăsc când râd la glumele tale,
urăsc că sentimele mele pentru tine sunt fatale,
chiar dacă, probabil, nu îți dai seama,
dar poate se va termina, curând, drama.
totuși, poate mă înșel,
și, cu puțin noroc, simți și tu la fel.
urăsc faptul că însemni atât de mult pentru mine,
urăsc că ce simt nu pare să se termine,
urăsc că nu putem fi sinceri despre noi
și că încă te asiguri dacă unu cu unu fac doi,
cel mai mult te urăsc pe tine,
dar și pentru că te iubesc mă urăsc pe mine.
E O UMBRA 🩶
E o umbră?
Un miraj?!
Un ecou,
Sau un viraj?
Temniță
Sau libertate?
Fericire
Sau păcate?
Umbra-n suflet,
Sau e casă?
Rană... sau
Momeala-n plasă?
E și miere
Și durere,
E și chin,
Dar și plăcere.
E și soare,
E și beznă,
E și rana mea
Pe gleznă...
Eu un gând
La răsărit,
Dar și omul...
Cel iubit !
Iubite ne cheamă marea
Iubite, ne cheamă marea, Să ne plimbăm pe malul ei Şi ţinându-ne de mână tu să-mi spui, Că sunt cea mai frumoasă dintre femei. Iubite, ne cheamă marea, Să ne aruncăm în valurile ei Şi să zburăm pe aripile dragostei! Iubite, ne cheamă marea, Cu un glas frumos şi blând. Care pare că vine din misteriosul ei adânc! Iubite, marea ne cheamă, Când soarele e sus pe cer. Şi parcă ne îndeamnă, Să descoperim al dragostei mister. poezie de Vladimir Potlog
Sentimentul descoperit
I. Tu mă accepți
Multe între noi rămân
Eu merg înspre tine
Mai sus de pământ
II. Până la stele am ajuns
Acum ce putem face?
Poate să fie între noi spus
Un tratat de pace
III. O iubire țipă
De când te-am zărit
Și din clipa
In care te-am atins
IV. Un sentiment ciudat
Sumbru și amestecat
Poate pari mirat
Dar eu te-am înconjurat
V. De iubire te-am cuprins
Și de aici nu mai scapi
În brațele mele nedesprins
Tu de asta nu străbați
VI. Ca o stea ai apărut
De unde anume
Din lumea de demult
Cu un șir de volume
VII. Multe minuni ai adus
Și bogății sufletești
Ceea ce e puțin spus
Căci nu le mai sfârșești
VIII. Apar și apar
Nu se mai sfârșesc
Acum nu mai doare iar
Când mă gândesc
IX. Eu te am pe tine
O comoară de neschimbat
Tu mă ai pe mine
Un suflet întruchipat
X. Încă nu ne cunoaștem
Dar deja ceva simt
Putem recunoaște
Că nu am ce sa mint
XI. Se aude in depărtare
Un viitor aproape
Cu multă mirare
Și închise pleoape
XII. Pe un covor de fericire
Și multă iubire
Vom sta ambii fara nemurire
Cu mare gingășie
XIII. Nu, gândul meu
Nu se termina aici
Să știi că mereu
Te voi ține să nu pici
XIV. În prada trădării
Voi fi aici lângă tine
În cazul durerii
Să te pot susține
XV. În brațe te voi păstra
Suflet și tablou îmi vei sta
Căci știu că o să poți imita
Sentimentele care le pot avea
XVI.De tine nu o sa mă plictisesc
Din contră, o sa mă veselesc
Lângă tine o să zâmbesc
Și o să te iubesc
XVII. Până la sfârșitul vieții
Ne vom ține de mână
Cu fericire copii
O să-i iubim in fiecare săptămână
XVIII. O familie fericită vom avea
Și viitorul luminat ni se va arăta
Mereu ni se va părea
Că nu ne-om mai vedea
XIX. Dar zi de zi
Noapte de noapte
Pupici și îmbrățișări mii
Vom avea parte
XX. Aș putea scrie
Mult și bine din gândit
Dar ce se știe
Este că te iubesc la infinit
Autor: Anonima S
QUO VADIS MELANCOLIE, QUO VADIS
De unde vii melancolie,
,,Unde te duci? ,, adesea te-am întrebat.
Nu năvăli a mea gândire
Și lasă-mă, azi, să fiu înseninat.
Mă învăluie timpul de ieri
Cuibărit în a mea copilărie,
Încă zglobiu, nu m - a părăsit
Vrea răsplătit în clipe de-amintire.
Cât timp mai stai melancolie
și bătrânețea mea încotro o duci ?
Nu vreau cărările uitării
Și nici într-un amfiteatru cu năluci.
Întortocheate-s drumurile
Ce duc spre iminenta înserare ,
Dangăt de clopot din alamă
Trezește norii dintr-o așteptare .
Pasul și visarea s-au oprit
Recitesc destinul ce mi s-a promis
Întrebarea este un ecou
sub felinar
La o cafea sub felinar
Te-am așteptat, dar în zadar.
Încă cred că îmi ești dar,
De ce s-a terminat, nu-i clar.
Ne-am îndepărtat tăcut,
Fără a ști ce am făcut.
Acum totul e pierdut?
Ca din stele ai căzut,
Și te-am prins fără a fi vrut.
Încă simt acel sărut,
Pare că nu pot să te uit.
Încă sunt sub felinar,
Tu nu dai niciun semnal.
Ce scriu acum pare banal,
Te iubesc obsesional.
Simt aerul autumnal,
Vara o țin într-un jurnal.
te urăsc
urăsc să mă uit în ochii tăi,
urăsc să-mi lași în minte numai vânătăi,
după ce te joci cu orice urmă de speranță,
crezând că vei recunoaște, cu siguranță,
ce simți cu adevărat,
poate nu te vei mai simți așa împovărat.
urăsc când râd la glumele tale,
urăsc că sentimele mele pentru tine sunt fatale,
chiar dacă, probabil, nu îți dai seama,
dar poate se va termina, curând, drama.
totuși, poate mă înșel,
și, cu puțin noroc, simți și tu la fel.
urăsc faptul că însemni atât de mult pentru mine,
urăsc că ce simt nu pare să se termine,
urăsc că nu putem fi sinceri despre noi
și că încă te asiguri dacă unu cu unu fac doi,
cel mai mult te urăsc pe tine,
dar și pentru că te iubesc mă urăsc pe mine.
Alte poezii ale autorului
Ma voi intoarce
Ma voi intoarce -n mireasma florilor de Mai
Si-n ale ei pasteluri dulci si calde
Imi voi așeza miresmele din Rai
Pe aripi de ganduri visele sa-mi scalde.
Ma voi intoarce-n triluri diminetilor de vara,
In lumina razelor nascute-n răsărit,
Imi voi aseza petala cu petala
Pe aripi de păpădii, pan la asfințit…
Ma voi intoarce in racoarea ploilor de vara,
In aerul curat din muntele semeț
Imi voi aseza tulpina -n prag de seara
Pe aripi de brad pana la Cer măreț!
Ma voi întoarce -n gust de pepene galben,
Si -n dulcele de coaptǎ gutuie,
Voi degusta cu sete din vin rumen
Pe-aripi de toamna dulce-amaruie.
Ma voi intoarce -n griul gerului de iarna
Si-n fulgii mari si-n glasul de colind,
Voi saruta cu ger intregul de arama
Pe-aripi de dor de tine suspinând…
La Bunici in ograda
La bunici in ograda timpul nu trece
Nici in odaia de sarbatoare,
si nici in suflet
Bunicii raman la fel … doar chipul le tradeaza
Anii care le rapesc puterile si… mintea,
La bunici in ograda toate au ramas la fel
Doar noi ne -am schimbat
Dar cuibarele sunt tot acolo
Si via si prunii si merii,
Si teica cu apa vie.
Doar noi ne am schimbat si nu ne mai plac
Ca altadat’…
La bunici in ograda e Raiul
Pe care-l pastram viu in suflet
Cat timp ei traiesc ….si dupa aceea!
La bunici in ograda sunt eu. Si atat!
O linie de smoala
Ce maini frumoase scriu astazi cu pixul
Cu vene calde , armoniose
Pielea cea fina si intinsa se muleaza
Perfect pe unghia de sticla
Doar pixul cel de plastic gol o strica
La atingerea-i brutala
Si de pasta- neagra
Lasa in urma
O linie murdara…
La fel ca viata
In care anii se muleaza perfect pe trup si suflet
La fel cum ochii de cristal se fac ca apa
Cu pleoapele cazute de durere,
Asa si Timpul
Topeste tot in urma
La atungerea- i brutala
Lasand in urma Sa
O linie de smoala.
Carul Mic
Cat de frumos se unduiește
Pielea pe soldul generos
Si ce frumos cu totul straluceste,
In spuma caldei bai
Si eu atat de bine - acum miros;
Cat de frumoase alunitele -mi pe piept ,
Ca-ntru-un car mic pe cerul pielii mele
Ce sanatos si vrednic este trupul meu
Ce armonie -n suflet si pe piele…
Dar va veni o zi cand pielea -mi gri va fi
Rece si fara stralucire
Iar alunitele si soldul si toate imi vor fi,
cand carul mic si el va fi murit,
De-un miros greu … si in a mea pieire
Toate se vor sfarma,
In mici bucati la Cer se vor inalta,
In Carul Mic al pielii mele
Faptura imi voi aseza.
Negru Pamant
Negru pamant eu am in suflet
Cu foc si fum înecăcios
Ma uit si tac, imi spirijin putred
De gaica Cerului duios
Un suflu trist si singuratic
Fara de sete sau de vis
Si-n al vietii tremur sadic
Am fost si sunt,
Dar azi, si răsăritul meu s a stins
Negru pamant.
Negru pamant voi fi la randu mi
Cand toate-n loc se vor opri
Si inima si stele cazatoare
Iar apa- n mari nu va mai fi,
Nici lacrimi pe obrajii tristi
Nici mute strigate pierdute
Azi aruncate in simtiri
Sa se adune multe , multe
In negre amintiri.
Negru pamant gandesc adesea
Ce - n urma -n lume am lasat.
Un trist suspin , si o ploaie rece
Ce-azi pe mine ele cad
Negru pamant pe pleoape-mi greu
Rasuna tipete pierdute
Se pierd usor de Dumnezeu
Pasind in fulgerele mute
Astazi In urma v am lasat.
Azi te am pierdut
Azi te am pierdut , uitat pe frunzele de August
Uitat in pasii pe nisipul cald
Caci s a racit fiorul pentru tine
S-a stins visarea atator ani…
Azi te am pierdut pe Cerul limped’
Si-n adierea de tarzie vara,
Caci e tarziu si-n inima si-n suflet
Iar timpul a inceput sa nu mai doara…
Azi te am pierdut si te am lasat în urma
Stralucitor , perfect si infinit
Îți multumesc ca-n ciuda atator ani
Inima mi ai hranit!
Ma voi intoarce
Ma voi intoarce -n mireasma florilor de Mai
Si-n ale ei pasteluri dulci si calde
Imi voi așeza miresmele din Rai
Pe aripi de ganduri visele sa-mi scalde.
Ma voi intoarce-n triluri diminetilor de vara,
In lumina razelor nascute-n răsărit,
Imi voi aseza petala cu petala
Pe aripi de păpădii, pan la asfințit…
Ma voi intoarce in racoarea ploilor de vara,
In aerul curat din muntele semeț
Imi voi aseza tulpina -n prag de seara
Pe aripi de brad pana la Cer măreț!
Ma voi întoarce -n gust de pepene galben,
Si -n dulcele de coaptǎ gutuie,
Voi degusta cu sete din vin rumen
Pe-aripi de toamna dulce-amaruie.
Ma voi intoarce -n griul gerului de iarna
Si-n fulgii mari si-n glasul de colind,
Voi saruta cu ger intregul de arama
Pe-aripi de dor de tine suspinând…
La Bunici in ograda
La bunici in ograda timpul nu trece
Nici in odaia de sarbatoare,
si nici in suflet
Bunicii raman la fel … doar chipul le tradeaza
Anii care le rapesc puterile si… mintea,
La bunici in ograda toate au ramas la fel
Doar noi ne -am schimbat
Dar cuibarele sunt tot acolo
Si via si prunii si merii,
Si teica cu apa vie.
Doar noi ne am schimbat si nu ne mai plac
Ca altadat’…
La bunici in ograda e Raiul
Pe care-l pastram viu in suflet
Cat timp ei traiesc ….si dupa aceea!
La bunici in ograda sunt eu. Si atat!
O linie de smoala
Ce maini frumoase scriu astazi cu pixul
Cu vene calde , armoniose
Pielea cea fina si intinsa se muleaza
Perfect pe unghia de sticla
Doar pixul cel de plastic gol o strica
La atingerea-i brutala
Si de pasta- neagra
Lasa in urma
O linie murdara…
La fel ca viata
In care anii se muleaza perfect pe trup si suflet
La fel cum ochii de cristal se fac ca apa
Cu pleoapele cazute de durere,
Asa si Timpul
Topeste tot in urma
La atungerea- i brutala
Lasand in urma Sa
O linie de smoala.
Carul Mic
Cat de frumos se unduiește
Pielea pe soldul generos
Si ce frumos cu totul straluceste,
In spuma caldei bai
Si eu atat de bine - acum miros;
Cat de frumoase alunitele -mi pe piept ,
Ca-ntru-un car mic pe cerul pielii mele
Ce sanatos si vrednic este trupul meu
Ce armonie -n suflet si pe piele…
Dar va veni o zi cand pielea -mi gri va fi
Rece si fara stralucire
Iar alunitele si soldul si toate imi vor fi,
cand carul mic si el va fi murit,
De-un miros greu … si in a mea pieire
Toate se vor sfarma,
In mici bucati la Cer se vor inalta,
In Carul Mic al pielii mele
Faptura imi voi aseza.
Negru Pamant
Negru pamant eu am in suflet
Cu foc si fum înecăcios
Ma uit si tac, imi spirijin putred
De gaica Cerului duios
Un suflu trist si singuratic
Fara de sete sau de vis
Si-n al vietii tremur sadic
Am fost si sunt,
Dar azi, si răsăritul meu s a stins
Negru pamant.
Negru pamant voi fi la randu mi
Cand toate-n loc se vor opri
Si inima si stele cazatoare
Iar apa- n mari nu va mai fi,
Nici lacrimi pe obrajii tristi
Nici mute strigate pierdute
Azi aruncate in simtiri
Sa se adune multe , multe
In negre amintiri.
Negru pamant gandesc adesea
Ce - n urma -n lume am lasat.
Un trist suspin , si o ploaie rece
Ce-azi pe mine ele cad
Negru pamant pe pleoape-mi greu
Rasuna tipete pierdute
Se pierd usor de Dumnezeu
Pasind in fulgerele mute
Astazi In urma v am lasat.
Azi te am pierdut
Azi te am pierdut , uitat pe frunzele de August
Uitat in pasii pe nisipul cald
Caci s a racit fiorul pentru tine
S-a stins visarea atator ani…
Azi te am pierdut pe Cerul limped’
Si-n adierea de tarzie vara,
Caci e tarziu si-n inima si-n suflet
Iar timpul a inceput sa nu mai doara…
Azi te am pierdut si te am lasat în urma
Stralucitor , perfect si infinit
Îți multumesc ca-n ciuda atator ani
Inima mi ai hranit!