Ingerul meu cazut
Ingerul meu cazut, eu te vedem cel mai frumos de pe pamant!
Plapand si -ademenitor te ai apropiat de mine
Cat de frumos eu te vedeam
Si cat de sincer mi am deschis inima catre tine!
Ca mai apoi cu gheare ascutite sa ma ataci!
Cat ti a placut sa dai cu mine de pamant
Si cu venin sa ma saruti
De inima mi in piept mi - a stat
Si intru totul m-a paralizat,
Dar nu ti a fost de-ajuns oricum
Caci in picioare m ai calcat
Si te ai jucat
Si - apoi m ai aruncat in negru
In care tot mai mult m am scufundat.
Ingerul meu cazut, cu vocea ta -ispita,
Tu m ai vanat si mi ai vorbit desarte
Si ai asteptat sa pic ca mai apoi sa ma strivesti
Cu vorbe reci , ucigatoare -ai continuat sa ma lovesti
Fara sa ti pese nici macar in pic.
Cat de mult m a schilodit
Iubindu te pe tine…
Ingerul meu cazut, tu m ai ucis cu nepasarea ta
Si chiar cu satisfacție as spune …
Privirea ta batjocoritoare
M a aruncat in valuri mari cu spume!
Cu pofta-ai ras in urma,
Cu dispret!
Ce mult m am departat de mine
Iubindu-te pe tine…
Ingerul meu cazut, cu ce anume ti-am gresit
Ca te am iubit mai mult decat eu ma iubesc pe mine?
Poezii din aceiaşi categorie
Fuge totul
Gândul nu-s oprește,
Peste tot el mai plutește
Până când nu mai găsește
Ceea la ce-s tot gândește.
Printre stele doar privind
Pașii vadu-ți urmărind
În depărtare repezind
Totul privindu-s sărind...
20.12.24
Vai, vai!
Vai ce repede mai trece anul
Și înapoi nu poate să mai vie,
Este la fel cum irosește banul
Când e la shopping..a mea Mărie!
Mi s-a părut că e frumoasă
Când am vazut-o pe-nserat,
Ieri o vedeam a mea mireasă
Azi mi-a trecut...de însurat!
Sunt la piață pentru pepeni
Și poate mai sunt verdețuri,
Nu văd cumpărând pe nimeni
Toți se uită și se plâng..de prețuri!
Azi salariu mi-am aflat
După ce l-au indexat,
Și-am rămas tare mirat
Că n-au pus și...au tăiat!
Ne-au luat norma de hrană
Că aveam câștiguri mari,
Voi cânta seara în strană
Și primi bani..de la pălămari!
Ne pregătim, că vin alegeri
Iar Ei se luptă pentru liste,
Unii ne mint cu-a lor prelegeri
Iar alții la biserici...dau acatiste!
Nebunie
Ravnim adeseori vulcanic
Spre strălucire, laudă ,avere
Prizonieri compuși dintr un produs metalic
Sevraj stilat , sorbim tăcuți plăcere
Poțiune cu efect real
Uităm modestele origini,
Ne cățărăm pe înaltul piedestal,
Prețios prilej ne bucură în inimi
Străbunii ce nu i mai amintim
Sunt doar tablou umplut cu acuarelă,
Și totuși datorită lor trăim
Ei fiind și azi,o santinelă
Defilăm acum cu papion la gât
De un alb papal noi îmbrăcăm veșminte,
Extaz dulceag trăim ! Dar cât?
Căci falsa pace naște doar morminte.
metamorfozele unui gând/4
lacul-
fără a da un semn de viață rațelor sălbatice,
oglindește-ncercuri de ape
tremurătoarea lună;
vântul,
încă-amețit, după petrecere,
șoptește printre trestii,
descântece
de bube rele.
Caty
În ceruri Caty, un înger rătăcitor,
A plecat prea devreme, spre eternul izvor.
Printre stele și nori, acum dansează,
Lăsând în inimă durere, și lacrimi șiroaie.
Caty, soția mea, lumină în noapte,
Cu ochi ce reflectau un cer senin și ușor.
Aripile-i s-au deschis, în zbor nemărginit,
Plecând spre lumea de dincolo, unde visurile se țes.
În amintirea mea rămâne zâmbetul tău,
Ca o rază de soare, ce încălzea totul.
Cu mâinile tale, alinai orice durere,
Azi, te simt doar în amintiri și-n lumea tainică a speranței.
În inimă păstrezi locul tău etern,
Printre flori de cer, în grădina îngerilor.
Cu Caty, cuvintele de iubire rămân nespuse,
Doar în tăcere, se simte prezența ta, nespusă.
Cerul acum are o stea strălucitoare,
Caty, sufletul meu, în lumina ta rămân.
Cu fiecare răsărit și apus al soarelui,
Simt că ești acolo, păzindu-mă din înălțimi.
Și deși plecată-n lumea de dincolo,
Amintirea ta în mine strălucește cald.
Cu inima grea și privirea spre ceruri,
Te iubesc în continuare, Caty, departe și-n amurguri.
Fugarii
Când vine criza, grea ca plumbul,
Și afacerea-și vede sfârșitul,
Șefii, odinioară-n vârful lumii,
Își strâng averile, fără rușine
.
Cu pași grăbiți, părăsesc corabia,
Lăsând echipajul în suferință,
Își spală mâinile de orice datorie,
Și-și caută adăpost, fără nici o jenă.
Ca niște șobolani, prin întuneric fug,
Lăsând în urmă datorii și durere,
Iar cei rămași, cu sufletu-n sughiț,
Își plâng soarta și pierderea.
Dar dreptatea, spun că-și va face loc,
Și vinovații vor plăti scump,
Iar cei rămași, cu capul sus vor sta,
Și-și vor reconstrui viața, pas cu pas.
Fuge totul
Gândul nu-s oprește,
Peste tot el mai plutește
Până când nu mai găsește
Ceea la ce-s tot gândește.
Printre stele doar privind
Pașii vadu-ți urmărind
În depărtare repezind
Totul privindu-s sărind...
20.12.24
Vai, vai!
Vai ce repede mai trece anul
Și înapoi nu poate să mai vie,
Este la fel cum irosește banul
Când e la shopping..a mea Mărie!
Mi s-a părut că e frumoasă
Când am vazut-o pe-nserat,
Ieri o vedeam a mea mireasă
Azi mi-a trecut...de însurat!
Sunt la piață pentru pepeni
Și poate mai sunt verdețuri,
Nu văd cumpărând pe nimeni
Toți se uită și se plâng..de prețuri!
Azi salariu mi-am aflat
După ce l-au indexat,
Și-am rămas tare mirat
Că n-au pus și...au tăiat!
Ne-au luat norma de hrană
Că aveam câștiguri mari,
Voi cânta seara în strană
Și primi bani..de la pălămari!
Ne pregătim, că vin alegeri
Iar Ei se luptă pentru liste,
Unii ne mint cu-a lor prelegeri
Iar alții la biserici...dau acatiste!
Nebunie
Ravnim adeseori vulcanic
Spre strălucire, laudă ,avere
Prizonieri compuși dintr un produs metalic
Sevraj stilat , sorbim tăcuți plăcere
Poțiune cu efect real
Uităm modestele origini,
Ne cățărăm pe înaltul piedestal,
Prețios prilej ne bucură în inimi
Străbunii ce nu i mai amintim
Sunt doar tablou umplut cu acuarelă,
Și totuși datorită lor trăim
Ei fiind și azi,o santinelă
Defilăm acum cu papion la gât
De un alb papal noi îmbrăcăm veșminte,
Extaz dulceag trăim ! Dar cât?
Căci falsa pace naște doar morminte.
metamorfozele unui gând/4
lacul-
fără a da un semn de viață rațelor sălbatice,
oglindește-ncercuri de ape
tremurătoarea lună;
vântul,
încă-amețit, după petrecere,
șoptește printre trestii,
descântece
de bube rele.
Caty
În ceruri Caty, un înger rătăcitor,
A plecat prea devreme, spre eternul izvor.
Printre stele și nori, acum dansează,
Lăsând în inimă durere, și lacrimi șiroaie.
Caty, soția mea, lumină în noapte,
Cu ochi ce reflectau un cer senin și ușor.
Aripile-i s-au deschis, în zbor nemărginit,
Plecând spre lumea de dincolo, unde visurile se țes.
În amintirea mea rămâne zâmbetul tău,
Ca o rază de soare, ce încălzea totul.
Cu mâinile tale, alinai orice durere,
Azi, te simt doar în amintiri și-n lumea tainică a speranței.
În inimă păstrezi locul tău etern,
Printre flori de cer, în grădina îngerilor.
Cu Caty, cuvintele de iubire rămân nespuse,
Doar în tăcere, se simte prezența ta, nespusă.
Cerul acum are o stea strălucitoare,
Caty, sufletul meu, în lumina ta rămân.
Cu fiecare răsărit și apus al soarelui,
Simt că ești acolo, păzindu-mă din înălțimi.
Și deși plecată-n lumea de dincolo,
Amintirea ta în mine strălucește cald.
Cu inima grea și privirea spre ceruri,
Te iubesc în continuare, Caty, departe și-n amurguri.
Fugarii
Când vine criza, grea ca plumbul,
Și afacerea-și vede sfârșitul,
Șefii, odinioară-n vârful lumii,
Își strâng averile, fără rușine
.
Cu pași grăbiți, părăsesc corabia,
Lăsând echipajul în suferință,
Își spală mâinile de orice datorie,
Și-și caută adăpost, fără nici o jenă.
Ca niște șobolani, prin întuneric fug,
Lăsând în urmă datorii și durere,
Iar cei rămași, cu sufletu-n sughiț,
Își plâng soarta și pierderea.
Dar dreptatea, spun că-și va face loc,
Și vinovații vor plăti scump,
Iar cei rămași, cu capul sus vor sta,
Și-și vor reconstrui viața, pas cu pas.
Alte poezii ale autorului
Azi te am
Azi te am pierdut , uitat pe frunzele de August
Uitat in pasii pe nisipul cald
Caci s a racit fiorul pentru tine
S-a stins visarea atator ani…
Azi te am pierdut pe Cerul limped’
Si-n adierea de tarzie vara,
Caci e tarziu si-n inima si-n suflet
Iar timpul a inceput sa nu mai doara…
Azi te am pierdut si te am lasat în urma
Stralucitor , perfect si infinit
Îți multumesc ca-n ciuda atator ani
Inima mi ai hranit!
Cuvinte nerostite
Cuvintele ce - au ramas nerostite
Le am ascuns cu lacatul in suflet
Si rand pe rand le scot usor
Cand vreau sa scriu al
Inimii dor.
Cuvintele ce-au ramas nerostite
Le- am asternut in versuri pe o foaie
Gandindu-ma la tine
Vin timide,
Insiruite in esente de melancolie
Cu patima sa te sarute
Sa iti descrie intregul tau frumos,
Sa mi te daruiasca mie.
Cuvintele ce-au ramas nerostite
Imi fac inima sa tresara
Atunci cand dintr-o mie de suite
Imi pare ca te vad intaia oara.
Nu mai e timp
Ma simt atat , atat de trista
Si sufletu-mi e gol, pustiu si rece.
In lumea asta-n care nici El nu mai exista,
Nu mai e timp,
Eu mor in fiecare zi ce trece.
Ma simt atat, atat de parasita
De viata care - mi suradea candva
Dar care-n fiecare ceas ezita
Nu mai e timp,
Si totusi mor, eu mor in mintea mea.
Ma simt atat de coplesita
De tot si de nimic si-mi pare
Ca -s tot pe zi mai ravasita,
Nu mai e timp.
Eu iarasi mor de suparare.
Si atunci cand viata ma sugruma
Si- mi ia si ultimul respir
Nimic gandesc si totul mi pare ,
Fara sa tip sau sa ma -nclin,
Un gol mizer si -o ngamfare
A Eului declin.
Tu esti perfect
Tu esti perfect
Iar eu
sunt imperfectiune
Tu esti un absolut in tot ce faci
Cand iti deschizi petala cu petala
si infloresti si tot mai sus te-nalti
Si eu ma mir ca esti real
Si ca ma vezi…
Tu esti perfect
Iar eu sunt imperfectiune
Si ale tale carismatice culori
ma coplesesc
In neputinta-mi sugrumata de visare
Dar tu mi vorbesti
Si ochii tai imi spun
Ce gura nu poate sa zica
E -un univers gresit aici si acum!
Tu esti perfect , stralucitor si infinit
Iar eu
Un mediocru limitat
Fara aripi , fara culori, doar gri si alb…
O ironie fara punct
Cu ochi care nu mint si nu ascund
Si stiu, si simt ca mi esti perfect …
Imi esti
Aer proaspat de dimineti de munte
Tu esti
Izvor de apa pura
Imi esti
Soare cald la apus de septembrie
Tu esti
Lumina calda in racoarea atator ani
Imi esti
Atingere de catifea pe pat de frunze
Tu esti
Parfum de flori , cafea si ciocolata
Imi esti.
Secunde , minute si ore si ani,
In Timpul ce trece fara noi
Eu te am.
In suflet , in soare , in frunze si flori
Lumina mea calda,
A inimii Dor.
Ma voi intoarce
Ma voi intoarce -n mireasma florilor de Mai
Si-n ale ei pasteluri dulci si calde
Imi voi așeza miresmele din Rai
Pe aripi de ganduri visele sa-mi scalde.
Ma voi intoarce-n triluri diminetilor de vara,
In lumina razelor nascute-n răsărit,
Imi voi aseza petala cu petala
Pe aripi de păpădii, pan la asfințit…
Ma voi intoarce in racoarea ploilor de vara,
In aerul curat din muntele semeț
Imi voi aseza tulpina -n prag de seara
Pe aripi de brad pana la Cer măreț!
Ma voi întoarce -n gust de pepene galben,
Si -n dulcele de coaptǎ gutuie,
Voi degusta cu sete din vin rumen
Pe-aripi de toamna dulce-amaruie.
Ma voi intoarce -n griul gerului de iarna
Si-n fulgii mari si-n glasul de colind,
Voi saruta cu ger intregul de arama
Pe-aripi de dor de tine suspinând…
Azi te am
Azi te am pierdut , uitat pe frunzele de August
Uitat in pasii pe nisipul cald
Caci s a racit fiorul pentru tine
S-a stins visarea atator ani…
Azi te am pierdut pe Cerul limped’
Si-n adierea de tarzie vara,
Caci e tarziu si-n inima si-n suflet
Iar timpul a inceput sa nu mai doara…
Azi te am pierdut si te am lasat în urma
Stralucitor , perfect si infinit
Îți multumesc ca-n ciuda atator ani
Inima mi ai hranit!
Cuvinte nerostite
Cuvintele ce - au ramas nerostite
Le am ascuns cu lacatul in suflet
Si rand pe rand le scot usor
Cand vreau sa scriu al
Inimii dor.
Cuvintele ce-au ramas nerostite
Le- am asternut in versuri pe o foaie
Gandindu-ma la tine
Vin timide,
Insiruite in esente de melancolie
Cu patima sa te sarute
Sa iti descrie intregul tau frumos,
Sa mi te daruiasca mie.
Cuvintele ce-au ramas nerostite
Imi fac inima sa tresara
Atunci cand dintr-o mie de suite
Imi pare ca te vad intaia oara.
Nu mai e timp
Ma simt atat , atat de trista
Si sufletu-mi e gol, pustiu si rece.
In lumea asta-n care nici El nu mai exista,
Nu mai e timp,
Eu mor in fiecare zi ce trece.
Ma simt atat, atat de parasita
De viata care - mi suradea candva
Dar care-n fiecare ceas ezita
Nu mai e timp,
Si totusi mor, eu mor in mintea mea.
Ma simt atat de coplesita
De tot si de nimic si-mi pare
Ca -s tot pe zi mai ravasita,
Nu mai e timp.
Eu iarasi mor de suparare.
Si atunci cand viata ma sugruma
Si- mi ia si ultimul respir
Nimic gandesc si totul mi pare ,
Fara sa tip sau sa ma -nclin,
Un gol mizer si -o ngamfare
A Eului declin.
Tu esti perfect
Tu esti perfect
Iar eu
sunt imperfectiune
Tu esti un absolut in tot ce faci
Cand iti deschizi petala cu petala
si infloresti si tot mai sus te-nalti
Si eu ma mir ca esti real
Si ca ma vezi…
Tu esti perfect
Iar eu sunt imperfectiune
Si ale tale carismatice culori
ma coplesesc
In neputinta-mi sugrumata de visare
Dar tu mi vorbesti
Si ochii tai imi spun
Ce gura nu poate sa zica
E -un univers gresit aici si acum!
Tu esti perfect , stralucitor si infinit
Iar eu
Un mediocru limitat
Fara aripi , fara culori, doar gri si alb…
O ironie fara punct
Cu ochi care nu mint si nu ascund
Si stiu, si simt ca mi esti perfect …
Imi esti
Aer proaspat de dimineti de munte
Tu esti
Izvor de apa pura
Imi esti
Soare cald la apus de septembrie
Tu esti
Lumina calda in racoarea atator ani
Imi esti
Atingere de catifea pe pat de frunze
Tu esti
Parfum de flori , cafea si ciocolata
Imi esti.
Secunde , minute si ore si ani,
In Timpul ce trece fara noi
Eu te am.
In suflet , in soare , in frunze si flori
Lumina mea calda,
A inimii Dor.
Ma voi intoarce
Ma voi intoarce -n mireasma florilor de Mai
Si-n ale ei pasteluri dulci si calde
Imi voi așeza miresmele din Rai
Pe aripi de ganduri visele sa-mi scalde.
Ma voi intoarce-n triluri diminetilor de vara,
In lumina razelor nascute-n răsărit,
Imi voi aseza petala cu petala
Pe aripi de păpădii, pan la asfințit…
Ma voi intoarce in racoarea ploilor de vara,
In aerul curat din muntele semeț
Imi voi aseza tulpina -n prag de seara
Pe aripi de brad pana la Cer măreț!
Ma voi întoarce -n gust de pepene galben,
Si -n dulcele de coaptǎ gutuie,
Voi degusta cu sete din vin rumen
Pe-aripi de toamna dulce-amaruie.
Ma voi intoarce -n griul gerului de iarna
Si-n fulgii mari si-n glasul de colind,
Voi saruta cu ger intregul de arama
Pe-aripi de dor de tine suspinând…