Azi te am pierdut
Azi te am pierdut , uitat pe frunzele de August
Uitat in pasii pe nisipul cald
Caci s a racit fiorul pentru tine
S-a stins visarea atator ani…
Azi te am pierdut pe Cerul limped’
Si-n adierea de tarzie vara,
Caci e tarziu si-n inima si-n suflet
Iar timpul a inceput sa nu mai doara…
Azi te am pierdut si te am lasat în urma
Stralucitor , perfect si infinit
Îți multumesc ca-n ciuda atator ani
Inima mi ai hranit!
Categoria: Gânduri
Toate poeziile autorului: iahelle
Data postării: 5 septembrie 2024
Vizualizări: 316
Poezii din aceiaşi categorie
"Unele amintiri nu se estompează, dar devin mai grele cu timpul."
Doi ochii vezi
Sau albaștri?
Un zâmbet viu
Și-o pălărie
Alcool și tutun
Pufuleți și înghețată
Zâmbete și râse
Glume, bancuri
și posne făcute
Acum se uită
Au murit
S-au prăpădit
Împreună cu a ta prezentă
Din păcate
S-au uitat
Ce-a fost frumos
A dispărut
La fel ca tine
Doar un nume a rămas
O poreclă
Și-o viață frumoasă
Plină de poveștii
De oamenii fericiți
S-a stins
Odată cu tine
Din culori
Au mai rămas doar nuanțe triste
Lacrimi și regrete
Vorbe nespuse
Promisiuni făcute
Amintiri nefăcute
S-au dus toate
Odată cu al tău nume
Zâmbetul s-a dus
A rămas la tine..
Gânduri
citesc un ziar
Văd un afiș cu tine
Încerc sa te sun dar nu de tine
Unde ești tu străine?
Epigrame XXIII
Unui prieten
Tu ai muncit prin ţări străine,
Şi ai trei case făcute chiar cu stil,
Dar văd acum, bietul de tine
Că îţi duci traiu' într-un azil.
Corona virusul
Toţi se întreabă cum arată,
Virusul considerat fatal,
L-am văzut şi eu odată,
Ce mai…e mortal.
Lui S. Busuioc
În tinereţe nu stăteam deloc,
Şi alergam prin Busuioc,
Acum când am îmbătrânit,
Îl folosesc doar la gătit.
Unei telenuveliste
Tu zilnic vizionezi telenuvele,
Şi critici răutatea şi ura nemiloasă,
Constat că te inspiri mereu din ele,
Că văd aşa ceva la tine în casă.
Tratament
De eşti bolnav, te va trata vecina,
Chiar dacă ai un cancer sau tumori.
A studiat de prin reviste medicina,
O şansă de mai ai, cu siguranţă mori.
Căsătoria
Când era copil, se ştie…
Era rău, mare război.
După-un an de căsnicie,
A cam devenit pisoi.
Alegere
Ţi-ai luat un înger de nevastă,
Femeie chiar de prima clasă,
Şi-acuma îţi e ca o năpastă,
Căci parcă stai cu dracu-n casă.
Ospitalitate
Bucuroasă m-ai primit,
Mă serveşti cu sucuri reci,
Şi în loc de bun venit,
Mă-ntrebi calmă: - Da, când pleci?
Împăcare
M-aş împăca încă odată,
Cu toţi fraţii mei în cor,
Dar tot amân, ca acea dată,
Să fie după moartea lor.
Prietenilor
Se-ntâmplă des, i-adevărat,
Să mai cădem într-un păcat,
Dar unii dintre noi, o spun spăşit,
Direct spre iad au drumul hărăzit.
De ce ?
O fi de-ajuns Ca ne -ntelegem?
Ca suntem doi intr-un intreg ,
Cand inima-ntr-o lume-a ei traieste
Si ma intreb ce ii lipseste?
De ce mereu se-zvarcoleste
Si- n piept tresare
Si ravneste…
Suntem facuti pt o singură iubire?
Si daca da, de ce cadem in alte simturi?!
De ce - ascultam ce zic alti ochi?
De ce fiori in inima si-n ganduri?
Pt a suferi?
Si daca da, atunci de ce?
Pt a-iubi?
Si daca da,
De ce ne daruim cu-n Da doar unei singure fiinte
O fi de-ajuns?
Si daca da,
De ce ravnim?
Lantul
Când ura-i zid de neclintit,
Și dreptul, șoaptă ce-a murit,
Când lanțul strânge, sufocând,
Doar un ecou, un gând, un zvon:
Revolta, flacără-n noapte,
Să rupă-n două orice șoapte,
Să-nfrunte frica, pas cu pas,
Să-nalțe glasul, demn și las.
Căci inima, sub jug tăcut,
Nu poate veșnic să se-nfrunte,
Și libertatea, vis pierdut,
Se naște-n zori, din grele fructe
.
Când ura-i lege, iar puterea,
Un zeu ce-și cere-nchinarea,
Doar lupta-i cale, mângâierea,
Spre-un mâine-n care speranța-i floare.
Urme de tăcere
Mă uit la ele — linii tăcute,
Desenate-n carne, adânci și mute.
Nu cer nimic, nu spun cuvânt,
Dar știu prea bine tot ce simt.
Sunt amintiri ce nu s-au stins,
Din nopți cu sufletul întins,
Pe marginea unei tăceri
Ce n-a știut să ceară ieri.
Nu-mi mai e rușine de ele,
Sunt ale mele, doar ale mele.
Dovada că am fost aici,
Chiar când voiam să plec… în mici.
Dar azi le privesc cu un gând nou:
„Uite, ai trecut prin rău.
Și totuși ești.” — Și totuși stau.
Și totuși simt. Și totuși vreau.
Și poate-ntr-o zi, fără teamă,
Le voi atinge ca pe-o rană
Vindecată — nu uitată,
Dar de mine… îmbrățișată.
"Unele amintiri nu se estompează, dar devin mai grele cu timpul."
Doi ochii vezi
Sau albaștri?
Un zâmbet viu
Și-o pălărie
Alcool și tutun
Pufuleți și înghețată
Zâmbete și râse
Glume, bancuri
și posne făcute
Acum se uită
Au murit
S-au prăpădit
Împreună cu a ta prezentă
Din păcate
S-au uitat
Ce-a fost frumos
A dispărut
La fel ca tine
Doar un nume a rămas
O poreclă
Și-o viață frumoasă
Plină de poveștii
De oamenii fericiți
S-a stins
Odată cu tine
Din culori
Au mai rămas doar nuanțe triste
Lacrimi și regrete
Vorbe nespuse
Promisiuni făcute
Amintiri nefăcute
S-au dus toate
Odată cu al tău nume
Zâmbetul s-a dus
A rămas la tine..
Gânduri
citesc un ziar
Văd un afiș cu tine
Încerc sa te sun dar nu de tine
Unde ești tu străine?
Epigrame XXIII
Unui prieten
Tu ai muncit prin ţări străine,
Şi ai trei case făcute chiar cu stil,
Dar văd acum, bietul de tine
Că îţi duci traiu' într-un azil.
Corona virusul
Toţi se întreabă cum arată,
Virusul considerat fatal,
L-am văzut şi eu odată,
Ce mai…e mortal.
Lui S. Busuioc
În tinereţe nu stăteam deloc,
Şi alergam prin Busuioc,
Acum când am îmbătrânit,
Îl folosesc doar la gătit.
Unei telenuveliste
Tu zilnic vizionezi telenuvele,
Şi critici răutatea şi ura nemiloasă,
Constat că te inspiri mereu din ele,
Că văd aşa ceva la tine în casă.
Tratament
De eşti bolnav, te va trata vecina,
Chiar dacă ai un cancer sau tumori.
A studiat de prin reviste medicina,
O şansă de mai ai, cu siguranţă mori.
Căsătoria
Când era copil, se ştie…
Era rău, mare război.
După-un an de căsnicie,
A cam devenit pisoi.
Alegere
Ţi-ai luat un înger de nevastă,
Femeie chiar de prima clasă,
Şi-acuma îţi e ca o năpastă,
Căci parcă stai cu dracu-n casă.
Ospitalitate
Bucuroasă m-ai primit,
Mă serveşti cu sucuri reci,
Şi în loc de bun venit,
Mă-ntrebi calmă: - Da, când pleci?
Împăcare
M-aş împăca încă odată,
Cu toţi fraţii mei în cor,
Dar tot amân, ca acea dată,
Să fie după moartea lor.
Prietenilor
Se-ntâmplă des, i-adevărat,
Să mai cădem într-un păcat,
Dar unii dintre noi, o spun spăşit,
Direct spre iad au drumul hărăzit.
De ce ?
O fi de-ajuns Ca ne -ntelegem?
Ca suntem doi intr-un intreg ,
Cand inima-ntr-o lume-a ei traieste
Si ma intreb ce ii lipseste?
De ce mereu se-zvarcoleste
Si- n piept tresare
Si ravneste…
Suntem facuti pt o singură iubire?
Si daca da, de ce cadem in alte simturi?!
De ce - ascultam ce zic alti ochi?
De ce fiori in inima si-n ganduri?
Pt a suferi?
Si daca da, atunci de ce?
Pt a-iubi?
Si daca da,
De ce ne daruim cu-n Da doar unei singure fiinte
O fi de-ajuns?
Si daca da,
De ce ravnim?
Lantul
Când ura-i zid de neclintit,
Și dreptul, șoaptă ce-a murit,
Când lanțul strânge, sufocând,
Doar un ecou, un gând, un zvon:
Revolta, flacără-n noapte,
Să rupă-n două orice șoapte,
Să-nfrunte frica, pas cu pas,
Să-nalțe glasul, demn și las.
Căci inima, sub jug tăcut,
Nu poate veșnic să se-nfrunte,
Și libertatea, vis pierdut,
Se naște-n zori, din grele fructe
.
Când ura-i lege, iar puterea,
Un zeu ce-și cere-nchinarea,
Doar lupta-i cale, mângâierea,
Spre-un mâine-n care speranța-i floare.
Urme de tăcere
Mă uit la ele — linii tăcute,
Desenate-n carne, adânci și mute.
Nu cer nimic, nu spun cuvânt,
Dar știu prea bine tot ce simt.
Sunt amintiri ce nu s-au stins,
Din nopți cu sufletul întins,
Pe marginea unei tăceri
Ce n-a știut să ceară ieri.
Nu-mi mai e rușine de ele,
Sunt ale mele, doar ale mele.
Dovada că am fost aici,
Chiar când voiam să plec… în mici.
Dar azi le privesc cu un gând nou:
„Uite, ai trecut prin rău.
Și totuși ești.” — Și totuși stau.
Și totuși simt. Și totuși vreau.
Și poate-ntr-o zi, fără teamă,
Le voi atinge ca pe-o rană
Vindecată — nu uitată,
Dar de mine… îmbrățișată.
Alte poezii ale autorului
In lacul de langa Annecy
In lacul de pe langa Annecy
Am oprit timpul pentru-a inspira ndelung
Din seva Raiului Ce-nconjura Cu muntii lui
Un loc sublim si un vazduh
Din vis parca desprins.
In lacul de pe langa Annecy
Imi voi dormi somnul de veci
Si in petale de nuferi imi vor acoperi
Cenusa cea din urma gri
Acolo imi voi aseza
Faptura cand eu n oi mai fi.
Lanțul de rugina
A pieptului-i carcasa ruginita
Ascunde -n zimți o inima -nclestata
Ce- Ar Vrea sa iasa si sa strige!
De dor si de durere sta infipta !
Fasii desprise alunga - orice speranța
Sa poate sa razbata la Lumina…
In mii de bucati se destrama
In lantul gros si alui rugina…
Ma voi intoarce
Ma voi intoarce -n mireasma florilor de Mai
Si-n ale ei pasteluri dulci si calde
Imi voi așeza miresmele din Rai
Pe aripi de ganduri visele sa-mi scalde.
Ma voi intoarce-n triluri diminetilor de vara,
In lumina razelor nascute-n răsărit,
Imi voi aseza petala cu petala
Pe aripi de păpădii, pan la asfințit…
Ma voi intoarce in racoarea ploilor de vara,
In aerul curat din muntele semeț
Imi voi aseza tulpina -n prag de seara
Pe aripi de brad pana la Cer măreț!
Ma voi întoarce -n gust de pepene galben,
Si -n dulcele de coaptǎ gutuie,
Voi degusta cu sete din vin rumen
Pe-aripi de toamna dulce-amaruie.
Ma voi intoarce -n griul gerului de iarna
Si-n fulgii mari si-n glasul de colind,
Voi saruta cu ger intregul de arama
Pe-aripi de dor de tine suspinând…
Emotia
Atat de frumos
Si nici macar al meu
Dar ce importanta mai are
Cand eu te am in vise mereu..
Si ma uimesc cum raman fara aer
La gandul ca te as putea intalni
Si iar m am rascolit….
Mi a dat putere insa
Emoția…
Pentru mine nu s a schimbat nimic!
Imi esti
Aer proaspat de dimineti de munte
Tu esti
Izvor de apa pura
Imi esti
Soare cald la apus de septembrie
Tu esti
Lumina calda in racoarea atator ani
Imi esti
Atingere de catifea pe pat de frunze
Tu esti
Parfum de flori , cafea si ciocolata
Imi esti.
Secunde , minute si ore si ani,
In Timpul ce trece fara noi
Eu te am.
In suflet , in soare , in frunze si flori
Lumina mea calda,
A inimii Dor.
Cu o strangere de mana
Cu o strangere de mana am inceput atunci trairea
Cand amandoi am suspinat
Si am dat frau liber unei simtiri
Ce pe amandoi ne a bucurat.
Cu o strangere de mana
Mi ai cuprins tot universul
Si inima si versul.
Cu o strangere de mana
Te am simtit in fiecare
Sarut.
In lacul de langa Annecy
In lacul de pe langa Annecy
Am oprit timpul pentru-a inspira ndelung
Din seva Raiului Ce-nconjura Cu muntii lui
Un loc sublim si un vazduh
Din vis parca desprins.
In lacul de pe langa Annecy
Imi voi dormi somnul de veci
Si in petale de nuferi imi vor acoperi
Cenusa cea din urma gri
Acolo imi voi aseza
Faptura cand eu n oi mai fi.
Lanțul de rugina
A pieptului-i carcasa ruginita
Ascunde -n zimți o inima -nclestata
Ce- Ar Vrea sa iasa si sa strige!
De dor si de durere sta infipta !
Fasii desprise alunga - orice speranța
Sa poate sa razbata la Lumina…
In mii de bucati se destrama
In lantul gros si alui rugina…
Ma voi intoarce
Ma voi intoarce -n mireasma florilor de Mai
Si-n ale ei pasteluri dulci si calde
Imi voi așeza miresmele din Rai
Pe aripi de ganduri visele sa-mi scalde.
Ma voi intoarce-n triluri diminetilor de vara,
In lumina razelor nascute-n răsărit,
Imi voi aseza petala cu petala
Pe aripi de păpădii, pan la asfințit…
Ma voi intoarce in racoarea ploilor de vara,
In aerul curat din muntele semeț
Imi voi aseza tulpina -n prag de seara
Pe aripi de brad pana la Cer măreț!
Ma voi întoarce -n gust de pepene galben,
Si -n dulcele de coaptǎ gutuie,
Voi degusta cu sete din vin rumen
Pe-aripi de toamna dulce-amaruie.
Ma voi intoarce -n griul gerului de iarna
Si-n fulgii mari si-n glasul de colind,
Voi saruta cu ger intregul de arama
Pe-aripi de dor de tine suspinând…
Emotia
Atat de frumos
Si nici macar al meu
Dar ce importanta mai are
Cand eu te am in vise mereu..
Si ma uimesc cum raman fara aer
La gandul ca te as putea intalni
Si iar m am rascolit….
Mi a dat putere insa
Emoția…
Pentru mine nu s a schimbat nimic!
Imi esti
Aer proaspat de dimineti de munte
Tu esti
Izvor de apa pura
Imi esti
Soare cald la apus de septembrie
Tu esti
Lumina calda in racoarea atator ani
Imi esti
Atingere de catifea pe pat de frunze
Tu esti
Parfum de flori , cafea si ciocolata
Imi esti.
Secunde , minute si ore si ani,
In Timpul ce trece fara noi
Eu te am.
In suflet , in soare , in frunze si flori
Lumina mea calda,
A inimii Dor.
Cu o strangere de mana
Cu o strangere de mana am inceput atunci trairea
Cand amandoi am suspinat
Si am dat frau liber unei simtiri
Ce pe amandoi ne a bucurat.
Cu o strangere de mana
Mi ai cuprins tot universul
Si inima si versul.
Cu o strangere de mana
Te am simtit in fiecare
Sarut.